130 matches
-
apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat. Vipia stimulează inflația verbală ca iluzie a acțiunii și lamentație interminabilă în jurul condițiilor nefavorabile. Paul Georgescu e un observator cât se poate de acut și de pătrunzător al atmosferei caniculare și al efectelor sale sociale, sentimentale și intelectuale. Zăpușeala alterează tot
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
sensul personajului lui Goncearov, pentru că el luptă cu sine însuși. Devine intelectualul revoltei zădărnicite, rămasă în stadiul de proiect - revoltă zădărnicită de meteorologia potrivnică. Am putea spune - exagerând puțin, de dragul parafrazei - că revoluția lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
tablă care în timpul războiului adăposteau etanș măștile contra gazelor. Tîrzie ofrandă casnică adusă geniului tehnic nemțesc: acele cutii nu rugineau. Caragiale știa ce înseamnă căldura de București și a scris despre toate momentele ei, 24 de ore din 24. De la vipia matinală din Petițiune, cea cu apa "fil.. flir... filtrată" în care petentul transpiră rău și e însetat, iar amploaiatul se isterizează, pînă la năucitoarea căldură nocturnă din Grand Hotel... care îl face pe povestitor să noteze: "Simț enorm și văz
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
un crâmpei de umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
categorice, preferând, cu talent, să insiste asupra unei - atât de prozastice - empatii pe temeiuri de atmosferă: "Cine dintre domniile voastre nu-și aduce aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele Ťalimentareť ale ceaușismului ? Ore în șir de stat în zăpadă sau vipie pentru două sticle de lapte sau de bere, pentru rația de zahăr și de ulei, pentru pipote, măruntaie, gheare, unt, săpun, vată, pastă de ras, chibrituri sau hârtie igienică, pentru kilogramul de carne sau brânză schimbat apoi pe făină și
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
dau un aer de bună rânduială, de seninătate, agresivelor blocuri turn ce se-nghiontesc să-și facă loc. Soarele zilei târzii dăruiește priveliștii o lumină aurie, uimită. În orașul acesta trăiesc de când mă știu, iar serile, când se mai domolește vipia, stau aici la aer, îmi spuse ea. Am fost martora multor întorsături ale sorții - fiindcă cei din familia mea erau "indezirabili", înțelegi, părinții mei n-au fost comuniști - tatăl mi l-au întemnițat, pe mama au surghiunit-o-ntr-un cătun de munte
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
pe la bâlciuri pentru bani. Ceea ce nu-l împiedică pe Radu Aldulescu să ofere microdescrieri de unde transpar fibra și febra de artizan: „În duminica aceea orașul părea să bolească scăldat în urdori fierbinți. Tușea, icnea prin falduri de praf grele. Canicula, vipia care-ți lua aerul, focul ăla marele curgând din cer pe blocuri și pe asfaltul înmuiat”. Ar fi de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei și de asocieri bizare și penetrante, de la perifericii nevolnici, dar răi, până la
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
câte ceva ca pentru a mă împiedica să spun ce aveam de spus. Oribilele străzi de-a lungul cărora alunecam în ziua aceea de iunie! Căsuțe de cărămidă se înșirau una după alta, privindu-ne cu un fel de ciudă parcă; vipia se prăbușea în valuri apăsătoare și, pe alocuri, asfaltul se zbârcea, revoltat. În fine, un bulevard lat, mărginit de case ceva mai înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
tipografică pe tejgheaua însorită a moș negustorului Hans, constată naratorul. Problema e că, acum, Bastionul, adică vechea cetate a orașului, se reface, și câteva camioane de ziare sunt «aranjate brambura» undeva prin cartierul mărginaș Blașcovici. Vai nouă, dacă umezeala și vipia verii le distrug! Până se rezolvă problema Bastionului, numi rămâne altceva decât să scormonesc în cutiile mele și să mă las în seama reconstrucțiilor, cu dibuiri asemenea ălora de-l caută pe T-rex”. Să nu ne lăsăm înșelați de intenția
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
cu brazde bine hotărîte, unde numai Manole avea voie să spună ce flori se pun: trandafiri, hortensii, iasomie, tufănele. Asta ca să nu mai vorbesc de primăvăraticile narcise, brîndușe și lalele. Pe urmă mai era nucul, cu hamacul de sub el ; în vipia verii toată familia se cuibărea la umbra lui ocrotitoare. Și mai era ceva. În casa asta nu s-a lenevit niciodată. E adevărat că și aici Manole dădea tonul. Cînd ne-am căsătorit ( în 1985) era pensionar ; asta nu-l
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
cu care mă monitoriza lecturând amărâtele mele de cugetări, îl înștiințai că plec la munte, la Râvnita. -...să le-aduci pe cele trei grații încoace? S-a întâmplat ceva? La ce bun să revină-n Capitală pe așa blestemată de vipie? Ah, dar am uitat, ele sunt ocrotitoarele frumuseții și harului tău! -Așa vor, dădui buzna cu răspunsul. Agripina m-a lăsat cam nelămurită după ce a implorat să le-aduc. Dar încotro? Că n-am apucat să te chestionez și eu
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
Din răcoarea blândă și binefăcătoare a copacilor care străjuiesc somnul celor plecați dintre noi, am nimerit în arșița necruțătoare a unei amiezi de vară. În mașină, atmosfera era încinsă la propriu. Cu greu instalația de climatizare a izbutit să alunge vipia ce pusese stăpânire pe habitaclu. Semnalizez, ne aruncăm în traficul care ne înghite imediat, ca un torent, și revenim la viața noastră cea de toate zilele, cu bune și cu rele, cu speranțe și cu dezamăgiri... Fără să vreau, mi-
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
NOPȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului amintirile, ca fructele nopții, căzute în infinit, le-am gustat și s-au ofilit de-atâta târziu, nu le mai întâlnesc decât în vipia visului, când îmi alungă somnul și-mi storc în cuget doar zeamă de cucută și neguri abisale. visez numai flori de trup, descuind temnițe prin care-am trecut cu ea de mână prin marea ispită și-ntr-un cântec venind
AMINTIRILE, CA FRUCTELE NOPŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363489_a_364818]
-
și mă gândeam, mă pomenesc cu unu Praporică din Dudești: ,,Să trăiți dom’ sergent!”, ,,Să trăiești Praporică!”, zic eu și tocmai mă întrbam de ce dracului n-o fi stând ăsta acasă pe zăpușala asta. Și-i zic:,,Încotro Praporică pe vipia asta?” ,, Păi nu știi dumneata, dom’ sergent, că pe țigan nu-l găsește moartea niciodată acasă?”-zice el. ,,Să nu furi Praporică din casele oamenilor că e păcat ,băă, e păcat de la Dumnezeu și legea e lege, dai de dracu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Și pe noi, sclavi de haram. Nu salvăm țara și fiii Ce ne-or trage cu dispreț La răspundere; copiii Sunt cel mai dramatic preț! Nu salvăm țara cu fâțe Și fițoși deschiloțați, Cu buricuri și cu țâțe, Și cu VIPii agramați... Nu salvăm țara cu șouri Despre cine cui i-a pus Ce i-a pus și cu ecouri De elodii care nu-s... Nu salvăm țara cu nurii Dezgoliți până la gât Și mizili(!) cu fleanca gurii Mai degrabă bot
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > STRIGĂTUL DE LUPTĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența prin praful drumului motivat de un singur scop: să hăpăie o harașpincă înainte de a muri. Intelectual, pensionat din învățământ, gândea cu referire la acest scop
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MEDEEA DE PE ISTRU (1) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului MEDEEA DE PE ISTRU (1) nuvelă E cald, oftase Cucaras, peste măsură de cald, vipia asta anunță ea ceva! Vreo furtună?... îl întrebasem, numai așa, ca să înnădesc vorba și să evit tăcerea stânjenitoare. Poate, îmi răspunsese. Vremea, se știe, nu e altminteri decât o femeie răzgâiată, cum o iei, cum o sucești, tot îți coace
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se sacrifice pentru a ... Citește mai mult Stau deseori și mă uit îndelung, pierdut, la fotografia alb-negru
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
privește cu atâta durere și compasiune. Din fotografia sa, Cioran îmi vorbește, mi se destăinuie și parca mă întreabă: „cum Doamne să nu te inunde durerea ca o apă mâloasă și grea, cum să nu te copleșească tristețea, precum o vipie arzătoare, când, contrar a ceea ce credeai inițial, constați, deodată, cu stupoare, că faci parte dintr-un popor care, în loc sa lupte și să se sacrifice pentru a ... Abonare la articolele scrise de ion iancu vale
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Binion's, Fitzgeralds, Fremont, bașca un market pe care-l găsești în orice oraș care se respectă, Las Vegas Premium Outlets, care seamănă văzută din aer cu o “așezare de corturi” concentrată pentru călători vlăguiți de sete și pe o vipie insuportabilă, în plin deșert. Dacă în prima seară am văzut spectacolul de “balet, apă și lumină” al artezienelor în aer liber de pe lacul din față de la “Bellagio” și “Caesare Palace”, o panoramă a “dansului luminii și apei pe apă” care
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
zilei, să le isprăvească cum o știi, fără cusur și fără amânare... „O clipă, o clipă numai!” și resemnată la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii uscate gata să se instaleze... oh, vară buimacă și fără umbre prelungi pe țarina de fâneață, departe de liziera de brazi și de foioase, neiertătoare cu cei ce tânjesc și s-apucă mai greu de treabă... Încă
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]