47 matches
-
de lucrări de lux. Ipoteza era slăbită prin ceea ce știa Pomponescu despre caracterul dârz al primarului. O speranță nebună era aceea că un descreierat va pune dinamită la baza construcției și o va arunca în aer. Astfel de imagini ale vindictei măguliră sufletul lui Pomponescu. Ele nu se realizară. Într-o zi, însă, ministrul fu chemat la o întrunire de preoți și atunci găsi de cuviință a face o declarație vagă, de toți înțeleasă. lată cuvintele sale: - Tradiția noastră religioasă ne-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de susținere ale patriei erau Armata și Biserica. Adevărul mai era că membrii guvernului se arătau foarte sceptici cu privire la eficacitatea sentinței, desfășurarea campaniei militare indicând un succes aproape sigur, măcar temporar, al infiltrației germane, prin urmare se expuneau unei posibile vindicte, formulate în mesaje sinistre, pe care le primeau mereu în scris sau telefonic. Întrucât îi privea, s-ar fi mulțumit cu publicarea sentinței, însă factorul decisiv se împotrivea. Dădură deci autorizație Hangerlioaicăi și unuia din părinții lui Tudorel (tată sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străinătate era soluția cea mai nimerită. Ex-ministrul surâse melancolic. . - Unde locuiești? Întrebă Gulimănescu. . - Acasă la mine. Ce întrebare! . - Poate că nu strica să fi transferat averea pe numele altuia. Se vor confisca averile foștilor demnitari. Pomponescu izgoni cu mâna spectrul vindictei. . - La catedră te-ai întors? . - Nu, zise Pomponescu. Sunt în concediu. - E mult mai bine. Te-ai fi expus manifestațiilor ostile. De altfel, mi s-a spus azi la minister că va ieși în curând în Monitor decretul de destituire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prezentul scrierii cărții, anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum tonul alternează Între tristețe și speranță, În cel de-al doilea pendulează Între entuziasm isteric, definit ca „optimism funciar”, vindictă și patetism exacerbat. 8. Spre deosebire de primul, cel de-al doilea volum are o structură antitetică pe trei paliere: a) Înfruntarea dintre doi adversari ireconciliabili, stihia și forța solidarităților dirijate de un lider luminat, exponențial, Nicolae Ceaușescu; b) distrugerii Îi corespunde
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un punct autoportantă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de nevoia unei depline armonizări cu lumea din jur, cu această Europă care-și reface, ea însăși, structurile sub ochii noștri. E un ceas mare al istoriei, ceasul demnității regăsite. Să nu-l irosim în vorbărie inutilă, în intrigă și vindictă! Pentru istoricul care îmi place să cred că sunt, ceasul acesta e un îndemn la restituția deplină a duratei noastre, cu toate mizeriile și vicisitudinile ce o grevează, căci istoria rămâne o condiție indispensabilă a cunoașterii de sine. Dacă poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o găsim în manuscrisul 2257, ca și răspunsul conceput de Eminescu: "O revoluțiune în idei, în care se naturalizează generația cea nouă". Iar această revoluție nu trebuie să fie o simplă negare a trecutului imediat, cu atât mai puțin o vindictă, nici "a răsturna lucrurile cu sus-n jos", ci un efort masiv, stăruitor, competent, de a limpezi spiritele și a pune la lucru tot ce poate contribui la asanarea corpului social. Justiția și dreapta măsură revin ca un laitmotiv. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism și vindictă. Epoca regenerării, la care ne-am referit îndeosebi, e plină de învățăminte din acest punct de vedere. "Pentru popoare, ca și pentru individ, suferințele nu sunt totdeauna pierdute; ades ele sunt menite de a le întări energia, de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vii, fără intervențiile altor indivizi și fără contribuția celor ce-i învinseseră în luptă, ci prin simpla sugestie a unicității vinovăției lor. Deci fata lui, care dorea să-și răzbune tatăl, începu să o protejeze pe mama, din porniri de vindictă, aducându-i suplimente de hrană, cutii cu medicamente trimise de englezi, pachete cu jucării și cu ciocolată, dăruite de americani, oblojind-o, întremând-o, uneori salvând-o de la violurile soldaților sovietici, ale căror victime cădeau nemțoaicele, totdeauna și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmare, pe obținerea „mărturiilor”, în așa fel încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului, la 1 decembrie 1934, îi permite lui Stalin să extindă procesele de la societate la PCUS*. O lege reduce la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pedepsi pe ucigași. În principiu, însă, de ce o astfel de angajare consecvent (și în crescendo) vindicativă ar trebui să rămână rezervată doar bărbatului și să apară ca de neconceput în cazul unei femei? Nu cumva artificialitatea Ancăi ține de o vindictă împinsă până la măsura hiperbolică (într-adevăr, forțată) a unei conviețuiri (maritală), de ani și ani, cu ucigașul, pe tiparul unui plan al răzbunării, și el prea „inginerește” - dramaturgic calculat? Vitoria are o altă „formulă” caracterologică, „hotărârea” ei nu naște un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
foarte puțini, pot pretinde cu seriozitate că vedeau efectiv capătul tunelului. O serie întreagă de obstacole de ordin moral-social împiedică mereu o discuție calmă, sinceră și onestă pe această temă acută. Ea este făcută parcă să satisfacă toate complexele și vindictele vieții literare. O spun totuși din nou și cu energie: dacă este vorba de un proces, întâi al sistemului și șefilor lui, apoi al executanților și colaboratorilor. Circulă de altfel și un alt mit sau, dacă vreți, un semi-mit, al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-n suflet, sau cum a ajuns pe acest pământ pustiu în care îi pregătise exilul un sicriu, el se simte aproape de pragul veciniciei (V 3). Ultima întâlnire cu Ibis, care și-a consumat întreaga existență în pustietoarea lui sete de vindictă (Și-ai dat o viață-ntreagă pe-un dor de răzbunare ?.../ Orb ! În mormânt de ură tu însuți te-ai închis), îi amintește că atunci Când omul pogoară spre mormânt/ Cuvântul de iertare e ultimu-i cuvânt. Poetul le solicită geților să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sclavului însoțită de conferirea cetățeniei (Printr-un decret, cel dintâi de acest fel, el a fost proclamat liber și cetățean roman, cu drept de vot în tribul pe care și-l va alege. Eliberarea deplină se mai numește și azi vindicta, după numele lui Vindicius - II, p. 45). Mai târziu, de dragul adevărului istoric, el îl va îndemna pe sclav să se ducă la Publicola pentru a-i spune ce a aflat despre complotul monarhist : vrei să ruinezi faima lui Plutarc ? (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Îmbolnăvit de un fel de pestă transmisibilă; și, pentru a-i agrava „boala”, Iliescu a fost și mai acut demonizat, cu nostalgia unora, se pare, de a avea În locul fostului tiran un alt „demon” politic asupra căruia să se concentreze vindicta colectivă! Iliescu a fost ani la rând supradimensionat ca „Înlocuitor al tiranului” În conștiința publicului, În fapt un fost disident În interiorul partidului, ca și alții, colegi ai lui din țările vecine, R.D.G., Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia, care și-au ocupat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În lungile marșuri zgomotoase de potest ce aveau loc peste tot, se Îndreptau toate Împotriva președintelui, niciodată contra primului-ministru. Deși acesta era, de cele mai multe ori, ca factor de decizie și de putere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realmente, rapid, pe drumul normalizării și al reașezării democrației. Da, și... cu toate acestea! Cu toate acestea, Iliescu și partidul pe care l-a Înființat au fost supuși, apoi, mai bine de un deceniu, unei exagerate, am mai spus-o, vindicte și „polarizări” a nemulțumirilor largi și complexe, multe dintre acestea care nici nu țineau de competența și responsabilitatea președintelui. Dar... „norocul” lui și al emulilor săi politici a fost nedibăcia și corupția adversarilor săi politici: după ce, cum o spuneam, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
efectele să se producă, să fie resimțite la un moment dat de cei vizați. Au fost autori care și-au distrus cu voință opera, sau o parte a ei, ca Gogol, Kafka și alții, dar nu dintr-un spirit de vindictă, ci fiindcă, din rațiuni mărturisite sau obscure, dintr-o criză morală sau din una de demență, s-au lepădat de ea. Dar Pașadia și-o desăvârșește pe a lui până în ultima clipă. În afară de însemnări strict private, nimeni nu scrie „numai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
efectele alimentației excesive și totuși „consumă exagerat, sfidând prescripțiile medicale” (344). Am impresia că paginile 124-137 (mama eroului În bucătărie, loc simbolic, unde se pregătește hrana, unde fierb amintirile) se constituie În centru secret al cărții, spațiu al vinei, al vindictei parodizante, acolo unde frumusețea e o „sfidare”. Parodia eucharistiei o legitimați splendid În ultimul epilog, unde e vorba de interdicția de a mânca din pomul cunoașterii. Datoria de a mânca, adică de a transcende condiția edenică spre condiția umană, responsabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea mai populară a fost traducerile "Evanghelia lui Nicodim" (sau „Acta Pilati”). Altele au fost "Evangelium pseudo-Matthaei", "Viziunile Apostolului Paul", "Vindicta salvatoris" și "Viziunile Apostolului Toma".. O mare parte din textele anglo-saxone sunt texte juridice bisericești, care s-au păstrat în mănăstiri. Ele includ însemnări ale donațiilor nobililor, testamente, documente de emancipare, liste de cărți, liste de relicvii, probleme legate de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]