121 matches
-
literatura română (un Dinu Păturică, un Tănase Scatiu), dar cei francezi, în afară că îi sînt autorului mai la îndemînă, facilitează, prin marginalul lor statut social, structurarea unei antiteze frapante cu specimenele din realitatea românească, aflate, se reliefează cu sarcasm vitriolant, pe cea mai înaltă treaptă. Menținîndu-se în sfera pamfletului (pavăză bună contra oricăror acuzații de calomnie), C. Stere conturează în continuare un tip, amalgamînd atribute ale cîtorva indivizi reali. Sînt însă furnizate suficiente semnalmente, pentru ca majoritatea cititorilor să nu se
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu". În șase lungi scrisori trimise unui prieten bucureștean, acesta se răfuiește ba cu propria copilărie, ba cu adolescența nesigură. Niciodată, însă, nu uită să-l aducă în discuție, pe un ton vitriolant, pe un anume Marin Foiște. Care nu e altul decât, la distanță, partenerul său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
se întemeiază în cadrele aceluiași algoritm pe care este construită etica oamenilor din Balcani: adversativul dar. În Femeia ca un câmp de luptă, o întreagă hartă etnică e schițată prin doar câteva cuvinte. Un discurs - numai în parte cârtitor și vitriolant - al balcanicilor despre balcanici. Al unor balcanici neidentificați asupra altora, gata stigmatizați. Să privim din aproape în aproape: "DORRA: |știa sunt ungurii, nu seamănă cu nimeni, sunt nesupuși, sunt dominatori, ce părere ai de cum au îndrăznit să se revolte față de
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
voce care nu se disipa în deșert. Postul ajunge la o audiență excepțională de 65% din populația de aproape 24 de milioane a țării, iar în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, lectura cărții Orizonturi roșii a generalului Pacepa, cu amănunte vitriolante despre impostura cuplului prezidențial și a anturajului, golește străzile. O altă categorie este alcătuită din cei care au inițiat și coordonat represaliile, acte de teorism și încercarea de intimidare și asasinare împotriva angajaților principali ai Europei Libere, sau cei care
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
glorii literare", pe cînd Cornel Regman ducea o existență de semianonim, "la limita mizeriei și la o distanță kilometrică de lumina rampei", lucrurile au evoluat imprevizibil. După "timida, mica liberalizare" a anilor '60, Regman își poate publica, în sfîrșit, "articolele vitriolante și iconoclaste", iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
în cazul adoptării unor atitudini presupus greșite. De aceea, puțini dintre prietenii săi au scăpat, de-a lungul timpului, de reacțiile sale intempestive. Revistele la care a colaborat în timp s-au văzut puse uneori în situații dificile pentru că articolele vitriolante ale polemistului nu i-au ocolit pe conducătorii și colaboratorii respectivelor publicații. Eu însumi pe vremea în care conduceam revista "Cuvântul" m-am văzut pus în situația ingrată de a arbitra în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
Filmul începe simbolic cu marele jaf de la Banca Națională, tema altui documentar de referință semnat tot de Solomon. Imaginile de la Marele Jaf Comunist leagă în chip simbolic două epoci: comunismul, cu jafurile lui, și capitalismul, cu jafurile lui. „Un portret vitriolant al oligarhiei românești.“ Cu aceste cuvinte prezintă site-ul Arte ingeniosul film de Alexandru Solomon, o combinație inspirată între documentare minuțioasă, investigație precisă și detaliul unei opulențe de periferie. Solomon explorează fără inhibiții România tenebroasă, apele ei tulburi: lumea peștelui
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
România ei nu se văd. În afara ei, Vântu, Voiculescu și Patriciu se văd bine. Sunt ingrediente de bază din rețeta originală a capitalismului românesc de tip oligarhic. Vedeți încă o dată filmul lui Alexandru Solomon, difuzat pe canalul Arte, un portret vitriolant al oligarhiei românești. În film, Patriciu recunoaște la un moment dat că s-a distrat bine în ultimii ani, sintetizând istoria capitalismului românesc în trei desene: rechin, balenă, caracatiță. Unul s-a luptat și el cu mogulii, cât să păcălească
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
din curtea spitalului, spartă de bocetul copilului bolnav, răspunde calm: - Plânsul nu vine când vrem noi. Ați putea avea mai multă înțelegere pentru un copil cu handicap. Ce vreți să facem? Să plecăm din spital? Femeia le aruncă o privire vitriolantă, trântește fereastra și dispare în salon. Fără scuze, fără vreo umbră de regret sau compasiune. N-aș putea spune cine pe cine contaminează. Noi pe ceilalți sau ceilalți pe noi. Televiziunile, lumea isterică din jur sau invers. Scena de mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
un ton inadmisibil. La drept vorbind, Călinescu merită elogii pentru geniul cu care a transformat un diagnostic greșit într-un invincibil mit cultural." (pag. 715) E de remarcat felul cum Manolescu știe să opereze cu judecăți aseptice. Căci între diagnosticul vitriolant al medicului și verdictul indulgent al criticului literar distanța e considerabilă. Primul își depășește atribuțiile taxându-l aspru pe Călinescu, cel de-al doilea și le delimitează ferm atunci când apelează la competența strictă a specialistului. Chiar și așa, nu mă
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-lui Iliescu sau
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-lui Iliescu sau
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
datele personalității sale, a fost însă mai degrabă om al secolului al XVIII-lea, al epocii Luminilor și al literaturii înțelese ca lux social. Inamic de o viață al lui Heliade Rădulescu (acesta i-a închinat decenii la rînd pamflete vitriolante, iar victima i-a răspuns cu aceeași monedă, dar într-un stil mult mai urban), Alexandrescu a rămas totuși un involuntar discipol al inamicului său jurat, profitînd din plin de lecția heliadescă, în ceea ce privește înnoirea versului românesc. Poetul apare ca om
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului optic, acustic, tactil, aceste limite, și răspândind în tot craniul un miros de pulbere arsă, de sânge închegat, de haos. Port cu o
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
de lumea filmului în ceea ce au ele găunos, incosistent și litificat așa cum ar face-o un critic tânăr și nu un așezat istoric al filmului. Luptătorul pe baricade este și un om de cabinet și mai ales de bibliotecă, „anarhistul” vitriolant lansând „manifeste” este și un bun organizator când transformă manifestele în program - inițiativele sale au mers în direcția aglutinării unor noi generații de critici de film, iar printre aceștia m-am numărat și eu. Valerian Sava are ceea ce nicio școală
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
nu putem să nu subliniem minunea celor șaptezeci sau optzeci de pagini tragice, de încordare. În definitiv, nu plătesc ele mediocritatea restului? Căci nici coardele nu pot sta mai mult întinse fără să se rupă". Tot în 1934 apăru și vitriolantul Nu, iar numele lui Eugen Ionescu se răspândi, în general cu replici incriminante, iar din partea lui Sebastian, cu o privire malițioasă și cordială. Pe vremea aceea, prietenii nu se menajau, își spuneau fără supărare dezacordurile. Domnul Goe în cultura românească
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
și provine din perioada studiilor freiburgheze, doctorandul lui Heidegger conservîndu-și lăuntric toate obișnuințele tehnice pe care le căpătase în Germania, ba chiar cultivîndu-le pînă la a le preface într-o a doua natură. Privit din afară, autorul acesta mucalit și vitriolant, care nu avea nimic bizar sau excentric în înfățișare, era pe dinlăuntru un spirit vagant pe tărîmuri fenomenologice, adică un tenace cercetător al unor teme clasice și aparent uitate. În al treilea rînd, izolarea discretă în care își scrie însemnările
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
și nu știu ce femeie m-așteaptă.” (p. 28) Din fericire, Gherguț știe să fie și altfel decât așa. Și, de obicei, este altfel decât așa. Este, adică, în primul rând, lămuritor. Își spune păsul, dar își face și testamentul. Cu ironie vitriolantă. Cu ironie înfierbântată. Cu ironie distantă. Cu ironie înțeleaptă. Și, subliniez asta, cu ironie viscerală. Cu cât e, ca instanță, mai compulsiv, cu atât limbajul lui tinde să se disloce. Apocalipsă veselă? În nici un caz: „de la capete ia-te și
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
George Cușnarencu, Sorin Preda, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Aurel Maria Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri și roluri ale acelor ani controversaț i încă, și nu numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
2008 la Editura Machiavelli) și zece tomuri de Însemnări zilnice, apărute începând cu 1998 la aceeași editură și ajunse la volumul al X-lea. A existat și o încercare de tipărire a primelor cinci secvențe din Memorii la Humanitas). Spirit vitriolant, Argetoianu a lăsat o cronică extrem de amănunțită a vieții politice, diplomatice și mondene. Nu putea să-i scape, în aceste condiții, un eveniment de importanța montării pe scena uneia din marile opere ale lumii a tragediei lirice enesciene. Chiar pentru
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
se comită injustiții și asasinate sub pretextul Ťsecretelor de partidť și al Ťsecretelor de statť" (p. 132). Petre Pandrea are astfel de momente de naivitate când crede în virtuțile "comunismului umanist" (p. 133), deși e capabil să analizeze în pagini vitriolante (p. 161-180) dedesubturile unor tertipuri ideologice, cum e, de pildă, realismul socialist. Nu se pot uita nici alte portrete caricaturale. Despre Nicolae Titulescu nu are deloc cuvinte bune: "Titulescu a fost personaj de rang secund pe eșichierul european. Proporțiile mitice
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
448 pag. Cine citește Memoriile mandarinului valah, din care Nadia Marcu- Pandrea, fiica scriitorului, a publicat anul trecut al doilea volum într-o ediție revăzută, nu se poate opri să se întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile, orizontul interior, acele însușiri din care se încheagă fanta de înțelegere prin care privește lumea. Și cum Pandrea, histrion narcisic debordînd de filotimie, nu se zgîrcește în privința judecăților în marginea propriei persoane, avem destule indicii
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
iarăși lipsă de profesionalism, era implicat și unul dintre membrii CNSAS (poetul Mircea Dinescu). Va fi contribuit la asta, de bună seamă, și personalitatea deloc îngăduitoare a teoreticianului clujean, care și-a atras, în timpul vieții, dar și postum (prin memorialistica vitriolantă din Viața unui om singur) destule inimiciții durabile. Cert e că, atâtea câte au fost și așa cum le documentează Gabriel Andreescu, contactele lui Marino cu Securitatea comunistă nu oferă destule probe pentru o etichetă ca aceea de colaborator. Și mai
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
cuceribilul titlu de om cultivat. Ovidiu Ghidirmic este singurul creator din Oltenia căruia Editura Academiei Române - la inițiativa directorului său general: D. R. Popescu (cel mai valoros dramaturg român în viață, romancier cu suflu faulknerian și forță balzaciană, publicist cu verb vitriolant, aplomb și deschideri eminesciene, accente argheziene...) - a fost onorată să-i gireze, să-i îmbrățișeze și să-i publice această SINTEZĂ a sintezelor de maturitate și de consacrare definită, peste vreme, peste vremuri și veac, în Panteonul științific supreme al
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]