1,953 matches
-
dacă nu ni-l bararăm noi singuri. Dar asta ne privește. Prietenul cârcotaș mai zice: observași când a început tărășenia?... Prima din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut - cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine, bine, ajunge, mă întrerupe, nervos amicul, lasă-mă cu poezia, să trecem la fapte poruncește sever. Să deducem de aici deduse el singur că rușii suferă
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
bucuros la prima mea hrană minunată și care mi se potrivește, cuvintele. Cred însă că între timp chiar am pierdut războiul și am devenit altul, mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Glosă (răvășită) Eu sunt marea Eu sunt marea care naște corabia, Sunt spiritul care naște Ideea; Eu sunt luciul care inventă sabia, Cum dorința ivește femeia. Sunt marea care naște corabia... 1. îmi trebuie un visător, da, îmi trebuie un visător. Voi, fariseilor, chiar dacă nu veți crede, eu îl voi inventa, de-ar fi să cobor în tălpile mele, pornind din coapsele mele, din ochiul stâng, ajungând în inimă; din cel drept - drum până la suflet; din craniul meu - până la judecată; Dar
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
meu - până la judecată; Dar îmi trebuie un visător, de-ar fi să fiu albastrul ce mânjește ochii iubitei, de-ar fi să fiu marea ce inventă corabia. 2. De-ar fi să fiu luciul ce inventă sabia, îmi trebuie un visător. îmi trebuie un visător în tot ce mă frământă. Nu râdeți, căci și vouă vă trebuie un motiv al fariseismului vostru. 3. De-ar fi să fiu motivul prăbușirii ramurilor cerului peste despicatul pământ, O, de-ar fi să fiu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
vă trebuie un motiv al fariseismului vostru. 3. De-ar fi să fiu motivul prăbușirii ramurilor cerului peste despicatul pământ, O, de-ar fi să fiu spânzuratul de vânt, de floare sau de o culoare, De-ar fi să fiu visătorul care sunt, Tot nu v-aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
spânzuratul de vânt, de floare sau de o culoare, De-ar fi să fiu visătorul care sunt, Tot nu v-aș cere îndurare, Pentru că sunt obsedat de femeia... Sunt spiritul care naște Ideea. 4. De-ar fi să bâjbâi, gândind visătorul, De-ar fi să fiu Spiritul care naște Ideea, Cum dorința ivește femeia, Eu tot n-am să vă las, fariseilor, Să-mi furați umbra - îndoiala mea, Pentru că nu aveți ce să faceți cu ea. 5. De-aș fi luciul
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
satisface nimic, oricum, cu atît mai mult nu mă satisfac cei care își găsesc un rost în a sculpta aerul din jurul cuvintelor ce vin spre noi, roze și pline de razele nestăpînite ale lunii. Nu-mi place viziunea blajină și visătoare a unui cosmos educat prin metafore nenumărate. Ce să mă fac eu biată muritoare ce vreau să mă regăsesc în fața lui Dumnezeu cu o lume atît de colorată ca și a lui Cărtărescu. Atîtea baloane colorate peste capul meu îmi
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a nopții spre apus:/ văzduhul e confuz pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adîncuri
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem aminte cu emoție de acele zile fierbinți, cînd, cu elan încă tineresc, alăctuiam alături de Petre Stoica și Barbu Cioculescu Dreptatea literară, expresia unor idealuri ce s-au văzut crunt înșelate... Ecoul lor răzbate în stihuri de-o insurgentă
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
după ce s-a dat la magistrați și la "interniști", nu e normal să se relaxeze și el cât de cât? Dar să nu dramatizăm, ci să fim optimiști și plini de viață, precum domnul Ion Iliescu care, în loc să se plimbe visător și fericit pe meleaguri scroviștene, s-a aruncat din nou în focul politico-parlamentar. -Lasă, domnule, zice prietenul, poate le vine ăstora vreo idee, modifică nițeluș Constituția și, cu ajutorul lui... - al cui ? - îl avem din nou președinte... Dar vorbesc singur... Haralampy
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus visul târându-se pe șleauri istovite diagnostichează reaua poziționare a eului față de gravitația ce se pregătește să-l centrifugheze. Când energicul "visător" de altădată, acum cu o tot mai subțire aură în jurul genunchilor, împinge cu tot mai multă greutate pereții văzduhului, insul nemaidorindu-și decât ca ziua de astăzi să nu fie mai păcătoasă decât cea de ieri, cea de mâine, decât
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert, Dostoievski sau Proust ("Proust spunea lucruri pe care eu însumi le simțeam, dar nu reușeam să le exprim"), dar mai ales pe truditorul asupra Filocaliei, a operei lui Dionisie Areopagitul sau cea a Sfântului Ioan al Crucii ("Printre
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
elemente foarte anti-feministe: pentru început, o femeie care nu vede salvarea decât într-un bărbat, eventual sub formă maritală. Alva vrea să părăsească orășelul și să vadă lumea, dar nu face nimic până când Owen nu o trezește din letargia ei visătoare. Relațiile cu celelalte femei sunt conflictuale sau insignifiante: mama ei o urăște și o distruge, iar Alva își abandonează sora mai mică fără prea multe scrupule. Măcar există o motivație pentru care "camera e un bărbat": ea ilustrează faptul că
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar dincolo de evenimentul editorial, simplul fapt al aducerii împreună a poeziilor lui Mircea Cărtărescu se lasă și nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Greu de spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
de faptul că într-o zi va trebui să mă maturizez, că într-o zi exteriorul va începe să existe, că n-o să îmi mai țină multă vreme." Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet și visător incurabil.
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
palmieri, blunt, bong ș.a.) și dă informații suplimentare despre tipul și efectul drogurilor în cauză, spre final, această mediere pentru neinițiați este preluată fără temei de însuși diaristul narcoman. Între cele două discursuri, între notele de subsol și capitolul Manualul visătorului amator, de pildă, nu e nici o diferență pentru că, de fapt, frazele împrumută perfect sintaxa din pliantele/site-urile organizațiilor nonguvernamentale antidrog. O lectură mai completă poate face fiecare intrând pe www.erowid.org, www.encod.org, www.drugscope.org ș.cl.
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive și, firește, pe Caragiale, distribuția e făcută, dincolo de numele de "români" care sînt fie curajoși, fie harnici, grăbiți, visători ș.a.m.d., din Ionescu, Popescu, toți, adică din umplutura scenelor electorale d-anțărț. Chiar să vrei să chemi la rampă numai amărîți (șterși și buni, altfel spus), care mai mult înduioșează decît amuză? Nu-mi vine-a crede că
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
domestică pe care nu știi dacă să o invidiezi sau să o deplîngi: "Au trecut șase ani și nu s-a întîmplat nimic. El va scrie cărți despre esenieni, despre moartea lui Cezar și despre plante și va rămîne un visător. Căsătoria care ar fi trebuit să-l maturizeze, îi va stimula visurile. Soț și soție, ei vor rămîne mai departe copii. Vor trăi împreună, în voie bună, sigilați, departe de lume. El visează oameni care sar pe fereastră, de mînă
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
elev al lui Tonitza și ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
pe politicienii din Alianță care aleargă pe culoarele propriilor interese. De când există viață politică în România, s-a mers pe ciupitură, pe avantajul de moment, pe tehnica tunului. Viziunea ori a lipsit cu desăvârșire, ori a fost lăsată în seama visătorilor. N-am impresia că lucrurile ar sta altfel în clipa de față. Faptul că nu mai există nici voci, nici mesaje limpezi adresate publicului e o greșală pe care cineva, mai devreme sau mai târziu, o va plăti. Din experiența
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
lipsite de poezia infinitului. Astfel de orașe sunt temnicerele visului. Destinul m-a ferit de ele. M-am născut la Dunăre și am copilărie la mare. }intuit de orizont, aruncând cu privirea punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
prelung deasupra sticlei de lampă ori jos, În focar, după ce-l ridică de pe stativul În care stă gazul sau uleiul lampant. De ce ar fi vorba, În sonetul ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel:”Înăuntru, visătoarea, Începând să se dezbrace, suflă În lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului În Întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva În fundal câțiva mărăcini care strică echilibru, avertizând că ordinea nu e naturală, e o trucare a realității. Ceea ce face din Proscrisul mai mult decât un roman romantic, pe care numai fetele visătoare Îl pot citi fără a face diabet, este personajul principal. Lewis „rupe” falsa pudoare și delicatețea plasticată În spatele căreia se ascund violența conjugală, superficialitatea, indiferența, răutatea gratuită, dependența de alcool, tot ceea ce face din anii `50 un moment atât de
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]