485 matches
-
nori, Ploile din Cer să cadă. Dar când din iad vin drăcușori, Ațâță spiritu-n pradă. De spiritul rău, răzvrătit, Brăzdează Cer cu arc de foc, Alungă duhul îndrăcit, În urmă lăsând curat loc. Căldura o ia din Soare, Aduce vânt vijelios, lapoviță și ninsoare, Prin anotimpul friguros. Menire sfântă-și duc mereu, Arhangeli ca sfinți și părinți, Cât va vrea Tatăl Dumnezeu. De credincioși sărbătiriți. Când vin Moșii de Arhangheli, Fructe se-mpart pentru cei morți, Dar și lumină-n lumânări
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1446718460.html [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
destinul său ascensional, predestinat spre eroism și martiriu: caracterul, educația, tradiția, soarta, curajul, revelarea, harul, misiunea, responsabilitatea, vocația, crucea, învierea, înălțarea, desăvârșirea. Gândurile ostașilor se așterneau troienite peste tinerețea lor cutezătoare, ca o ploaie de vară, stârnită repede din senin, vijelioasă și de scurtă durată, înfierbântând trupurile și limpezind sufletele ca niște frumoase coline de brazi tainici ai eroilor, ce scânteiază sub binecuvântarea astrului prin mireasma jertfelor sfinte. „În rama cerească a primăverii pătrundeau, înghiontind inima, zburătăcind gândurile, exploziile îndepărtate ale
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1438859071.html [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
Ei vor căuta mai departe în lumea nouă, spune cartea sfântă...!” „...Se vor cățăra prin sate îndepărtate și prin țancuri (n.n: țancuri=zgomote ascuțite și asurzitoare, cu rezonanță metalică), vor traversa podișuri și munți și vor trece prin ape vijelioase și tulburi. Și tot ce vor atinge cu picioarele lor marea Familie Regală se va schimba în aur, (n.n: prin aceasta Troiță - RSB): pământurile aride vor deveni mănoase, mlaștinile vor seca, iar vadurile se vor umple de ape limpezi
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353414708.html [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
și-a cântat viața după un cântec propriu-însuși cântecul românesc... Lumina solară din ochii ei, părul cu reflexe albastre, legănările de trestie în furtună, fără să cedeze, cei o mie de dinți, precumpănitori, pietricele din Prundul Bârgăului, în claritatea apelor vijelioase de munte... Vocea întregindu-i intemperiile lăuntrice, sufletești, ieșite din fire, ca la toți cei mari. (ibid. p. 23) „În soarele privirilor ei a răsărit toată cântarea noastră românească. Maria a pus lumină în cântec, apoi l-a tors în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
text scris de... - Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici! - Am înțeles, să trăiți! Nu asta era vorbulița, domnule... - Să taci, prăstăvanule! N-ai tu minte câte stele am eu pe umăr! se oțărî căpitanul, ieșind vijelios din sală, după ce-și adună câteva hârtiuțe citite la instructaj și simți atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional pe epoleții bluzei. Se albi la față, auzind hohotele de râs ce izbucniseră în urma sa, dar nu se-ntoarse
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1404460173.html [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
înelegem steagul de luptă, altarul de jertfă și semnul de biruință al creștinilor” (Pr. Ilarion V Felea, Spre Tabor..., vol. II, p. 238). Cunoașterea absolută pentru Omul creștin ortodox este susurul Tainei mistice ce țâșnește din Evanghelia iubirii și urcă vijelios în Sfînta Cruce, după cum afirmă Părintele-poet mistic Daniil Sandu Tudor: „Metafizica ultimă e o metafizică a Crucii; ea nu duce numai la cunoașterea adevărului ci și la supremul adevăr al cunoașterii...Firul Sfintei Cruci care țese sfânta urzeală a ființei
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1492336816.html [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
vivacele brâuri argeșene, care s-au luat la întrecere cu năbădăioasa “Ciuleandră, potolite de elegantul “Dans al Fetelor”,asta fără să mai punem la socoteală vraja și ropotele de aplauze în urma dansurilor de o factură aparte specifică zonei Oașului, sau vijelioasele dansuri din Oltenia . Toate acestea au fost posibile numai în urma unor eforturi deosebite din partea tuturor membrilor ansamblului, cu repetiții după orele de program, uneori până la miezul nopții,și chiar mai târziu. Însă trebuie să recunoaștem că sacrificiile făcute au meritat
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1410032370.html [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
generoasă, brațe pline cu belșug de poamă deasă. În coș așez cu grijă, mere și gutui. Cu aroma lor „să rup gura târgului"! Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
întâmplările fiind derulate secvențial, după o logică și o simetrie de invidiat. Trăirile foarte intense, personajele atent creionate, stările adesea contradictorii, de la liniște la furtună, de la calm la precipitare, de la bucurie la tristețe profundă, simulează valurile vieții - când calme, când vijelioase, purtând omul în ape când tulburi, când liniștite. Prin DESTINE, Angela Burtea își probează și reconfirmă măiestria în a crea un epos rațional, de a aronda unei vieți o poveste, cu secvențe adesea incredibile, peste toate triumfând dorința de viață
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1462972216.html [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni amenințați de răutatea semenilor sau de stihiile naturii. Dar autenticele
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revarsă apele de undeva de sus, în hău, se lovește zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 by http://confluente.ro/Era_odata_boris_mehr_1364627981.html [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
îl inspiră. Nu știu să ceară Universului lumină, trăiesc în întunericul sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se ridică vijelioase în ceruri și coboară ca un trăsnet pocnind ființa celui supus, precum un blestem. Ce poate fi blestemul? O acumulare de energii malefice într-un sistem - omul, ființa în interiorul căreia se sting și se aprind ideile ca becurile în beznă
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Spre_nesfarsit_roman_capitolul_1_.html [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se lasă păcălit de apa de ploaie, purced la lectură, și lesne pătrund în text pentru că de aici încolo ritmul povestirii devine
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1453103887.html [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dan_lupescu_corneliu_leu_leonin_a_dan_lupascu_1342587014.html [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
cu multă ardoare. Cum adică au ruinat economia cu ardoarea lor? Au interpretat greșit versul „Căci rămâne stânca deși moare valul”? Păi...cam așa au zis băieții deștepți: „Căci rămâne România(în buzunarul nostru), deși moare economia. Cuum? Îți vine vijelios „vis de răzbunare, negru ca mormântul”? Trebuia să muncim? Păi, ce, noi nu muncim? Cum n-am înțeles ce-ai scris în ziarul „Timpul”din 18 dec.1877? Spuneai că „temeiul unui stat și bogăția unui popor stau în muncă
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1452680388.html [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
mea, niciodată nu vei ajunge stăpânul Vâlcelelor! - Ha, ha, ha! Tu vei veghea neputincios din mormânt, iar eu îți voi conduce împărăția! - Fii blestemat și niciodată să nu poți pătrunde în cetatea mea! Îi face semn căpitanului Preda și iese vijelios. Cei patru coboară în curte și încălecă armăsarii. La poartă Preda strigă: - Deschideți! - Dar boieri dumneavoastră, de ce nu mai poposiți câteva ceasuri, până apar zorile? Călătoria în toiul nopții este primejdioasă mai ales că prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
-i controlez mișcările? Mi se pare că trebuie să-mi găsesc alți oameni, că ăștia s-au îngrășat. Cum așteptarea asta enervantă îl scosese din răbdări, într-o dimineață de iulie a oprit jeep-ul în fața primăriei și a intrat vijelios, așa cum îi era felul, în biroul primarului. --Trăiți, coane Mișule, s-a întâmplat ceva? a țâșnit de pe scaun primarul, surprins de vizită. --Trebuia să se întâmple ceva, primarule și eu să nu știu nimic? spuse Casapu, prăbușindu-se pe fotoliu
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435258744.html [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
fenomen natural al sentimentelor umane? - Atât în Piazza San Carlo, cât și la mine în atelier, am simțit că nici tu nu ești străină de această noblețe a sentimentelor dintre noi. Că fluidul ce ne-ar putea uni curge la fel de vijelios și prin tine, așa cum îl simt și eu. - Să spunem că mi-ai place. La ce mi-ar folosi dacă peste două zile voi părăsi pământurile piemonteze, luându-mi zborul spre meleaguri ce aștern sute sau mii de kilometri între
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426149840.html [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
zgomot infernal două mașini. Un imprudent intră cu mare viteză pe roșu în intersecția tocmai ocupată. Victima a fost lovită din lateral și de la fereastră se putea vedea mormanul de tablă strivită devenită. Împins de conștiința profesională doctorul Kurt trecu vijelios prin sala de așteptare în care secretara tocmai alegea următorul pacient. A prins în ultima clipă ascensorul rapid al blocului apoi s-a îndreptat spre locul accidentului strigând: „faceți loc, sunt medic”. Lumea care contempla accidentul făcuse ciorchine în jurul mașinii
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
mai mult datorită circulației intense la aceea oră. Acasă, un somn zdravăn și sănătos refăcea tot consumul întregii săptămâni pregătind una nouă. Cine ești tu doctore Kurt? Trecuseră circa două săptămâni de la accidentul povestit când, în cabinetul doctorului Kurt, intră vijelios un om zdravăn care cere imperios să vorbească de îndată cu doctorul. Cu greu secretara îl oprește să dea năvală în încăperea de consultații. Doctorul, auzind zgomotul provocat a ieșit în sala de așteptare și salutând noul venit și-a
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
acest fel, îmi formam deja reflexele de a accepta și această realitate ... PUNCTUL CRITIC Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Domnule jude, eu am terminat cu dosarul... Cu permisiunea dumneavoastră, i-l înmânez de îndată, a intervenit fata în timp ce se ridica de pe scaun abținându-se cu greu să nu râdă. - Da? Foarte bine, foarte bine! a mai exclamat magistratul ieșind vijelios din încăpere. Procurorul Zapciu s-a retras cu iuțeală pentru a-i face loc să treacă, descoperindu-l în acea clipă pe avocatul adăpostit înapoia sa. Exagerat de umil în atitudine, acesta s-a înclinat adânc pentru a-l saluta
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_1_.html [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
Mă zbârlesc. Fac un pas uriaș, trec pragul hotărât să mă vâr în batantă, dar bagă-te, de poți! Mecanismul se află-n derivă, nu altceva! Cu greu disting o siluetă subțire, minionă ca o sămânță de mac, rotindu-se vijelios cu ușa sub acțiunea unui perpetuum mobile, s-ar fi zis! Enervarea precedentă, adunată cu stupoarea din urmă îmi desfigurează comportamentul. Întâi, devin șovăielnic. Pe urmă sunt un laș patentat. În sfârșit, dau înapoi învins, ca să mă-nregimentez în plutonul
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
dinăuntru iese cu pas nesigur, însă demn din tiribombă, atent la gentuța din piele de crocodil pe care o duce strâns la piept. Observ toate astea rapid, fac stânga-mprejur și dau să ies. Dar ți-ai găsit?! Sunt oprit vijelios pe voci multiple: -Dar nu intrați?! -Păi aveți tot dreptul! -Fiți primul! Meritați! Ați rezolvat situația, nu?! Mă simt flatat, dar insuficient! Nu-i ascult. Merg, prefăcut cuminte, înspre locul părăsit. Mai vreau osanale! Sunt fiert după laude! Le doresc
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]