427,422 matches
-
-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului este compensată prin vigoarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor s-a mutat și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. în fața unei prezențe de o asemenea autenticitate și vigoare, dincolo de orice moment aniversar sau convenție calendaristică, gîndurile bune și urarea simplă la mulți ani își dobîndesc ele însele o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate. Așadar, La mulți ani, D-nă Amelia Pavel!
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Iorgu Iordan ignorau cu seninătate prescripțiile academice. Am putea reflecta astăzi la acele timpuri ferice! Nimeni nu se gîndea să emită legi parlamentare, nici poliții tipografice în apărarea ortografiei Academiei!) Această nevinovată ortografie - contestată, nerespectată integral nici regional - era în vigoare în momentul invaziei sovietice comuniste din 1944. Și - de ce să nu recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
atac" împotriva originilor latine ale limbii noastre. În 1965, o hotărîre academică nouă reinstaurează pe "â" în termenii (naționali) mai sus-citați: de atunci, drept este a se scrie Român, român(esc)/ (ește), ca o "excepție". Cealaltă notație, "î", rămînea în vigoare. Iată, deci, intrată în domeniul politic problema ortografiei românești! De aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ei participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu merită a fi schimbată" (p. 539). Tot pe atunci interveneam și noi, în paginile acestei reviste. Bineînțeles, în zadar! În același timp, începeau infatuări latino-patriotice! Intelectuali - de la care s-ar fi putut
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
vorbirea străzii și e complet nerealist să stipulezi printr-un prim articol general că, fie și numai cei care vorbesc și scriu în interes public, trebuie să fie corecți și clari, și să aibă proprietatea termenilor, "conform normelor academice în vigoare". Obiecția principală care poate fi adusă inițiativei d-lui Pruteanu este că ignoră faptul că, exceptînd ortografia și punctuația, în celelalte domenii ale limbii tot ce putem încerca este să recomandăm, nicidecum să legiferăm. Corectitudinea ține în limbă de normă
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
scenă asemenea unor aparențe evanescente. Al doilea sens e că aparent am făcut mult pentru țară, în realitate am făcut mult mai puțin față de cît am fi putut face dacă, pe de o parte, Structurile nu și-ar fi păstrat vigoarea și, pe de altă parte, dacă eu și Constantinescu am fi putut să colaborăm așa cum trebuie" (Cursă pe contrasens, p. 267). Cărțile lui Radu Vasile și Răsvan Popescu excelează în descrierea caricaturală a colegilor implicați în guvernarea CDR-PD-UDMR. Printre cei
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic și de punctuație, conform normelor academice în vigoare". Fraza e absolut acceptabilă în sine, dar cu totul aberantă ca articol de lege. Va fi de altfel urmată de referiri la contravenții ("Potrivit prevederilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele fapte:..."; "Contravențiile prevăzute la alin
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
Geta Năpăruș, Teodor Moraru și alții pe care Lucia Ioan îi include în inventarul său -, ci un artist de fundal, unul care protejează forme și oferă garanții tendințelor multiple, nu prin epuizarea unui anumit comportament, ci prin luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvoltă eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteza spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocită de a transforma observația în intuiție și
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
și director al Spitalului Universitar dovedește că dl Năstase n-are, legal, medic de familie. Dacă premierul vrea un bilet de trimitere la specialist sau o rețetă compensată, el nu se poate adresa dlui Sorin Oprescu, fiindcă, potrivit legislației în vigoare, acesta nu este medic de familie. Mi se va spune că mă leg de amănunte. Iarăși nu cred. Cînd premierul nu e în stare să răspundă exact unei acuzații privitoare la surmenarea sa, el nu are altă soluție decît să
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
polemică. În ce-l privește, pamfletul n-a lipsit în nici una din aceste epoci, mai puțin aceea proletcultistă, fără să aibă neapărat legătură cu evenimentele literare majore. Dacă ne referim la deceniul și jumătate din România postcomunistă, remarcăm, pe lîngă vigoarea redobîndită prin încetarea cenzurii a filonului pamfletar, și cîteva mari polemici. Dar și o mulțime de pseudopolemici. Ca și în cazul pamfletului personal, polemica a fost realimentată după 1989 de climatul de libertate intelectuală. Mi se pare caracteristic faptul că
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști inimă-mi dădeai/ putere să privesc albastrul cum e.// - Ulisse în fotoliul meu de pai -/ prin țesături de valuri și de spume./ Călătorii
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
mai pot, și să mă folosesc de fiecare clipă ca să scot ceva din ea. Nu-mi gândesc viața prin referință la moarte ca la un fenomen de paralizie; o gândesc ca pe o posibilitate de demonstrare a ultimelor fărâme de vigoare mintală și psihologică pe care să le pot exprima în paginile de memorii pe care le dictez acuma și în care să am curajul să-mi urmăresc chiar și degenerarea mintală, până la formele la care voi fi capabil s-o
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas, mai mult decît predecesorii lor, în spiritul și în substanța materialului. Cea mai unitară de pînă acum, din cadrul proiectului de la Cărbunari, dar și cea mai impozantă prin vigoare și prin monumentalitate, această a treia ediție marchează și o nouă vîrstă a formelor: vîrsta lor primitivă, elementară, aproape magică, dar care nu se poate atinge cu adevărat decît printr-o gîndire savantă în spațiul vast al memoriei culturale. Păstrînd
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
pe de o parte o serie lungă de greșeli de ortografie, începînd cu distribuția aiuritoare a virgulelor, care nu-i pot fi atribuite lui Alice Voinescu, de vreme ce în Notă asupra ediției se spune că "au fost respectate normele ortografice în vigoare, corectînd tacit formele folosite de autoare conforme celor uzitate la începutul veacului 20" (ceea ce nu împiedică apariția unor formulări că "Fosta o simplă coincidență?"). Pe de altă parte, textul scrisorilor este, ca și cel al jurnalului, împînzit de expresii în
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
interesează în acest context, se poate ușor observa preocuparea obsesivă a pictorului față de existența umană profundă, față de primejdiile golirii noastre de conținut și față de riscurile substitutelor facile. Această preocupare se regăsește, într-un limbaj plastic remarcabil prin coerența și prin vigoarea lui, și în pictura lui Ciprian Paleologu. Pe de o parte, el sugerează acea cădere, acea regresie dinspre uman spre homuncul, prin crearea unor forme la limita tridimensionalului cu bidimensionalul, forme obținute prin decupaj mecanic și printr-o energie cromatică
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
principiilor democratice, oamenii au nevoie de imagine, de culoarea memoriei, și de retorică, arta de a vorbi inimilor, dar asemenea talente nu pot înflori în pustiuri lipsite de liberate și practici democratice. Cartea lui Viroli ne redeșteaptă interesul pentru această vigoare morală, virtutea civică, "armă împotriva celor puternici sau desfrânați care nu vor să accepte modestia și cumpătarea pretinse de viața civică". Concluzia sa este optimistă și tocmai de aceea o voi cita: " Modul cel mai eficient prin care am putea
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
care-și exprimau idei rezultate din educația „omului nou”. Ar trebui să vadă cărți ale unor cunoscuți autori interziși, scoase în samizdat în una, două, trei ediții, prevăzute toate, conștiincios cu absurda formulă „orice reproducere se pedepsește conform legilor în vigoare”. În fine, ar trebui ca vizitatorul să răsfoiască volumul Ceski Snar, al lui Ludvík Vaculík (cunoscut editor și autor de samizdat în anii „normalizării” impuse de tancurile sovietice) în acea ediție clandestină de prin anii ’70, împodobită cu fotografiile tuturor
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din scară, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
Pavel Șușară 1. Creație și enciclopedism Spre deosebire de culturile vechi, a căror memorie a sedimentat și care trăiesc prin vigoarea nivelului lor mediu, cultura noastră se autoreflectă în momentele ei importante și respiră, predilect, prin personalități exemplare. Atunci cînd începi tîrziu și ai încă neuronii proaspeți, cînd musculatura vîrtoasă nu exclude tăpșanul de circumvoluțiuni și nici foșgăitul sinapselor care absorbe
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
primit să ucenicească la Meudon, în atelierele lui Rodin. Evocând acest moment, N. Iorga scria despre “îndrăznețele încercări în ireal” ale tânărului artist, care “abia dacă va atinge în treacăt o realitate pe care n-a prins-o încă delicata vigoare a mâinilor sale creatoare”. Înfățișată acum cititorului român în premieră absolută, lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
schimbat fiindcă nu rata nici o ocazie să debiteze prostii în public. Ne-am înșelat, de fapt PSD i-a acordat repaus vocal ocupatului domn Agathon. Un titlu optimist în EVENIMENTUL ZILEI: “Legea privind combaterea violenței în familie intrată ieri în vigoare prevede: Soțul bătăuș ajunge în stradă”. Așa o fi, dar după ce se întoarce acasă domnul soț, ce face el oare? Credeți că-i aduce flori doamnei? Dar să dea Dumnezeu să se înșele Cronicarul și să bage legea frica în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
20 de ani și avînd doar cunoștințele medii ale unui student la medicină, s-a îmbarcat ca doctor pe o balenieră ce se îndrepta spre ținuturile arctice. Curînd a ajuns și în Africa. Toate pățaniile sînt povestite cu umor englezesc, vigoare, dar și - epoca obliga - cu o decență victoriană. Poate ar fi o plăcută lectură de vacanță și pentru cititorii de la noi. Arta elocinței Dominique de Villepin, ministrul de Externe francez, a publicat de curînd la Gallimard o carte de poeme
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
sumar, devine oarecum obligatoriu. Așadar: Pictor mai puțin cunoscut în mediile bucureștene, format și afirmat în climatul artistic clujean, Mihai Percă este un artist pe deplin articulat, indiferent dacă ne referim la prezența sa publică sau la acuratețea și la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat profund de spațiul artistic clujean, el nu se înscrie, la o privire mai atentă, în nici unul dintre stereotipurile picturii ardelenești. Departe și de paroxismele cromatice, reflexe tîrzii ale expresionismului nordic sau, mai exact, germano-maghiar, și
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Bolena ( Donizetti), Il pirata (Bellini) și La vestale (Spontini). Summum-ul vocalității drammatico d^agilità este dat prin interpretarea temutei Vieni t^affretta din Macbeth, în care soprana înzestrează teribila coloratură, înaltă în țesătura vocală și dramatică în context, cu vigoarea și pigmentul veninos dorite de tânărul Verdi. Repertoriului romantic verdian de maturitate, artista știe să-i dăruiască pasiunea ardentă, trepidantă, fie că se regăsește în imaginile sonore ale Aidei, Violettei din Traviata, Leonorei din Trubadurul sau ale Principesei Eboli din
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Sanctitatea Sa, îngrijorat de durerile care îl sileau să-și lase de izbeliște răspîndita-i turmă, a recurs - e adevărat, luîndu-și enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu-le toate detaliile utile pentru ca și ei, la rîndul lor, să poată beneficia de o șansă atît de nemaipomenită. Doar
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]