143 matches
-
sufletul, am văzut cu uimire că Leonida Lari își perora curajosul discurs de la cea mai jenantă tribună, cea câștigată prin vot democratic de Partidul România Mare, unde i s-a alăturat curând uitatul prin pușcării Ilie Ilașcu, iar Grigore Vieru vitupera cam în aceeași vecinătate, împotriva mai tinerilor confrați democrați, Emilian Păun Galaicu, sau Vitalie Ciobanu, acuzându-i de servilism față de Occident. A fost între timp tratatul cu Rusia, tot mai accentuata lor sărăcie și a noastră și sutele de mii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în curând, de jure, și le pune în mod curent. Nu că am scrie mereu și cu voluptate, toți, doar despre Irinel Columbeanu și Monica lui, cheltuindu-ne ingeniozitatea lingvistică și bogăția ideatică în a-i ironiza, sau a-i vitupera, sau a le lua apărarea, cum se îngrozea, de altfel pe bună dreptate, în emisiunea lui de la Realitatea, dl. Andrei Pleșu. Există un autism, aveam de gând să spun, o izolare, un provincialism în felul nostru de a vorbi mereu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
culturale 1. Ultimii ani de criză au evidențiat și manieră ambigua de gestionare a consecințelor diversității, rezultată din fenomenul migrațional, aspecte remarcate în declarațiile politice ferme ale liderilor europeni. Într-o declarație din octombrie 2010, cancelarul german Angela Merkel a vituperat multiculturalismul în Germania, cu referire la comunitățile de musulmani, afirmând că acesta este "un eșec total"2. În februarie 2011, presedintele Nicolas Sarkozy a susținut și el că modelul multiculturalismul este un eșec European3. El a dezavuat în termeni similari
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
pregătește. Dacă premierul Victor Ponta a admis în presa occidentală (CNN si BBC) că există abuzuri pe care nu le aprobă, în țară nu a discutat deloc această problemă. Aici, de la stânga la dreapta, s-a constituit un cor care vituperează „populismul", „extremismul" și celelalte plăgi care s-ar fi abătut asupra Occidentului. Nimeni nu pare să vadă că modul acesta de a încuraja migrația lipsită de responsabilitate este o problemă națională mai înainte de a fi una europeană. Dacă cei mai
Liderii europeni pregătesc alungarea românilor. Victor Ponta tace mâlc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54049_a_55374]
-
românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că scriitorul s-a subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au circulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
luptei de clasă, salariații Canalului puteau găsi aici condițiile unui anonimat aproape perfect. Invers, regimul mai mult câștiga decât pierdea: șantierele Canalului deveniseră adevărate tribune de unde se propovăduia Biblia revoluționară, aici se vizionau filme sovietice, se produceau brigăzi de agitație vituperând dușmanul de clasă etc. Numai În primul an, chiar Înainte de decretul care anunța deschiderea lucrărilor, o HCM rezerva lucrărilor pregătitoare suma de 8.500 de milioane de lei, pentru unelte, medicamente, barăci și hrana primului val de muncitori veniți de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă soclul statuilor bombardate cu festivale”, și în fine, în Bod, unde ironizează indicațiile de genul: „De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Travaliul și dorința de a face explorarea acestora aparține Însă cititorului. Cunoscînd-o pe autoare, pot spune că este sensibilă la demolarea caselor vechi care dădeau culoare, suflet, autenticitate orașului. Reiese În vreun fel din poemul de mai sus această atitudine? Vituperează autoarea În apărarea patrimoniului periclitat? O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urbană, piața și donatorii, ar putea fi și un sneryu. Kireji-ul și kigo-ul Îl recomandă totuși ca haiku. La fel ca și ironia care, deși frustă, este extrem de subtilă. Chiar dacă se resimte În el o amară critică socială, autorul nu vituperează la modul imprecației politice, de obicei, cu cît mai țipătoare cu atît mai stîngace și mai vulgară (cel puțin pentru un haiku). Cine stă la coadă la urzici? În primă instanță, tot natul (truditorilor) dornic să-și Împrospăteze sîngele ostenit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
observă și din articolul-program, intitulat O spovedanie..., semnat cu numele revistei. Intoleranța, adeseori xenofobă, dă și tonul multora din intervențiile privind viața literară, autorii lor simțindu-se îndreptățiți când să laude (N. Crevedia, Scrisoare deschisă poetului Ion Pillat), când să vitupereze, în funcție de poziția celor avuți în vedere față de ideologia extremei drepte: t. m. (Teodor Al. Munteanu), «Marele» critic Gh. Călinescu demascat definitiv, D. Lovinescu șomează..., N. Crevedia, Trista sărbătorire a d-lui Ionel Teodoreanu, Horia Nițulescu, Scandalul Șerban Cioculescu, A., Domnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
lasă bateria. Traducând din engleză, Radu Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prieteni, de ce lebăda neagră a melancoliei mele tulbură și îngheață feeria amiciției, de ce sunt un prieten atât de detestabil?” Lebăda neagră a melancoliei este însă - avertizează chiar autorul - sugrumată la timp, și spiritul pandur își găsește energiile necesare pentru a vitupera pe „pleșcarii Bizanțului”, pe huliganii de stânga și de dreapta (în latură morală) și pe catilinarii politici. Ce urmează se poate închipui. Nimic nu scapă, nici o „lichea fanatizată” nu este iertată. Din fericire, P. își mai schimbă din timp în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
altă parte, incomod, perechea la 60 de ani două genți mari-mari, el s-a întins pe haină lîngă fereastră, tu suportă mirosul picioarelor bătrînei, te-a și apostrofat că stai cu nasul în ele, ca o pupăză stă în mijlocul sălii! vituperează baba, bărbatul în picioare ascultînd mirat despre el, neliniștită cîrdășie! moșneagul trage la mîna scriitoare, călugărul a fugit într-o clipă, elocvența însăși aceștia, și nu ce susțin, dar ce includ în preț, plata în ceea ce ești! mărturie pentru clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
îi deosebea pe intelectuali de ceilalți, ci educația și specificul preocupării lor, ce le permiteau dobândirea aptitudinilor de "înțelegere interpretativă". Oricine poate, căzând în capcana lui Benda, să se imagineze într-un privilegiat, dar iluzoriu, punct zero ideologic de unde să vitupereze și să-i acuze pe intelectualii ce își înțeleg și își asumă determinările și acționează potrivit lor. Însă nimeni nu poate ignora faptul că, în orice comunitate politică, la actul puterii se vor găsi și intelectualii. Pornind de la acest fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care să ne oblige a Împărți drepturile noastre de stăpâ- nire și conducere a țării cu jidanii” (Buna Vestire, nr. 229, 1937). În același an și În aceeași revistă (Buna Vestire, 1937), Toma Vlădescu, unul dintre conducătorii acestei publicații imunde, vituperează și el ospitalitatea românească, datorită căreia evreii din România, ca niște „mosafiri famelici”, „s-au așezat cu poftă la masa noastră, s-au Îngrășat foarte curând și comandă acum din stomac toată gândirea oficială a țării”. „De aceea - conchide Vlădescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
22, Tirul ("De mulțimea cailor lui vei fi acoperit de praf și de zgomotul călăreților, al carelor și călăreților se vor cutremura zidurile tale, când va intra el pe porțile tale, cum se intră într-o cetate sfărâmată")23. Apostolul vituperează împotriva zidului și-i arată omului labilitatea și deșertăciunile faptelor sale. Toate textele abundă de semne și mărci ale prafului: pleavă, nisip, ruine, dărâmături, cenușă: "El le amenință și ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au avut cu siguranță, ca orice manifestări medievale similare, În primul rând un caracter social și religios. Ele au creat o puternică imagine negativă, o tradiție cărturărească, istoriografică și chiar legislativă, vehementă ca atitudine, Îndreptată Împotriva răsculaților, acei rustici infideles, vituperați În textele medievale. Dar ea era În primul rând imaginea specifică unei elite sociale (și nu etnico-naționale), respectiv a nobilimii exasperate de răzvrătirile țăranilor. Ulterior Însă, țăranii vor ajunge să fie identificați cu românii, analogie pe care o vor face
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O întreagă filosofie populară se înfățișează cititorului în zicale concentrate și spirituale. Într-o maximă vituperează pe cei avuți: „Un om bogat nu primea în casă nici un prieten, nu lăsa să se apropie de ușa sa nici un sărac, trăia singur; sărăciei făcându-i milă de dânsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
O astfel de punere în perspectivă, reînnodând cu o înțelepciune antică, permite recunoașterea faptului că pot renaște lucruri pe care le credeam moarte: multa renascentur quae iam cecidere (Horațiu). Și, prin urmare, nu este cazul să râdem, să ridiculizăm, să vituperăm, ci să înțelegem această (re)naștere care pune în relație umbra și lumina, binele și răul. Când acest bad boy pe nume Eminem cântă: "nu sunt aici pentru a salva lumea", obține adeziunea spontană a "fanilor" în transă, surescitați de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înăuntru) al celei de-a șaptea zi a creației, sancționînd, exasperat, raționalismul excesiv care a golit de sensurile ei sacre și l-a făcut pe omul mediocru să trăiască, dar să nu înțeleagă, ziua de Duminică. Noica nu înceta să vitupereze, împotriva curentului, inteligența goală, cea care nu depășește etica (în ordine spirituală) și igiena (în ordinea vieții). Premisa însemnărilor lui Noica era de tot cunoscută: Ziua de Duminică este una sfințită. Omul contemporan, judeca filosoful, ar trebui să nu lucreze
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici mai mult, nici mai puțin, stupită de deochi (ca Goe) de starostele dracilor; mamița reîntrupată, cu ambițiile ei, în țiganca ajunsă doică de împărat, Ianuloaia vituperînd pe seama "berbantlîcurilor dumnealui", (în mod logic, ar urma chiar "dumnealui"), lanțul "fatalității" care l-a pîndit pe Cănuță de la naștere, cînd moașa faisait défaut, din pricină de ch(i)ef, Cănuță apostrofat ca un alt Spiridon: "Dar să dormi și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe la el pe acasă, stătea într-un bloc construit între cele două războaie, într-un apartament ce mi s-a părut elegant. Din „prelucrarea” pe care domnul acela mi-a făcut-o țin minte doar un citat din Maiakovski care, vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se răsucească pe loc cu 180 de grade, „s-o întoarcă”. Ieri, de pildă, condamna „manipulările” noastre în problema conflictului cu ungurii (vezi Plenara Comitetului Național al Cetățenilor Români de Origine Maghiară), iar azi, probabil sub influența altor comentarii, îi vitupera pe aceștia pentru „ceea ce ne-au făcut ei nouă”! Spre deosebire de mine, care, în materie de opinii, nu știu să fac pasul înapoi decît, eventual, pentru a le nuanța, el, mon (con)frșre, iese ușor din orice situație, negîndu-și-le. După-amiază a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Theodorescu, în care decelează „clișee decadente”, pentru ca apoi să denunțe „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului” și să respingă, în meticuloase analize, concepția lui E. Lovinescu. Împotriva „reabilitării camuflate a estetismului” și a citării lui Lucian Blaga (de către I. Negoițescu) vituperează în 1958 Ov. S. Crohmălniceanu, iar Liviu Călin relevă „tendințele nesănătoase” ale unei reviste „de provincie”. Progresele și regresele revistei sunt accentuate în anchetele și „mesele rotunde” organizate: Literatura nouă și actualitatea (12/1957), Probleme actuale ale criticii (4/1958
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
care se pro-nunță devin un simplu decor, o butaforie, un pretext pentru manipularea vieții literare, pentru manevrele de culise, iar autorii o masă de susținători sau, dimpotrivă, opozanți. Când ajungi să scrii cu precădere despre scriitori neluați în seamă, să vituperezi sistematic împotriva confraților, să devii "omul de casă" al unui editor, sau să te pronunți programatic în răspăr cu opinia cvasicomună de la bursa autorilor, numai din egocentrism ori din mania insolitării în peisaj, atunci ai murit ca evaluator estetic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]