107 matches
-
lasă regrete... Se-aude țipat de fiara rănită. Inima-mi bate pieptul să spargă... Urgia din mine a fost oprită, Trupul de sloi e carat pe o targă. Iar ochii de gheață te vor doar pe tine. E iunie-afara---caniculă frige . Vifornița, ger--- e iarnă în mine. Urlet de lupi vrea gură să strige... iun 2011 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: URLET DE LUPI / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
URLET DE LUPI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1422547742.html [Corola-blog/BlogPost/369403_a_370732]
-
transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului conferă deținutului o stare harică, unică, în care toate constrângerile fizice la care e supus se dizolvă, lăsând loc acelei păci duhovnicești
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 by http://confluente.ro/Marturisitorii_minuni_marturii_repere_cateva_consideratii_si_reflectii.html [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
la televizor și am privit și eu. Așa am aflat ceva grozav, de care ai să te minunezi și tu când ai să auzi întâmplarea. Ieri, în timp ce gâștele zburau pe sus, au simțit de la înălțime că se pregătește o mare viforniță, ai văzut, aia care s-a abătut în timpul nopții asupra noastră. Gâsca pe care ai văzut-o ieri că s-a întors, își lăsase lângă lac un prieten, un iepuraș care era rănit și slăbit, fiindcă pierduse mult sânge. În timpul
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_povestiri_pentr_elena_buica_1361172063.html [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
și eres... Privește-mă din fugă sau încetează-ți mersul, Căci tu-mi decizi de-i viață, suire sau regres ! TROIENE DE SPERANȚE... (sonet) Troiene de speranțe ne-au inundat simțirea, Păcatele-s în clocot și-n inimi se-ntronară - Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1458862930.html [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului conferă deținutului o stare harică, unică, în care toate constrângerile fizice la care e supus se dizolvă, lăsând loc acelei păci duhovnicești
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1485349195.html [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
Acasa > Strofe > Comic > GREIERELE ȘI FURNICA Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului Fabulă după La Fontaine “Petrecuse cu chitara toată vara. Însă iată că-ntr-o zi când vifornița porni, Greierele se trezi fără muscă , fără râmă, fără umbră de fărâmă. Ce să facă? ... Hai să ceară la Furnică, pân' la vară” Știm cu toții - nu i-a dat, Însă nu s-a terminat Ca-n povestea de mai sus
GREIERELE ŞI FURNICA de DAN NOREA în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408435012.html [Corola-blog/BlogPost/352153_a_353482]
-
transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului conferă deținutului o stare harică, unică, în care toate constrângerile fizice la care e supus se dizolvă, lăsând loc acelei păci duhovnicești
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1467965197.html [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului 22 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_22_23_ioan_lila_1331985490.html [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
glorii, țara mea de dor! Peste tot atârnă greu Teama de sinceritate. Această boală e o boală gravă, Această boală e o boală grea. Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler, Aș înfrupta cu lupii vifornița cumplită Pe la porți străine ce ne stau închise, leru-i ler. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler, Și plouă, și ninge - Și ninge și plouă. Prea
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465393389.html [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
eretici (dar și mangosiți) deopotrivă: “La ce să mai jelească aceea ce-a fost ceară/ obscură și inertă, sortită consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur că da!...Brusc , în toiul viforniței, alaiul im/pertinent și in/util nu mai face nici un pas. Nimeni nu mai mișcă. Până și crivățul începe să nu mai bată. Până și nourii se fac puzderii...și lasă lumina (prima? ultima?) să-și pogoare mirarea înspre Poarta
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) by http://balabanesti.net/2015/02/05/sa-nu-se-impiedice-apa-in-care-a-plans-dumnezeu-xi-xiv/ [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
celorlalți semeni, nu am știut că am avut în preajmă un asemenea om definit de cel mai exact cuvânt, EROU scris cu litere mari!!! Și câți alții n-or mai fi ascunși în umbra tăcerii care i-a protejat de vifornițele vremurilor. vrăjmașe. Multe sunt evenimente de excepție despre care am auzit, dar așa cum le-a așezat pe acestea învățătorul Vasile Guja în pagină, simți că și se strânge inima in timpul lecturii pe care o parcurgi pe nerăsuflate în timp ce filele
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_vasile_guja_un_autor_iesit_din_comun_none_1327658115.html [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu o umbră ridicându-se (firește, caii erau păziți) și trase. Geamătul se pierdu În vacarmul viforniței. Se apropie. Săgeata lovise În inimă. Avusese noroc că omul nu purtase zale de oțel. Trecu prin fața fiecărui cal, apoi se Întoarse și dezlegă un armăsar alb, cu o pată neagră pe un ochi. Era un cal tânăr, aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu cred că mulți savanți citesc „Suplimentul“. Veți zice că nu mai am despre ce bucurii să scriu dacă am ajuns aici. Nu-i deloc așa, numai că voiam să explic cum am reușit zilele astea să mă înseninez, în ciuda viforniței și a întunecărilor de afară și dinăuntru. Ca să mă stâmpăr cumva, n-am făcut sport, n-am băut extract de sunătoare, nici nu m-am ghiftuit cu ciocolată neagră sau cu ardei iute, deși bucuriologii dau undă verde la toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu vijelii ca pe timpuri, primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reiese că decepția micului corp expediționar (cinci persoane) a fost extrem de dureroasă. Cei cinci au înfipt steagul Marii Britanii și s-au fotografiat. Pe drumul de întoarcere spre ultima bază de la care porniseră, pe un ger năprasnic (40°-42° C) și viforniță cumplită, au ajuns pînă la 11 mile de bază unde ar fi putut fi salvați. Ultima însemnare scrisă de Scott în Jurnal (finele lui martie) conține doar un rînd: We shall stick it out to the end, but we are
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
detaliile specifice ale instrucțiunilor și de riscul de a fi înțeleși greșit. De exemplu, la desenul cu leapșa, unul dintre elevii foarte creativi a dat înapoi foaia de hârtie goală, căreia îi modificase titlul în „Leapșa în curtea școlii - pe viforniță” (Getzels și Jackson, 1962, p. 43). Wallach și Kogan Wallach și Kogan (1965) au susținut că un mare defect al lucrării lui Getzels și Jackson (1962) este faptul că creativitatea nu e măsurată corect în situațiile de tipul test pe
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
anul următor aceiași ciobani urcau cu oile la munte. De obicei cu această petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care nu călcase decât pe trotuar ... ce o aștepta la iarnă, cu zăpezi până la genunchi ... dacă nu chiar troiene de metri grosime. Eu trăisem atâția ani la țară și știam ce înseamnă noroiale toamnei și zăpezile iernii ... adesea însoțite de vifornițe care îți blocau respirația. Spre surprinderea mea ... ea a rezistat eroic ... dar cu greu am ajuns la școala din sat pe la 8,15'. Era un local de școală tipic satelor noastre ... relativ îngrijit, dar pustiu acum încă spre final de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ajutați și vă mulțumesc de pe acuma. Cu prietenie, Al. Arșinel 3 (Dolhasca), 30 ianuarie 1976 Stimate domnule Dimitriu, Vă rog să-mi iertați neexecutarea acelor obligații ce singur mi leam luat față de D-stră. Am ieșit târziu de la școală. Și cum vifornița crescuse și trenurile nu aveau un mers normal, cu primul autobuz de pe Mărășești, am întins-o spre gară, până ce a sosit trenul de Iași cu 110’ întârziere. Mai greu mi-a venit de la Dolhasca spre casă: troienele erau grozave! Pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în pătulul unde, dimineața, cățeaua fătase șapte cățeluși roșcați, îi vâră pe toți într-un sac și se duce să-i înece, undeva, într-un ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șubrede de trestie și-n viscolele ernii. Mănâncă lasați pe vine o bucată de mămăligă cu brânză, pe urmă iau ghioaga și se duc iar la treaba lor. Câteodată, în vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să străpungă cu privirea vifornița turbată de dincolo de geamuri. Farurile puternice, ajutate, cel puțin în teorie, de cele două proiectoare de pe capotă, străpungeau cu mare greutate perdeaua groasă de zăpadă, în vreme ce ștergătoarele dădeau semne clare de oboseală, amenințând cu o grevă pe termen lung, incapabile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]