125 matches
-
Statui cu soclu Vrabia scapă găinaț Pe foaia de bloc Pupitru Peste ponoare Și umbra unui greier Are orchestră Aversă Nor de lăcuste Migrații în livadă Plouă cu aripi Ascuțitoare Vara la polog Reflexele râului Ascut o coasă Gogoși Ce viermișori uzi Pe aleea duzilor Își țes mătasea ? Delicatesă Amfore pline Pe mare Poseidon Degustă plancton Referință Bibliografică: gogoși / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae
GOGOŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gogosi_george_nicolae_podisor_1329721686.html [Corola-blog/BlogPost/346787_a_348116]
-
și merse la bucătărie să-și facă un ceai. Cu toată mierea adăugată, i se păru că bea fiere, așa de împovărată își simțea întreaga ființă... Tot Bubă fu cel care îi readuse liniștea pierdută. Îi apăru în față cu viermișorul lui de mătase prăzulie, adus de Renée. Se jucase într-o seară cu el, iar motanul, în salturile-i acaparatoare, îl rătăcise pe sub vreo mobilă. Îl căutaseră în zadar. Parcă fusese înghițit de cine-știe-ce duh rău! Iar acum, Bubanul apăruse
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
cu el în dinți, cu un aer marțial - gâtul și coada drepte ca la paradă. Când fu încredințat că e luat în seamă, se așeză lângă fotoliul pe care stătea Mira și începu jocul ritual cu presupusa pradă. Și, cum viermișorul era o înșiruire de ațe moi și electrizate, se unduia între labele motanului, nevrând să se stingă de frică și dureri, cum s-ar fi întâmplat cu o vietate reală. Toată energia iradiată dinspre animăluț își făcu efectul. Amarul dispăru
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454828197.html [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
adunarea! Să începem șezătoarea Și să spuneți fiecare Ce ați gătit de mâncare. Este tare frig afară Și hrana e tot mai rară! Astfel, stolul se încinse În dezbateri mai aprinse: -Eu, la al meu puișor, I-am gătit un viermișor! -Eu, am zburat pe căpițe Și am adunat bobițe! -Eu ,am fost în bătătură Și am găsit o firimitură!... Însă, una mai moțată Ciripi ușor mirată: -Vaai, eu nu sunt gospodină! Mă invită Vrăb la cină... Nu mă mânjesc pe
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1480793450.html [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la început de primăvară, dar în curând se vor înmulți foarte repede. Primăvara, în grădinile cu pomii roditori înfloriți
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/gentiana_groza_1458899595.html [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
pentru a le preda prima lecție de zbor dar și de căutarea hranei. Mama le explică cu răbdare și bunătate care semințe erau bune de mâncat și ce insecte pot să prindă pentru a-și potoli foamea. Când găsea un viermișor, îi chema îndată la ea și îl împărțea în părți egale. În grija ei de mama, dorea să facă tot ce-i stătea îm putință ca puii ei să se simtă bine și să nu ducă lipsă de nimic. Și
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
un pom a auzit gălăgie și a observat câteva vrăbii care se certau. Atunci, micul ghiocel le-a întrebat: - De ce vă certați! Eu și frățiorii mei nu ne certăm, niciodată! - Ne certăm, pentru că nu știm care dintre noi să primească viermișorul găsit. - Nu există lucru care să-i facă pe frățiori să se certe! Puteți împărți viermișorul! - Îți mulțumim pentru sfat! De atunci, veselele vrăbiuțe nu s-au mai certat niciodată ... CODRUȚ-MARIAN STROIA Elev în clasa a II-a Școală „Mareșal
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ziarul_de_vrancea_george_nicolae_stroi_mihai_marin_1338573146.html [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
le-a întrebat: - De ce vă certați! Eu și frățiorii mei nu ne certăm, niciodată! - Ne certăm, pentru că nu știm care dintre noi să primească viermișorul găsit. - Nu există lucru care să-i facă pe frățiori să se certe! Puteți împărți viermișorul! - Îți mulțumim pentru sfat! De atunci, veselele vrăbiuțe nu s-au mai certat niciodată ... CODRUȚ-MARIAN STROIA Elev în clasa a II-a Școală „Mareșal Al. Averescu” Adjud sursa: Revista ARMONII CULTURALE ***Pentru colaborare Revista și Editură ARMONII CULTURALE : GHEORGHE A
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ziarul_de_vrancea_george_nicolae_stroi_mihai_marin_1338573146.html [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
două pulpițe de pui. Am mâncat una. Era OK. Când am mușcat dintr-a doua, am simțit un gust de cadavru. Era stricată. Nu putrezită total, cât să-mi fi dat seama înainte să bag în gură, și nici cu viermișori care să-mi atragă atenția prin giumbușlucuri specifice, dar stricată. Am scuipat, am băut apă, am mestecat un pachet de ciungă, m-am ținut de pereți să nu vomit, am înjurat, iar am băut apă, iar am mestecat ciungă. Din
Cum am mâncat carne stricată! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20159_a_21484]
-
afară se poate niște chestii, se numesc tomberoane ecologice, dar nu astea de le mai vezi pe stradă, de scrie Plastic, Hârtie etc pe ele. Este vorba de un tomberon special în care există un strat de pământ, cu niște viermișori prin el (ăștia se cumpără și ei) și în care se aruncă doar resturi alimentare. În timp virmisorii aia se ocupă să descompună gunoiul, si astfel obții un fel de îngrășământ, care îl arunci în curtea din spate eventual. E
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi vegetale, moluște, crustacee, viermișori, zooplancton și larve de insecte. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai. Are importanță economică, deoarece constituie hrana naturală a peștilor răpitori, cum sunt salmonidele. Servește ca material de experiență, în laboratoarele de toxicologie. Carnea este destul de bună, deși ușor amăruie
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
pe un animal cu aripi (insecte, păsări, lilieci) pentru a fi transportate dintr-un loc în altul. Gândacul de bălegar ("Geotrupes stercorarius") transportă acarianul ("Parasitus coleoptratorum"), care, contrar numelui său, nu este parazit, hrănindu-se cu substanțe organice în putrefacție, viermișori, larve. Unele specii de păduchi de păsări, atunci când gazda lor moare, se fixează de muștele hematofage pentru a găsi o nouă gazdă. Unele insecte parazite, care își depun ouăle în ouăle altor insecte, se fixează de adulții speciei gazdă pentru
Forezie () [Corola-website/Science/334088_a_335417]
-
(denumire științifică derivată din = intestin; "βίος - bios" = viață și = în formă de vierme, de la "vermiculus" = viermișor) sau oxiurul (din = ascuțit și "οὐρά - oura" = coadă) este un vierme nematod parazit mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, rotund care trăiește în cec; femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea
Enterobius vermicularis () [Corola-website/Science/328575_a_329904]
-
grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere. Fiecare femelă depune icrele în prezența mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se hrănește, la fel ca și ghiborțul, cu nevertebrate bentonice
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
cu călcâiul ușor bătucit, Încă de mic, se află piersicii. Sunt piersici galbene care cresc numai Între spaliere, se despică dacă le apeși cu policarul, iar sâmburele iese aproape singur, curat ca după un tratament chimic, afară numai de vreun viermișor gros și alb al fructului care rămâne lipit de el printr-un atom. Le poți mânca aproape fără să simți coaja catifelată, care Îți dă fiori fugari de la limbă până la Încheietura picioarelor. Odinioară pe-acolo pășteau dinozaurii. Apoi o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die“. De la cine le rămăsese un astfel de tricou? Numai câțiva purtau șlapi din cauciuc, ceea ce-i aminti Marlenei de copilărie când era avertizată să nu umble niciodată desculță pentru că existau niște viermișori care pătrundeau sub pielea tălpii, urcau apoi pe picioare, ajungeau În stomac și de-acolo În sus, până se cuibăreau În creier. Moff se apropie de căsuțele din copac. Când Își dădu seama ce erau, o chemă entuziasmat pe Heidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mic. La fel de bine, tribul ar fi putut repera alte semne: un tânăr cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte și să pară că Dumnezeu suflă Întorcând paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
te uiți la bandă sub lupă. Viermii ar trebui să fie lungi cam de o jumătate de centimetru. Mama zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre bărbații din țara asta îți pot transmite viermișorii ăștia. Zice: Să ții minte asta. Aproape tot ce am în șosetuță sunt prezervative, în cutiuțe, în bănuți înfășurați cu staniol auriu, în fâșii lungi de o sută cu găurele, așa încât să le poți desface cu mâna. Singurele alte cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar dori o viață frumoasă. (Către Herrmann) Vino-ncoace, micul meu idiot! (Herrmann îngenunchează în fața ei și suspină în rochia ei) Iar te-au torturat? Iar nu te-au lăsat să-ți pictezi tablourile oribile...? Sărmanul meu schilozel, bietul meu viermișor scos din serviciu. Vor putrezi fiecare în ei, dar pe tine te vor răsputrezi. Și nimeni n-o să te poată ajuta, pentru că toți or să vrea să te ajute. Or să te ia sub aripa lor și or să spună
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu o fată... DOAMNA WURM: Aș vrea să cred asta cu toată puterea voinței, pentru că tu nu ești nimic fără mine. DESIRÉE: Herrmann va găsi într-o bună zi o altă schiloadă ori o pitică, unde să-și poată vârî viermișorul. Unde e viață e și o găurică... și invers. DOAMNA KOVACIC: Stăpânește-te, Desirée! BIANCA: Stăpânește-te Desirée ... (Râde... râd amândouă) DOAMNA GROLLFEUER: Vedeți dumneavoastră, se poate vedea că, din fericire, totul se cam adună în aceeași căldare. Ba chiar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
am dorit să vină-n mine din partea lumii și lumea a spus da... (Doamna Wurm și-a acoperit îngrozită fața cu mâinile) DOAMNA GROLLFEUER (Râde): Dar ăsta a fost un vis fermecat din căpșorul lovit de soartă al schilodului meu viermișor. DOAMNA WURM ( Se ridică după ce Herrmann s-a așezat): Vă e ușor să vorbiți, doamnă Grollfeuer, eu nu am voie să înnebunesc, pentru că m-am născut sănătoasă, și chiar și Herrmann ar fi trebuit să aibă parte de o naștere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
față să-și lase alinate pirpiriile lor vieți de către micii donatori de sămânță ai lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat totul, așa cum trebuia să se întâmple, pentru că așa am vrut eu. Totul e liniștit și terminat, chiar și viermele schilod, viermișorul meu scârbos. (Smulge fața de masă de pe masă și, odată cu ea, resturile de mâncare, farfuriile și tacâmurile, și acoperă cu ea cadavrul lui Herrmann) Lui i-am dat doza cea mai mare, așa ca să nu aibă de suferit. (Se așază
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
altfel, dacă nu ar fi sosit nimic, din ceea ce trebuia să sosescă. Nu poate să existe nici o analiză serioasă. Totul e de nevindecat. Se duce la cadavrul lui Herrmann și ridică un colț al feței de masă) Cum zace sărmanul viermișor schilod. Ar fi fost recunoscător pentru tot, nu mai putea fi nimic altceva decât recunoaștere. (Îl acoperă pe Herrmann la loc) Tot ceea ce este trebuia să fie, cu toate că nu ar fi trebuit neapărat să fie așa, pentru că se știe că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întreg pământul, dar, cu toate acestea, în inima munților arizi care se ridică în mijlocul deșertului saharian, în adâncul grotelor inaccesibile, subzistă scânteia vieții, jăratecul inteligenței: câțiva șobolani refugiați în aceste nișe, hrănindu-se cu te-miri-ce (rădăcini, poate niște larve sau viermișori care vegetează în pântecele pământului), așteaptă cu prudență ca aerul să redevină respirabil, pentru a se aventura, într-o bună zi, să iasă la suprafață. Deși încă nu avem nici cea mai mică dovadă în acest sens, nimic nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]