147 matches
-
de sarcasm flamand, macabru și vehement, străveche amintire gotică a rasei noastre... Decorul, acoliții, figuranții acestei opere nu sînt nici ei născociți! Viziunea lor s-a născut, mărturisesc, din pînzele nemaipomenite ale lui Otto Dix și din desenele, făcute cu vitriol, ale lui Georg Grosz... Omenirea aceea există, sau exista!... Personajele acelea le-am verificat, le-am reperat în jurul meu, căci ele evoluează în sînul tuturor mulțimilor din întreaga lume. Să nu cumva să vedeți în ele niște caricaturi! [...] Doar și
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
chiar morți, fluierau pe nări. Spune -God have mercy on my soul, deci spune, un buchet de crabi vei primi în dar, ce curaj, ce lauri, valurile-n spume alergau amanții zgribuliți spre far. Strada ca o venă propulsa viață, vitriolul sfarmă și topește tot, n-am venit să-ți spun bunădimineața, te anunț că mâine va-nvia un mort. ************************************* O, Doamna mea, unde te afli? În care parte-a lumii străvezii? Eu sunt într-un abis și poate de aceea
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
nebuni, cu dealuri și cu văi posomorâte, dar fără ca lumina soarelui vibrând de veselie să-ți binecuvânteze umbrele fierbinți - o soră-n agonie, deci, și-ntr-un coșmar scâncit, căci norii groși de-acid clorhidric, de bioxid carbonic, de toxic vitriol, îți fac din cerul leșios apocalipsa, din aerul fierbinte - un infern... Săracă, fără sateliți, de ce te-nvârți doar invers și nicidecum precum alte planete? De ce la tine soarele-ți răsare mereu de la apus? Ciudată ești, dar, totuși, dacă vom coborî
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cerut un nou privilegiu pentru înființarea unei fabrici de lumânări de stearină lângă Focșani, care era proiectată să fie mai mare decât cea din Iași. În cererea adresată Vistieriei, el solicita scutire de vamă pentru importul tuturor mașinilor necesare, a vitriolului ce se aducea de la Viena, a bumbacului pentru fitiluri, a hârtiei pentru împachetat, a pânzei pentru sacii de tescuit și a celorlalte materiale trebuincioase pentru fabricat gala, „elein”-ul care se scurgea de la presă, săpunul ce se fabrica din „elein
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
colaborare cu G. M. Amza), București, 1936; Paraziții tacâmului (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1938; Vampirul (în colaborare cu G. M. Amza), București, 1938; Femeia din noroi, București, 1939; Dorel pleacă în lume, București, 1939; Vagabondul sentimental, București, 1939; Vitriol, București, 1939; Zoologice, București, 1941; Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului, București, 1944; Marea și muzica, București, 1944; Acropole, București, 1945; Camoe˜s, cavalerul
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
s-a pus la cale o consipirație mondială împotriva talentului său (Poetul și pușca). Leontina își așteaptă bărbatul care întârzie nepermis de mult și, în acest timp, ține un lung și întortocheat discurs al geloziei. Răzbunarea supremă nu mai este vitriolul, ci denunțul la cadre. Scenariul, din fericire, nu se împlinește, pentru că, în ultima clipă, femeia geloasă cu vocație de turnătoare află că bărbatul n-o trădase, suferise doar un accident și se afla la spital. Eliberată de coșmarul geloziei, aleargă
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
și în ritmul nebuniei colective acidulați-vă coeziunea intermoleculară a spiritului”. Odată cu trecerea la avangardism, rămân fideli grupării Teodor Scarlat (Strofe pentru Otilia Cazimir, Confratelui Quaternar), Virgil Carianopol, F. Didulescu, I. N. Copoiu (mai iscălește incopoiu) - în poezie, Mihail Sabini (Vitriolul, Uciderea iubirii), Gh. Tăbăcaru (Iluzii curbe), T.I. Ștefănescu (Zodia dracului, Amintiri din culise) și Virgil Carianopol - în proză. Sunt frecvente gesturile de frondă, precum Manifestul grupării de I. N. Copoiu sau „Colțul pârliților”, unde scriu Virgil Carianopol, I. Gh. Tărbescu
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
și mișcarea subtilei curtizane”, o felină cu ochi „ce-nchid sub gene” „o mare de păcate”, cu un păr negru, greu „ca un parfum de orhidee”, o detracată cu „privirea oarbă” a unor ochi în care „se dilată colori de vitriol”. Pe „terasele cu lume multă”, unde „femei feline” „aruncă tuturora/ Narcotice și fructe rare”, e aceeași torpoare, se instalează o tensiune erotică grea, „amanții se tortură”, iar alteori, în imagini macerate de senzualitate, apar chipurile spectrale ale celor posedați de
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
Bloom și semnificațiile sale cultural-ideologice; Mircea Eliade și dosarul său politic; locul lui Ravelstein în ansamblul operei excepționale a lui Bellow; raportul dintre realitate și ficțiune, dintre cartea de memorii și cartea de ficțiune; genul biografic, tradițiile și sfidările lui; vitriolul din portrete; lipsa de structură, digresiunile gratuite; povestea prea schematică. La noi, din câte am văzut, România literară și Observatorul cultural au scris despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman 16. Nu am cunoștință de o dezbatere
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de bunăvoie măști, joacă roluri false, se substituie succesiv unele altora, își transmit costumele, își împrumută aparent costumele și trăiesc unii evenimentele altora: Crăcănel este luat la bătaie de un adversar care nu-i al lui, Catindatul primește în obraz vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de spus despre lumea vremii sale și a lăsat-o cufundată
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a camarazilor săi, Nicadorii și Decemvirii, în pădurea Tâncăbești, apoi transportați la Jilava, Fortul 13, unde li se mai dă câte un glonte în tâmple, apoi trupurile lor aruncate într-o groapă comună peste care se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub grele lespezi de beton și Dumnezeu ne va recunoaște că am fost ai Lui după patimile noastre, după rănile noastre, și în vecii vecilor ne vom bucura de lumină veșnică. Vești săgetătoare: „Venerabilii” politicieni de azi au redeslănțuit campania
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu flamura ridicată și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
alți diriguitori, ca să constate dacă porunca de asasinare s-a executat. Aici victimelor li s-a mai tras un glonte în tâmple apoi au fost aruncați într-o groapă comună ca niște cadavre necuvântătoare, s-au turnat apoi damigene de vitriol și vagoane de beton. Este uimitor că nici azi, după 75 de ani de la asasinat, când avem o libertate relativă care permite publicarea unor acte și documente privitoare la istoria României, nimeni nu publică nimic despre acest asasinat. „Mișcarea Legionară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe urmăritorii săi, cu brațele în jurul obiectul dorințelor sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și caritate sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cinabru, pe mercur, am sublimat spirturi, fermenți, săruri de fier, de oțel și spumele lor, și nu am găsit Piatra. Apoi am preparat ape tari, ape corozive, ape arzătoare, dar rezultatul era mereu același. Am folosit coji de ouă, sulf, vitriol, arsenic, sare de amoniu, sare de sticlă, sare alkali, sare obișnuită, sare gemă, salpetru, sare de sodă, sare attincar, sare de tartru, sare alembroth; dar, credeți-mă, nu trebuie avut Încredere În ele. Trebuie evitate metalele imperfecte, pline de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de autoritate, însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. Frica este singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul a venit cu duhul blândeții și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pierdută sub efectul unor ierburi capabile să dea viziuni, ea, Sophia eternă, cu fața ei zbârcită de capră bătrână... A intrat cu o mână de oameni Înarmați, a pus să-mi lege ochii cu o cârpă, am Înțeles dintr-o dată: vitriolul! Și cum mai râdea Ea, cum mai râdeai Tu, Pin Ball Lady - oh maiden virtue rudely strumpeted, oh gilded honor shamefully misplac’d! - pe când el te pipăia cu mâinile-i lacome, iar tu Îl numeai Simone și-i sărutai cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lungul acestor linii migrează păsările? Pentru că marchează traseele urmate de farfuriile zburătoare? E un secret care a fost pierdut după invazia romană, dar există cineva care Încă Îl mai cunoaște...“ „Evreii“, am sugerat. „Și ei sapă. Primul principiu alchimic e VITRIOL: Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem“. Lapis exillis. Piatra mea care se pregătea lent să iasă din exil, din dulcele exil amnezic hipnotic În vasul Încăpător al Liei, fără să caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și albă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge capul deasupra unui vas de aramă din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
articulații și organe, așa sunt și În Tora, Înțelegi? Și așa cum În Tora sunt membre și articulații și organe, la fel sunt și În trupul omului, nu-i așa?“ „De acord.“ „Și rabbi Meir, pe când Învăța de la rabbi Akiba, amesteca vitriol În cerneală, iar maestrul nu zicea nimic. Dar când rabbi Meir Îl Întrebase pe rabbi Ismahel dacă făcea bine, acesta Îi spusese: Fiule, fii prudent În ceea ce faci, fiindcă-i o lucrare dumnezeiască, și dacă omiți numai o literă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un ziar al clasei dominante din această țară Îți dă o anumită satisfacție. Asta Înseamnă să fii important, să contezi. Indiferența te condamnă. Mediocritatea te distruge - Elio putea să se considere orice, dar nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bloom și semnificațiile sale cultural-ideologice; Mircea Eliade și dosarul său politic; locul lui Ravelstein În ansamblul operei excepționale a lui Bellow; raportul dintre realitate și ficțiune, dintre cartea de memorii și cartea de ficțiune; genul biografic, tradițiile și sfidările lui; vitriolul din portrete; lipsa de structură, digresiunile gratuite; povestea prea schematică. La noi, din câte am văzut, România literară și Observatorul cultural au scris despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman.16 Nu am cunoștință de o dezbatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]