6,685 matches
-
pot să îmi lipesc rupturape serpentine lungi de viață, incerc sa ma mențin constantdar, dansul sufletului gol îmi obosește iar persoanaîn față gândului înalt, eu am ramas puțin restantam stări prea pline de vocale și nu pot sa gasesc consoanaîn vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranța îmi luminează calea , drumulprin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenule timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul... XV. SE-MBINĂ BEZNĂ
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
-mbina beznă cu lumina în răsărit sau în apus? tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spus profeții sufletului meu îmi prevestesc autopsia dar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemia în loc de suflet va fi vid, în loc de inimă, o cruce cu sânge va fi scris pe ea, că noul suflet se produce ... Citește mai mult cârcei de suflet mult prea grei, fracturi de timp prea dureroase infarctul chinului implor și moartea clipelor tăioasedin spasme vechi și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
tot aridse-mbina beznă cu lumina în răsărit sau în apus?tăcerea-și țipă disperarea, cuprinde tot ce nu s-a spusprofeții sufletului meu îmi prevestesc autopsiadar când vor sfâșia carcasa îmi vor găsi doar anemiaîn loc de suflet va fi vid, în loc de inimă, o crucecu sânge va fi scris pe ea, că noul suflet se produce... XVI. ÎMI VĂRS O LACRIMA PE VENE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013. În infinitul temporal, secundă moare
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
dar constată cu stupefacție că între jumătăți de dragoste și cer se întinde, descurajant, pustiul întreg. Amurgul „coboară din ram în ram“ („Lumi palide“) și ea se teme nu de întuneric, ci de lumina din zorii zilei următoare, trecerea peste vid, odată cu anii, încheind-o prin sacrificiul de sine: „În flori carnivore/ am să mă închid“. Ce altceva sunt în simbolistica sfârșitului cimitirele, dacă nu nesățioase flori carnivore? În „Caut umbre“ e implorată Divinitatea întru iertarea păcatului, dar nu în paradigma
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1461334494.html [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație - solară, a flăcării, sursă de claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
vremii” și a timpului. Îndărătul fiecărui cuvânt bine șlefuit, îndărătul estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj aparent transparent
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
ne paște Peste-aâtât de scurtă vreme...! Fericiți ne vom mai naște Din a cremenei putere! SUFLETUL MEU Cum dintr-o eră în altă eră, într-un timp imposibil de concret, lumea trece schimbându-se, sufletul meu astăzi nu mai umbrește vidul din trup, pentru că, incontestabil, totul e scump . El trece mai departe, fără memorie, în absența tuturor lucrurilor, aliniindu-se celor cu înfățișarea în alb și primenindu-se fără timp, precum se primenește apa, trecând din piatră în piatră, de când nu
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1354257367.html [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
eternul mit și cale Cruce, ningere, visare Sunt icoana întâiului Pământ Oglindit în astre și Cuvânt Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare Moarte sunt, viață, înălțare Sunt lumină, umbră, sunt netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță, curcubeu Eu sunt Sfera Lacrimei din Zeu PĂTRUNDEREA ÎN VIS Am intrat în vis cu un ochi deschis și azur topit la-nDumnezeit; adâncul din semne nu prinsese forme era doar lumină în curgere lină lacrimă
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Medalion_liric_nicolae_negulescu_1356372944.html [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
pe drumuri aruncate, Cenușă sunt, Și mor, însingurate. Aș vrea La toate ușile închise Și toată zgura oaselor de vise Măcar o viață, încă, A mai bate. Aș vrea să uit Că mă închide zidul, Că mă absoarbe În cenușă, Vidul, Și cu o ultimă zvâcnire să mai strig: Zburați! Visați! Chiar dacă vă absoarbe Și ochi, și zbor Cenușa tutelară, Zburați, visați, Cu ochi, și aripi oarbe, Chiar dacă doare neputința clară, Chiar dacă zbor și visuri, vi se fură Și-n urma
SPERANŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Speranta_0_0.html [Corola-blog/BlogPost/361778_a_363107]
-
defectelor pe care întotdeauna se găsește cineva să le depisteze, insignifiante de cele mai multe ori dar cu toate acestea evidențiate dens și exagerat, dincolo de întregimea lor. Toate faptele vieții noastre decurg sub supravegherea celor din jur, nimeni nu viețuiește într-un vid. Astfel, unii dintre noi sunt prețuiți, iubiți, adorați, alții disprețuiți, detestați, respinși! Cei asupra cărora chiar și propriul lăuntru sufletesc exercită nesfărșite, neîncetate presiuni, mai mult și decât în cazul geniilor sau liderilor de stat sunt artiștii. Pe de altă
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1474712642.html [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
un glonte rătăcit și hoinar. Și tu... Doamne? Eli ! Eli ! Lama Sabahtani!...Sabahtani! Piesa s-a sfârșit, cortina cade dramatic ca un zid Chiar dacă unii aplaudă, cel căzut e atât de rece În urmă rămân doar amintirile și-apoi marele vid Și doar o lumină acolo în răsărit, unde sufletul o să plece. Memento mori... E moartea...atât de personală...fără rimă Atât de așteptată în rostiri de acatist Simt adierea vântului, sublimă Și nu sunt trist și nu sunt trist... Referință
CUM SE MOARE? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 by http://confluente.ro/mihai_condur_1489093899.html [Corola-blog/BlogPost/358788_a_360117]
-
Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului IUBIREA ABSOLUTĂ Câte-o poartă se închide, milioane se deschid Inima ne e o sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1491035311.html [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
DE LUNA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului TU OMULE DE LUNA Luna are o fată nevăzuta, Asemeni ție om, o fată neștiuta, Poate sunt cratere sau fum și întuneric În vidul ei de existență sferic Dar poate fi lumină, flori și câmpuri, Ape curate, visuri, crânguri, Poate ascunde dintru început Tot ceea ce-a visat și încă n-a avut. Întoarce galaxia, întoarce începutul, Să poți să-ți vezi tu însuți
TU OMULE DE LUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1458901789.html [Corola-blog/BlogPost/378551_a_379880]
-
cavalerului rămâne, așadar, inutilă: totul e în van, orice gest măreț e frânt, oprit, de undeva din necunoscut, de o energie neștiută, invizibilă, ostilă: imposibil demaraj, imposibilă transgresare a unor forțe nevăzute care închid sufletul în fiorduri, peșteri, camere cu vid, caverne, colivii. O stranie senzație de suferință, de măcinare interioară, de mers în gol, de imposibilă evadare dintr-un real vâscos și oripilant emană din aceste versuri. Am mai întâlnit-o și o vom mai întâlni desigur și în alte
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1405255842.html [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
zi, punând mai presus de orice viața și siguranța semenilor, datoria, onoarea uniformei, a instituției pe care o reprezintă, într-un singur cuvânt -Jurământul înțeles, asumat, depus, respectat. Toate aceste nenorociri sunt datorate tarelor unei societăți putrede, corupte, în care vidul legislativ nu este o întâmplare. A fost special creat în acest fel, interpretativ, în favoarea infractorului, pentru a putea fi cu ușurință jonglat. Codul penal și cel civil sunt dificil de interpretat și de către judecători, ce să mai spui de oamenii
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Meditatie/olguta_trifan_1455488389.html [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
ce ma metamorfoza în abțibild lipit pe zidurile reci spre a face loc lungului șir de capete pătrate ce clămpăneau din limbile de lemn urmați de talentații în a sufla pe nări panglici colorate cu-un hocus-pocus apoi aspirate în vidul din jobenele cu mâna-ntinsă purtate cum mai trecea cum trece lumea lumeee în norul eternului colb cu surle strigate sclipici lozinci pancarte și-n urma să mai stăruie stingheră-n drum tremurătoarea holograma a marelui prestidigitator de - inutile acum
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1494744461.html [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
furie în jurul tău tot universul priviți de departe suntem cazuri pur statistice plasați într-un grafic colorat al nefericirii globale acest punct albastru ești tu un punct negru la capătul curbei Gaussiene este el între voi cam 30 cm de vid Lungimea unei mâini întinse în speranța unei îmbrățișări. TE MAI INTERESEAZĂ NOAPTEA? Freamătul lăcustelor la capătul stepei mestecenii spânzurați de cer șoseaua pe care rulăm în tăcere picior peste picior stăteai cu fusta scurtă în vântul polar, mansarda mult prea
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1425463453.html [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
moldovean Petru Rareș, fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare, care semăna ”priceput” în războaie ca tatăl său, cum ne spun cronicarii a încercat să unească Moldova cu Transilvania, profitând de căderea regatului Ungariei la Mohacs în 1526 și de vidul de putere ardelean. Transilvania era disputată de Ferdinand de Habsburg și de voievodul transilvan Ioan Zapolya sprijinit de turcii lui Soliman Magnificul. Inteligent și hotărât Petru Rareș a profitat și a încercat să-și joace propria carte politică ca să realizeze
DOMNITORUL MOLDOVEAN PETRU RAREȘ A ÎNCERCAT PRIMA DATĂ SĂ UNEASCĂ ȚĂRILE ROMÂNE, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1449591099.html [Corola-blog/BlogPost/342634_a_343963]
-
pe serpentine lungi de viață, încerc să mă mențin constant dar, dansul sufletului gol îmi obosește iar persoana în fata gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul Referință Bibliografică
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Empatizand_cu_universul_alexandru_florian_sararu_1386412052.html [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Gălăgia... Gălăgia... Are și asta o poveste... Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca. Atenție însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este înțeles, substituie cumva trauma pe care o trăiește sau poate chiar și-o ascunde făcând gălăgie, mare gălăgie, zarvă
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1457607060.html [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
prim-planul analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în vis, de
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
firul de iarbă firul de apă al izvorului din centrul satului copilăriei necopilărite mereu matur ridică mireanul ciutura din fântâna cu cumpănă picătura de speranță prinde răsăritul însetați așteaptă copiii apa mereu însetați să doară mereu iubirea de plin de vid de gând împlinit în trup de vis întreb și păstrez palma deschisă încercării pentru o împlinire pe care aproape niciodată nu o simțim oval perfect și atunci de câte ori mai ridică mireanul ciutura și bobul de apă de câte ori sărută răsăritul pentru
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1416438202.html [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
săruta petale. E mica mea jucărie ce cântă fără să o ating, Știu doar că există și e îndeajuns să mă aprind. În noapte până și pietrele mi-ar șopti tardiv: Închide ochii, deschide-i pe ceilalți și privește în vid... Ea e acolo, ea te privește, e noul tău venin." Stă trunchi și curge ca o sevă, se duce și ajunge În pupilele sufletului unde sfințenia-i sânge, Unde presimt și prevestesc toate ce-au fost odată Și nu aștept
INVERS de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_razvan_barbu_1404163015.html [Corola-blog/BlogPost/347423_a_348752]
-
la moarte, iar apoi la închisoare pe viață. Toată detenția sa a fost dominată de suferință și dragoste, de asceza suferinței de Neam și mistica iubirii de Dumnezeu. Prinosul sufletului său hăituit de hățișuri și ceață a spart cerbicia din vidul dureros al celor ce ne-au vândut, se vând și se mai vând încă. Cu îndemnul iubirii în inimă, el a înflorit pe cărările celor mulți, florile de cais, iar cerul milos și deschis a coborât până la el și le
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]