184 matches
-
în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întrerupt. Ce, și la voi sunt interdicții?... Nu că ași vrea să-l vizionez pe Cel de Sus, pe DUMNEZEU,... dar... ...în momentul acela, un Fulger formidabil tăie catapeteasma cerului cu o descărcare electrică teribilă îmbrăcând totul într-o lumină violacee, și un tunet grozav ce-l făcu pe Onicron să-și strângă aripile și să-și aplece fruntea gata să atingă ceea ce mi se părea a fi un fel de pământ... Mesagerul încremenise. Și dacă și el, un guraliv și
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
e inutil. Simțea că este numai vina lui și, nefiind nimeni în jur să-l vadă, își permise să plîngă ca un copil. Avea optsprezece ani. Cînd se înapoie la clubul de pe malul apei, Houston văzu un banc de meduze violacee, care eșuaseră pe plaja cenușie, sute la număr, fiecare mare cam cît mîna unui om, transparente și tremurînd sub soare. Portul mic al insulei era gol. Nu venea acolo nici o barcă în afara feribotului bazei navale din cealaltă parte a golfului
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios „Șandramalele”, gândul m-a dus la poezia lui Arghezi (Omule
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
ruinele vechii fortărețe ,și putea acolo să înnopteze iar cand zorii zilei vor veni,va avea un plan pentru ce vă urma.Nu se putea lăsa doborâta Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă lui bargello cadavrul, apropiind torța de chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre el, În timp ce o lucire violacee sfărâma bezna compactă. Simți o mână lovindu-l peste gură. Din instinct Își ridică brațul, deviind lovitura pumnalului. Sub buze simțea gustul dulceag al sângelui. Apoi se eliberă din strânsoare cu o smucitură disperată, aruncându-se În față, În Încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Împotrivă, scrisul acela care era aici și care ne reamintea de ochii lui și de mișcările de gimnastică, în vreme ce el zăcea probabil - dar unde? -pe o saltea păduchioasă sau tremura de frig sub dușurile înghețate și sub șocurile electrice violacee. Primarul vorbise după ce deschisese ușa și arătase spre drapel, apoi își vârâse degetele lui ca niște cârnați în buzunarele pentru ceas ale vestei de mătase și făcuse pe importantul în tăcerea lui, aruncându-ne din când în când câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată la stare. Acest lucru era absolut caracteristic pentru Amory. CODUL TÂNĂRULUI EGOIST Înainte de a fi chemat Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și o batistă tivită cu violet ițindu-i-se din buzunarul de la piept. Mai mult decât atât, Își elaborase o filosofie proprie, un cod de comportament care, În măsura În care i se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la paisprezece sau cincisprezece; nu știu niciodată precis, dar ai sărit peste ea. — Nu mă face să roșesc, a murmurat Amory. — Dar, dragule, ce haine bizare! Arată de parc-ar forma un set... nu crezi? Și lenjeria ți-e tot violacee? Amory a scos un „hmm“ nepoliticos. — Să te duci neapărat la Brooks’ și să-ți cumperi câteva costume elegante. Și, oh, deseară - sau poate mâine seară - trebuie să stăm de vorbă. Vreau să-ți povestesc despre inima ta - mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Se văd și zorii... vin alergând... în săgeți aurii, lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărut ce ne-a lăsat îmbrățișați în spirit, în suflet, în trup, cu același gând parfumat... diseminat și alb ce a rămas pe buzele aurii violacee, ce n-au stat... vreo clipă din noapte din dansul lor plăcut. A fugit și ultimul sărut... când soarele a apărut, pe cerul zilei... mare și tăcut. 06.06.2009 Romeo - Nicolae + AsiIiVro Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Sărutul
SĂRUTUL de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360945_a_362274]
-
cu răutate, trebuie s-o cunoști!... S-o fi văzut cum mi-a doftoricit aseară piciorul!... Uite-l, ce zici, nu arată mai bine? Glezna lui Cucaras parcă se mai dezumflase, dar căpătase într-o parte o destul de pronunțată tentă violacee. N-ar strica o radiografie, totuși, îmi dădusem eu părerea. Pe naiba, radiografie, n-am nici pe dracu, se grăbise să mă liniștească, de parcă eu aș fi fost cel afectat, nu el, Cucaras, ăsta e un fleac pe lângă câte am
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
te pună de urgență la adăpost, dar de data aceasta, un adăpost adevărat. Cercetașul privi blocat cum se întind uriașele aripi arginti, gata de zbor. -- Te rog, du-mă la A-Ma! Creatură îl privi cu toți cei patru ochii violacei, surprinsă. -- Glumești, nu? Nu glumești, concluziona singură analizând pentru un moment mimica disperată afișată de față cercetașului, esti praf! Pentru ce au unii creier, să fiu molusca dacă înțeleg! Cum să lași pe cineva să gândească pentru tine și să
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SEXTINE VIOLACEE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Par vindecată? Nu-s... Deloc nu sunt... Această rană TU mă doare crunt și peste tot las dâre de îngheț. E-o iarnă-n gândul
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
iar pe brațe-n flăcări un pustiu și ard și eu, mocnit în propriul foc fiindc-am crezut în dramul de noroc ce ne-ar putea aduce la liman dar tot acel vâslit a fost în van... Referință Bibliografică: Sextine violacee / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
între meditații, sfârâind din când în când într-o cădere sub propriul jar. Așa și noi, cu cât suntem mai puternici, mai uriași în simț, cu atât ne ascundem trăiri și sentimente. Dar, ca o aprindere a tăcerii izbucnește o violacee trăire, înfăcărare într-o clipă sprințară. Ne uimește și pe noi. Deci avem urcare în culoare. Mirare? Încântare! Referință Bibliografică: Gorun / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1416, Anul IV, 16 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
GORUN de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358532_a_359861]
-
e?! De sub abajurul albastru de cer, maramele de nori albi își întorc fața stată la soare spre ochii pământului ca să-i ningă cu flori de bumbac! A sosit decembrie pe cai de gheață și silabe de încântec, apele poartă cămăși violacee, câmpia doarme sub opal pur, muntele se-acoperă de brazi albi. În zale de globuri și clopoței, împresurați cu fireturi argintii, Pomii de Crăciun, retezați din pădure, își trăiesc propria priveghere sub geamuri luminate. Copiii așteptă sărbătoarea, iubiții așteaptă sărbătoarea
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
până zorii zilei vor veni,va avea destul timp să-și pună în ordine gândurile și să încerce să-și facă un plan pentru ce va urma. Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbra pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale vechiului castel. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,asezandu-se pe un
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
El vă invită să vizitați locuri exotice, în care ați mai fost când erați foarte, foarte mică. Constatați cu plăcere că relațiile interumane, excelente, pe care le întrețineți cu grijă, vă fortifică spiritual. Apare și soțul, afișând o frumoasă culoare violacee și un puternic miros de bere și mici cu usturoi. Fiind ora prânzului, mâncați o bătaie bună pe motiv că răbdările erau cam prea prăjite, ceea ce îi provoacă ființei pe care o iubiți atât de mult mici arsuri și unele
DIETA NATURISTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343042_a_344371]
-
finalizat. Cele trei zile de muncă la acoperiș au fost pentru Ion un bun prilej de a comunica cu Daria. Sâmbătă seară Daria a acceptat invitația lui Ion de a vizita împrejurimile. Dealurile împădurite ale Voislovei erau scăltate de razele violacee ale soarelui ce se pregătea să meragă la culcare pe după perdelele norilor. Era un adevărat spectacol apusul de soare din acea sâmbătă a începtului de octombrie. Natura se întrecea în culori. Verdele se ascundea timid printre nuanțe de galben, maro
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
acestea nu erau dintre cele mici, care le puteai găsi la orice bijutier, ci aveau mărimi considerabile întărind faptul că cei prezenți aveau în fața lor un om cu un rang foarte înalt în Persia. Pe spatele mantiei sale din purpură violacee se putea zări o fumoasă broderie care închipuia cerul, unde soarele, luna și planetele erau reprezentate printre stele. Acolo undeva printre stelele brodate cu grijă se afla una deosebită de celelalte, având opt raze și care era cusută în mici
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
fier al spitalului de tuberculoși. Se întuneca. Părea îngrijorată. Niciodată nu întârziase în oraș așa de mult. „O să mă certe mătușa!” tot repeta de fiecare de fiecare dată. Țin minte că lumina unui neon cădea peste florile de magnolii, devenind violacee. Aș fi vrut s-o apuc de mijlocul ei subțire ca o amforă, în stilul flegmaticului acela pe care Vivien Leigh, în rolul nefericitei Scarlet, refuzându-i protectoratul, îl lovea, furioasă, cu pumnii în piept, în timp ce, canalia, cu pălăria și
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
era o lampă cu incandescență, aflată pe noptiera grosolană care se găsea într-o poziție nefirească, depărtată de pat. Vassur căută în mica desagă și scoase ceea ce semăna foarte mult cu un abnnan, un fruct din Centauri. Coaja netedă și violacee a fructului în formă de semidisc nu lăsa însă să se vadă că fusese tratat genetic astfel încît să fie sensibil la orice fel de oscilații cu care ar fi putut opera un echipament de supraveghere. Așa după cum presimțise, abnnanul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-l păstrăm? Îți repet, spionul e cea mai mare pro... Barca se cutremură ușor, suficient însă pentru a-i face pe amândoi să se prindă instinctiv de marginile ei. Iute, Durdrin se aplecă peste bord privind atent apa ușor violacee. - Ai simțit și tu? Ce-o fi fost asta? - O stîncă? încercă Oksana să se amăgească. Durdrin își găsi, în ciuda spaimei, putere pentru a zâmbi. - Fundul oceanului este la unsprezece kilometri. Nu putea fi decât o meduză reticulată. Ca și cum ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]