147 matches
-
e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: „E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să stăpânească arta și știința creației. Abia aștept să-i văd 'pe viu' tablourile." Trecând pragul expoziției, am trecut, de fapt, pragul revelației pe care ți-o poate
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
rasă” care îi contrariază pe toți ceilalți oameni: cine s-ar aștepta ca greutățile și obstacolele vieții să-l fi înăcrit pe Omul-Poet, cine crede că apropierea morții îl covârșește ori înspăimântă, se înșală profund, nu ține cont de Duhul Vitalist al acestui Atlet, POETUL - care nu se lasă exilat...cel mult, se autoexilează, în ceva ce rareori devine strigăt autentic, dar foarte des rămâne spunere fermă și îndesată, cu invective cât se poate de clar rostite, cu o dicție de
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Ionescu, aceiași „constructori” spirituali și ai lui Mircea Eliade. Cioran a fost un foarte bun cunoscător al limbii germane, fapt pentru care va studia (ca și M. Eminescu) în original pe mulți filozofi precum: fenomenologul Martin Heidegger, iluministul Immanuel Kant, vitalistul ateu Friedrich Nietzsche și idealiștii Arthur Schopenhauer și Nicolai Hartmann, pe care chiar îl va cunoaște personal la Berlin în 1933. Cioran a fost contrariat încă de tânăr de imposibilitatea unei cunoașteri profunde, reale și obiective a lumii și a
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: "E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să stăpânească arta și știința creației. Abia aștept să-i văd 'pe viu' tablourile." Trecând pragul expoziției, am trecut, de fapt, pragul revelației pe care ți-o poate
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
sau „rasă” . Cu toate că problema „fericirii”fusese definitiv trasată, apare reacția vehementă a vitalismului, ca al treilea stadiu nihilist. Însușirile vitalismului capătă diferite forme: simbolismul, ocultismul sub diferite chipuri evolutive și „mistice”, cu accent pe o pseudo-spiritualitate și un pseudo-tradiționalism. Zbuciumul vitalist s-a intensificat în căutarea furibundă de a găsi un „urmaș” dumnezeului din inimile lor, care murise. Exacerbarea acestei neliniști „metafizice” s-a concretizat în politică, artă, media, violență, crime, „cultul naturii”, al „trupului și sexului”, al corupției și necredinței
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
român contemporan, adept al „revizuirii coordonatelor interioare, ale vieții umane contemporane”, spre spiritualitate - Profesorul universitar doctor, de la Universitatea din New Mexico și Părinte al Pradoxismului Mondial, dl. FLORENTIN SMARANDACHE!) - este una care atinge, nu de puține ori, desăvârșirea, în ritmul vitalist al stihurilor, dar și în cel al trăirilor lirice. De un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: "E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să stăpânească arta și știința creației. Abia aștept să-i văd 'pe viu' tablourile." Trecând pragul expoziției, am trecut, de fapt, pragul revelației pe care ți-o poate
CEASUL DE TAINĂ AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371100_a_372429]
-
ferocitate prin lume/ scăpat din lesa divinei tragedii » (Ferocitatea cuvântului, p.14). Autorul își asumă tranzitivitatea miturilor, în care statutul de erou nou impus subminează eroul recent învins, amândoi fiind de fapt grefele aceleiași personalități auctoriale supuse presiunii unui histrionism vitalist - la fel cum, bunăoară, încoronarea lui Prometeu nu ar fi putut avea loc fără moartea centaurului Hiron, al cărui sfârșit consfințește vindecarea omenirii. Secretul acestui perpetuum mobile este accesul la acel sentiment paroxistic de epuizare a resurselor existențiale cât și
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
degeaba // o nouă istorie începe/ istoria clepsidrei/ pe jumătate plină/ de lăcomia unui guru/ amnezic”(p. 16). Interesant e faptul că punerea în scenă a tanatofiliei ce revrăjește tema finalului și o transformă în fascinație se face pe un background vitalist, în care tonalitatea bucuriei se conjugă cu reflexele autohipnozei: „eram furios și pentru o vreme/ n-am mai privit malurile/ până când o femeie necunoscută/ privind prin mine pietrele/ a vrut să afle rostul pământului/ și s-a lăsat să cadă
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
dar în măsură mult mai competentă, rândurile de mai jos tind să creioneze esențialul: „Ar trebui să-l descindem pe Dăncilă direct din viziunile demonice, lumești și mirifice ale lui Bosch, dar marele pictor olandez este mai luminos și mai vitalist, în timp ce Dăncilă, păstrând proporțiile, rămâne grav și meditativ. Simți că Dăncilă nu te plimbă prin lumile prin care zboară asemeni Luceafărului doar ca să te minuneze sau să te sperie, ci el încearcă să te forțeze la o explicație a Universului
DOUĂ GENERAŢII , EXPOZIŢIE DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376811_a_378140]
-
poate descifra atmosfera și idealurile unor oameni ce terminaseră războiul. Acești oameni credeau într-o lume nouă, detestând atmosfera literaturii patriarhale, de foileton, răspândită în toate revistele vremii. Lumea nouă a lui Tudor Vianu trebuia să cuprindă adevărul, fiind un vitalist realist. Poezia este scrisă când autorul avea 21 de ani: „În odaia doctorului Faust: Stau în odaia mea/ afară plouă/ și răsfoiesc tăcut, tăcute cărți/ și stampe vechi și-ngălbenite hărți.../ dar cine mi-a șoptit de-o lume nouă?” Cărțile
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
Și zefirul meridional...” Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătorește pe mare, colindă „ape și munți”, vizitează Florența, îl evocă pe Hercule și Ulise. In peregrinările lui lirice găsim o preocupare intimă și calmă de intelectual. G. Călinescu îl considera un „vitalist corect”. În „Imagini italiene”, deși notează stări intime personale, își leagă sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel Șușară îi dedică (în România literară) o cronică excepțională. Reținem segmentul: "Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său, el se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice". Evenimentul anului 2000 a fost, detașat, Tîrgul Internațional
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
Itinerar. Își fac loc aici principalele poezii ale ciclurilor, didactice și aride, Roma și Helada de N. Davidescu, grăitoare pentru direcția revistei poate pentru că urmau a fi grupate într-un fel de „legendă a secolelor”, intitulată Cântecul omului. Sunt prezenți vitalistul Ilarie Voronca și poetul instrumentalist Virgil Gheorghiu, fost colaborator la revista „unu” a lui Sașa Pană, dar și acesta, cu poezia Profilul unei bucurii. Dintre tineri, ar fi de amintit Eugen Jebeleanu, Aron Cotruș sau George Lesnea și Virgil Carianopol
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
Rompres, de unde se pensionează în anul 1999. Între timp a ocupat postul de consilier în Ministerul Culturii. Poezia lui C. este un amestec subtil de spontan și cerebral, de incantație și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
elementul contrastiv. Lângă toată coloristica și grozăviile din lumea Cuțaridei, sistemul ficțional își încorporează, cu o remarcabilă concizie, lumea parlagiului Marin Pisică, reverberând nostalgia Paradisului. Groapa decodează însemnele unei civilizații în extincție, fisurând ideologia comună asupra mahalalei - un mediu „insular”, vitalist, înăbușindu-și ecourile, dar sfârșind, inevitabil, prin a se „deschide”. Scriitorul fixează cu rafinament și voluptate, reabilitând argoul, momentul agonic al unei „lumi”. Groapa etalează și deliciile de gourmet ale autorului, fastul sărbătoresc al enumerărilor, luxurianța inventarului. B. crede în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și albul, în care pare a se concentra un univers cu coordonate bine delimitate, purtătoare ale unor atitudini reflexive în fața întrebărilor vieții. Gândul morții, zădărnicia unor gesturi, existența însăși, simțită ca mister, provoacă reacții dintre cele mai diverse, de la elanul vitalist la supunerea față de pulsațiile vieții, la asumarea rolului de martor neutru al „marii treceri”. Nu departe de lirism, într-un anume sens, se situează și romanele lui G., construite după formule asemănătoare: apelul la jurnal ca punct de plecare în
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
bibliografice: Magdalena Popescu, „Sâmbăta morților”, GL, 1968, 40; Stanca Fotino, „Sâmbăta morților”, AFT, 1968, 32; Vlad Sorianu, Balade arborene, ATN, 1978, 1; Paul Dugneanu, „Baladele Arborei”, CNT, 1978, 14; Augustin Pop, „Baladele Arborei” RL, 1978, 35; Mircea Iorgulescu, Un poet vitalist, LCF, 1980, 5; Pompiliu Marcea, Poetul Stelian Gruia, SPM, 1980, 584; Gheorghe Pituț, Flori de miazănoapte, LCF, 1980, 24; Marian Popa, „Nord”, CNT, 1980, 26; Mihai Ungheanu, „Calul negru”, LCF, 1983, 28; Mihail Iordache, „Calul negru”, CL, 1983, 9; Laurențiu
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
584; Gheorghe Pituț, Flori de miazănoapte, LCF, 1980, 24; Marian Popa, „Nord”, CNT, 1980, 26; Mihai Ungheanu, „Calul negru”, LCF, 1983, 28; Mihail Iordache, „Calul negru”, CL, 1983, 9; Laurențiu Ulici, Moldovenii (XXIV), RL, 1986, 18; Paul Dugneanu, Un poet vitalist, LCF, 1987, 5; Mihai Ungheanu, „Un an, o viață”, LCF, 1987, 15; Satco-Pânzar, Dicționar, 92; Rachieru, Poeți Bucovina, 195-200; Dicț. scriit. rom., II, 465-466; Popa, Ist. lit., II, 292. M.P.-C.
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Pagini literare” (Turda), „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole” (rubrica „Jurnal literar”), „Basarabia literară”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Bacăul” (unde redactează în 1942-1943 rubrica „Însemnări”) ș.a. Primul volum de versuri al lui Ș., Trecere prin alba poartă, apărut în 1938, vestea un poet vitalist, al extazului solar. Într-un Cântec de pornire la drum autorul se recomandă: „Mai plin de soare necunoscut și cald ca o primăvară, / Când mustește viața în suflet și-n pământ [...] Mi-am îmbrăcat gândul în azur și muselină / Și
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]