474 matches
-
pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a fost reținută de vrafurile de crizanteme vineții (vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care o țigancă le descărca din portbagajul unei Dacii, gingașele înfrigurate devenind marfă informă trîntită pe asfalt. M-am temut că l-am pierdut definitiv
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul vieții: "Dar năpârca vineție a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
posomorâtă“ (Elena Teodoreanu - „Muzele și vremea“), pe care o evocă scriitorul Sorin Titel: „Și căzu prima zăpadă... râul cel mare al orașului îngheță, era o ninsoare timpurie, frunze mari aurii și aproape transparente, strălucind în soarele înghețat, cădeau în zăpada vineție la ceasul asfințitului“. „Mase de aer rece din nordul Câmpiei Ruse s-au întrepătruns deasupra zonei de nord-vest a României cu mase de aer cald din Peninsula Balcanilor, venite aici dinspre Marea Neagră, dând naștere unor mari precipitații sub formă de
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
Să cadă-n mare și înnece într-un acvariu, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi, Dorul de noi și de dorințe, pline de nevoi. Mai spune frumoasa doamnă, că fără mine, Cuvintele ar fi fără glas și mâna vineție, Departe de mine, parcă s-ar afla în pustie, Preferă a muri, neputând să scrie poezie. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă! Referință Bibliografică: De la o doamnă...... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016
DE LA O DOAMNĂ...... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381694_a_383023]
-
visez...Văd valurile Dunării argintii cum sclipesc printre sălciile cu frunze de aur. Atunci plutesc pe gânduri moi, de mătase și mă simt ca un fulg...ușoară...ușoară... -Prostii! Dunărea nu are valuri de argint.Valurile ei sunt de plumb, vineții, pline de zoaiele Europei. N-ai fost atentă! -N-ai fost atent, tu, prostule! N-ai observat cum clipocesc valurile de argint printre sălciile strălucitoare? Cum scot sunetele alea cristaline...prelungi...misterioase...Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
-mi faci iar poze fără să-mi dau seama; să mă convingi că totuși la fizică sunt bună și să fim de serviciu pe școală-mpreună. Vino să ne sărutăm sus pe scări în Mihăileanu si lasă-mi iar semne vineții pe gât! Hai să ne plimbăm de mână-n București; haide să mergem la braț pe bulevarde! Să plutim înlănțuiți în bar la Willy Donea și la Potcoava de Aur, purtați în ritm de Hey Jude! Hai să ne iubim
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care, cândva, a început să cadă din mine./ M-a tăiat până la unghie,/ chiar și plămânii i-a ronțăit pe margini, lăsându-le franjuri vineții./ Cine se spânzură de ei, va pricepe de simt așa cum simt." (p. 100). Poemul este pe deplin reprezentativ pentru poezia Ruxandrei Cesereanu din acest volum. El dezvăluie principalele teme de reflecție ale autoarei, dar spune multe și despre retorismul, uneori
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
se pițigăie stolurile de lilieci băutori de sânge. Uleiul picura ropotind de pe corpul meu, cădea pe trepte și scotea rotocol după rotocol de fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă pe dalele de piatră vineție din fața sălii, au îngenuncheat și i-au raportat regelui Yama: „Mărite rege, l-am prăjit”. Știam că eram crocant de cât mă pârjoliseră și că doar ușurel să mă fi atins, țăndări mă făceam. Am auzit cum din sala aceea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tumoare. Și nu demult, până am crezut că mucurile de țigară se mișcă pe sub covor, propria voce îmi provoca vânătăi pe gât - surprind atunci: desfrâul kodak pe care corporalizez teroarea, fotografiile pe care Delete; și-mi vine imediat în minte vinețiul meteorilor de august. Ca apoi să-mi permit vreo rafală. Ca în Das Boot. Și să o țin tot așa. Zumzăi ca vergile - am regăsit teroarea; luminile de pe stradă se aprind puțin și-apoi se sting. Se pregătește totul: aleg
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă în zone de negru sau, dimpotrivă, se animă, e vie, caldă în zonele de roșuri și portocaliuri, dar, în ansamblu, chipurile au adesea aspectul cărnii crude, ușor vineții (Studiu pentru un portret șMichel Leirisț, 1978). Dar chiar atunci când atârnă în cute inerte, chiar atunci când pare că se desprinde total sau are o textură străveziu-cartilaginoasă, carnea feței nu scoate la vedere oasele, atât de vizibile prin carnea corpului; locul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
lasă poveștile pentru altă dată, că s-o făcut târziu și trebuie să mai și dormim în astă noapte... Un soare roșu și somnoros s-a ivit deasupra Dragulei. Părea că se ridică de-a dreptul din apele întinsei bălți. Vinețiul cerului a început să se destrame, lăsând loc încet-încet siniliului clar cum e cristalul...Când roua dispărea sub sărutarea soarelui dimineții, cărăușii erau de multă vreme pe drum... Uite, se zărește târgul, moș Dumitre! a dat zvon Mitruță Ogaș. Ii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la ce îți zboară gândul? Tu ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Ai băut o ulcică de vin acolo și gata, te dai cocoș?...” Soarele zgribulit al dimineții abia s-a ivit de după o perdea de ceață vineție, când cărăușii erau gata de drum. Costache le-a deschis poarta mare. Drum bun și să știți că până săptămâna viitoare am să vă duc dorul - a grăit el, cu o umbră de părere de rău. Ca mâine trecem iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ea te va apăra de furtul amintirilor tale, te va proteja de mâinile price pute ale bandiților-cu-un-ochi-scos. odihnă tu ești odihna vieții mele, mult așteptată o plajă albă, de calcar, din care au mușcat și mușcă mări de petrol albăstrui, vineții, roșii, sărate, corozive. o haină de vulpe argintie pe care o îmbrac, ca oamenii sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile petrecute cu prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o supă de concentrat de ciupercide-miere armillaria, care încălzește și catifelează
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Își strigă copilul, dispărut probabil din atenția ei. 35 Vă interesează mai mult sensul, sau doar forma În alegerea cuvintelor? l-am Întrebat iar, Încercând să-mi iau o poziție cât mai relaxată, În timp ce rostogoleam cu dosul palmei o pietricică vineție, descoperită pe stinghia băncii. Mi-a răspuns că forma este, deocamdată, partea care-l acaparează mai mult. “Deocamdată, zise apăsat, sunt la studiul formei. Conținutul Îl las pe mai târziu, când voi fi mai... pregătit!” adăugă cu seninătate, privindu-mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În mrejele unui somn chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]