208 matches
-
fier de asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile ceasului sunt brațele și picioarele mele). Buna dispoziție trece în ostentație, vitalismul se precipită, devine febril. într-un elan dionisiac, bardul crede a poseda o vedere singulară, paranormală ce înregistrează exotisme violente: "persia nu mai este cum știai tu un ținut și o țară este o stea pe care/ nu o vede
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
moralei tradiționale creștine, unei astfel de concepții secularizate îi va fi dat a purta "crucea filosofiei", din cadavrul căreia "aveau să se ridice, în secolul al XIX-lea, științele moderne și teoriile asupra puterii - politologia, teoria luptei de clasă, tehnocrația, vitalismul". Cu această doctrină "demarează o inevitabilă politizare a gîndirii", care, în concret, "a pus bazele dramei moral-politice a secolului XX". Așadar prin refluxul moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
pierdute. Reumanizarea lui Apostol Bologa este una dintre cele mai spectaculoase aventuri ale romanului românesc modern și una dintre polemicile semnificative romanului românesc. Redescoperind adevărurile intime, personajul se integrează, de asemenea, dublei tradiții a literaturii ardelene: pe de o parte, vitalismului, promovat de șirul de autori care începe cu Micu, Maior, Șincai și ajunge la noi prin Goga, Aron Cotruș, Mihai Beniuc, pe de alta, șirului deschis de Țiganiada și, încheiat, probabil, cu Emil Cioran. Ajunși aici, e momentul să observăm
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
constituie evenimentul declanșator al unei revolte a mașinilor al cărui lider refuză întoarcerea pe Terra așa cum suna inițial scenariul trasat de înaintași. Firul de iarbă trezește un fior whitmanian în căpitanul obez care-și regăsește cel puțin o parte din vitalismul de odinioară. Terrei i se mai dă o șansă, însă pentru această șansă societatea de pe Axiom trebuie să se trezească din narcoza hedonistă. Dragostea celor doi roboți ca primum movens pune în mișcare o întreagă lume, care renaște sub semnul
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
perete surd." (pag. 6) Singurul conflict veritabil din versurile citate are premise teoretice. Nu chiar cât celebra ceartă dintre antici și moderni, dar în orice caz, pe-aproape. Angela Marinescu e, ideatic, o radicală care caută vitalitatea altundeva decât în vitalismul butaforic. Teroarea paginii albe îi e complet străină atât timp cât nu în exerciții de caligrafie stă miza poeziei ei. Un bun pandant al acestor concluzii intermediare îl oferă un Peisaj de iarnă la începutul căruia însăși o astfel de panică artificială
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
sau de revoltă; vom cânta mareele multicolore și polifonice ale revoluțiilor în capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
C. Trandafir Format într-o epocă patetică, de un vitalism care a generat renașterea interbelică, N. Steinhardt a pătimit mult într-o istorie prea vrăjmașă. Și s-a bucurat, ca om literar, și de-o sfințenie omenească. Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
că reflecția asupra limbajului ca expresie care deturnează esența presupusă a lucrurilor nu ține de teritoriul francez. Lumea occidentală a trecut și n-a ieșit nici astăzi dintr-o contemplație critică pe care o putem foarte bine deplînge în numele unui vitalism adamic sau al unui ideal de transparență a mesajului, dar care nu-i mai puțin realitate. Și nu doar realitate, ci valoare. Poate că pe Barthes nu îl interesa literatura la modul detașat, al criticului care folosește cărți pentru a
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
schimb, scriitorul mai tînăr decît ei se vedea și mai înșurubat într-o anumită realitate istorică, într-o epocă „de aur” ce-l condamnase la optimism obligatoriu. Prin această prismă văzînd lucrurile, metaforele din primele cărți ale lui Dinescu și vitalismul lor etern, necontextualizat, sînt singura opțiune viabilă a unui artist care, expunîndu-se, nu vrea să se trădeze. Calculînd și judecînd corect, autorul abia ieșit din adolescență se refugiază în esențele și structurile unei poezii a adolescenței, configurată simbolic, iar nu
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
de tabloid, aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o serie de gesturi de un teribilism aproape stânjenitor. Un protest contra dezinteresului pe care puterea politică l-ar arăta față de cultura scrisă
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
aceasta din urmă, comunismul a avut sensul unei catastrofe care i-a schimbat radical existența, argument în fața căruia Emilia rămâne impenetrabil detașată. Vocea pierdut resemnată a Valeriei Seciu abia se aude, voluntarismul de Victoria Lipan al Emiliei este molipsitor prin vitalismul lui. Două lumi stau față în față, iar dialogul dintre ele este imposibil, de aceea nici nu există vreun ictus polemic în discuție. Pe de o parte, istoria celor din „clasa” dnei Stroescu conservă amintirile traumatice, pe de altă parte
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
comune. Un alt model posibil ar putea fi Virgil Mazilescu și mă refer aici la modalitatea prin care autoarea își transfigurează poetic experiențele existențiale. Sentiment și candoare La polul opus imaginarului poetic al Clarei Mărgineanu se află lirica Monicăi Pillat. Vitalismului debordant, cvasi-nevrotic al autoarei volumului Fata de asfalt, i se opune echilibrul seren al unei poete crescute la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
societăți mexicane tradiționale din preajma celui de-al doilea război mondial și a dat o dimensiune avangardistă actului artistic de pe continentul american. Viața Fridei Kahlo este, precum tangoul argentinian, o combinație de moarte și pasiune, de sex sălbatic și nostalgie, de vitalism frenetic și boală, de violență și candoare, de glorie și tragedie. Universul artistei este unul plin de culoare în care elemente aparent incompatibile coexistă natural în același plan, ca în arta suprarealistă. Pictura Fridei Kahlo este o combinație orginală între
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
Spania înainte de lucrarea sa de doctorat, ocupă un loc aparte. Savater creionează un portret fizic și moral al filosofului român în ambianța boemă a străzii, a domiciliului său parizian și propune o nouă lectură a operei lui Cioran, din perspectiva „vitalismului contrariat” al autorului „Tratatului de descompunere”, care neagă elocvent ineluctabilul și afirmă că moartea „nu are dreptul la domnie, ci este un simplu atentat și o uzurpare”. Ca și în cazul marilor „mânioși ai secolului nostru, precum Céline, Thomas Bernhard
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bun reprezentant al curentului suprarealist, care reușește să se impună, prin arta sa, în cercul valorilor românești, dovedind un remarcabil simț al culorii și deținând o bună valorizare a regulilor de compoziție, lucrările sale fie nuduri, portrete sau peisaje denotă vitalism și exuberanță. Și pentru a nu fi părtinitoare mai redau articolul dnei FLOAREA CĂRBUNE: "Pictură, dialog și poezie în tabloul pictorului simbolist-Mihai Cătruna „Geneza” îmi pare o temă deosebită într-un tablou sublim. Și nu mi-e frică de superlative
MIHAI CĂTRUNĂ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367095_a_368424]
-
mi pare că, adânco,lumina mă botează/ într-o răpire mută în vin și în pocale,/ căci uite trandafirul în sânge cum burează/ fără să muște, lacom vestindu-mă-n petale ... ” Limbajul purificat, grațios și meditativ, cu vagi ecouri din vitalismul blagian, mărturisește jubilația simțurilor tinere și caste. Deși poezia începuturilor stă sub semnul clasicismului/ tradiționalismului, ea ne dă șansa vederii umbrei regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt! La acel moment, al efervescenței Cenaclului „Numele Poetului”, Theodor
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cu ordinea, lumina. adevărul, frumusețea, credința, splendoarea înțelepciunii divine, armonia în Duh, națiunile surîzătoare, toate îmbrăcate în dragostea dumnezeiască, realistul nu vede decât „mijloace de producție”, ori „sex” sau „rasă” . Cu toate că problema „fericirii”fusese definitiv trasată, apare reacția vehementă a vitalismului, ca al treilea stadiu nihilist. Însușirile vitalismului capătă diferite forme: simbolismul, ocultismul sub diferite chipuri evolutive și „mistice”, cu accent pe o pseudo-spiritualitate și un pseudo-tradiționalism. Zbuciumul vitalist s-a intensificat în căutarea furibundă de a găsi un „urmaș” dumnezeului
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
înțelepciunii divine, armonia în Duh, națiunile surîzătoare, toate îmbrăcate în dragostea dumnezeiască, realistul nu vede decât „mijloace de producție”, ori „sex” sau „rasă” . Cu toate că problema „fericirii”fusese definitiv trasată, apare reacția vehementă a vitalismului, ca al treilea stadiu nihilist. Însușirile vitalismului capătă diferite forme: simbolismul, ocultismul sub diferite chipuri evolutive și „mistice”, cu accent pe o pseudo-spiritualitate și un pseudo-tradiționalism. Zbuciumul vitalist s-a intensificat în căutarea furibundă de a găsi un „urmaș” dumnezeului din inimile lor, care murise. Exacerbarea acestei
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
violență, crime, „cultul naturii”, al „trupului și sexului”, al corupției și necredinței, precum și „vivificarea” criticii contemporane în domeniile religiei, filosofiei, artei, literaturii, științei. Dacă în liberalism și în realism ispita nihilistă este de nuanță filosofică, exercitată în cerc restrâns, în vitalism, precum și în marxism plaga nihilistă se întinde aproape peste toți oamenii. „Evoluția nihilismului a fost concomitentă răspândirii necredinței în timpurile moderne”...Regimurile fascist și național-socialist au fost cele mai abile în exploatarea acestei stări de neliniște și incertitudine a maselor
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
ei în vederea anumitor interese politice” (Părintele Serafim Rose, op. cit.,p.84). Revoltător este faptul că deși primii dictatori nihiliști au dispărut de pe scena politică, nihilismul s-a intensificat anihilând tot ceea ce scăpase liberalismului și raționalismului. Toate elementele de manifestare ale vitalismului s-au desfășurat cu succes în mai toate domeniile sub forma straniului, absurdului, violenței, ocultismul, spiritismul, „existențialismul”, „personalismul”,crimei „extazul”, „individualismul”, „integralismul”, „autenticitatea”, „senzualismul”, „misticismul”, obscurantismul, șarlatania, ecletismul trivial, etc. Formele de vitalism s-au făcut remarcate mai ales în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
și raționalismului. Toate elementele de manifestare ale vitalismului s-au desfășurat cu succes în mai toate domeniile sub forma straniului, absurdului, violenței, ocultismul, spiritismul, „existențialismul”, „personalismul”,crimei „extazul”, „individualismul”, „integralismul”, „autenticitatea”, „senzualismul”, „misticismul”, obscurantismul, șarlatania, ecletismul trivial, etc. Formele de vitalism s-au făcut remarcate mai ales în sfera politică având o largă răspândire în cultul activismului, al violenței, al sângelui, al pământului natal, al corupției, al necredinței, al cuceririi altor pământuri, un cult pseudo-păgân al naturii, cu zeificarea pământului, a
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
mai ales în sfera politică având o largă răspândire în cultul activismului, al violenței, al sângelui, al pământului natal, al corupției, al necredinței, al cuceririi altor pământuri, un cult pseudo-păgân al naturii, cu zeificarea pământului, a trupului, a sexului, etc. Vitalismul se asumă ca o formă superioară realismului reducând totul la experiența și senzația subiectivă. Unii au văzut în nazism și fascism o „nouă religie”, alții o formă salutară împotriva liberalismului și a realismului, adică împotriva „științei”, „progresului” și „democrației”. Ultima
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
ca o formă superioară realismului reducând totul la experiența și senzația subiectivă. Unii au văzut în nazism și fascism o „nouă religie”, alții o formă salutară împotriva liberalismului și a realismului, adică împotriva „științei”, „progresului” și „democrației”. Ultima „întrupare” a vitalismului este nihilismul „pur” al distrugerii al cărui obiectiv este reducerea la inexistență a întregii creații și civilizații, după cum afirmau răspicat anarhistul Max Stirner, care a declarat război oricărui standard și oricărui principiu, proclamându-și propriul ego împotriva lumii și hohotind
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]