38 matches
-
bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire, atîta plăcere livrescă.
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
dintre vocile sale cele mai autentice și mai seducătoare. Iar rubrica sa permanentă, indiferent unde ar fi fost ea de-a lungul timpului ' de la Contemporanul și pînă la Ziarul de duminică ' din spațiul căreia se lansau și atitudinile afirmative, și vituperările, și chiar flagrantele nedreptăți ' va consemna cel mai convingător dimensiunile acestei pierderi prin însuși faptul că va deveni pustie. Dumnezeu să-l odihnească pe CRC, acum, după ce impostorii și infractorii l-au obosit peste măsură!
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea unui text. Nu spun că nu sunt dureroase, chiar crude, unele caracterizări și vituperări ale lui H.-R.Patapievici (pe care, în treacăt fie spus, fiecare dintre noi le cam gândește câteodată într-ascuns). Dar ele au, invariabil, ca suport sufletesc și intelectual, sinceritatea și onestitatea față de prea desele exasperări pe care ți le
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
rezistente lăuntrice". Pentru că am vorbit de anii ^50 și ^80, corespunzători epocii Dej și, respectiv, epocii Ceaușescu, este locul să arătăm că primul interval este privit de Dan Desliu cu mai multă îngăduința decât al doilea, spre acesta îndreptând cele mai multe vituperări. Omenește îl putem înțelege pe Desliu, epoca Dej fiind pentru el epoca tinereții, dar cântărind realitățile cu măsuri afective el le și deformează. I se pare că în anii cincizeci, echipa de la conducere "a știut să trateze altfel sfera artei
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
în citirea materialelor de presă. Chiar am spus într-un act rezolutiv (care a apărut inclusiv în Lumea Justiției), în care am dat replica doamnei judecător Bârsan și avocatului ei, Corneliu Liviu Popescu, că publicația aceasta are ca ocupație principală vituperările împotriva procurorilor anchetatori. Altceva nu mai au în sfera lor de preo cupare, acolo se plâng toți justițiabilii, toate părțile procesuale - așa zișii bloggeri din lumea justiției sunt, de fapt, părțile procesuale din dosarele DNA. Acolo e latrina lor, în
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: „les réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde Însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon, o marcă a unui segment al ei) și vituperarea reprezintă, toate cinci, corolare ale primei trăsături antimoderne: așa sînt antimodernii, tipologizează Compagnon, care nu ne spune Însă și ce au făcut ei, atunci cînd rangul politic și statutul social le-au permis. Discuția s-ar putea axa tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să cunoaștem numărul gărilor prin care a trecut pe parcurs". Noi nu eram mai avansați și era ușor de văzut problema prin prisma ideologiei sale politice sau a intereselor sale imediate: negare și clasare în genul infamant al fantasmei nesiguranței, vituperări față de permisivitatea guvernului, generalizări pripite despre decăderea moravurilor. Era o capcană mortală pentru stânga aflată atunci la putere și pentru miniștrii săi de la Educației. O capcană din care ea n-a scăpat, dar în care au căzut și miniștri cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
consumarea "schismei roșii" (Constantiniu, Pop: 2007), a sediului Cominformului de la Belgrad la București a însemnat o creștere a "vigilenței revoluționare" în cazul tuturor "democrațiile populare". Portavocea condamnării Iugoslaviei a reprezentat-o însă RPR. Gheorghiu-Dej s-a întrecut pe sine în vituperările cu care ataca vecinul de la granița de sud-vest a statului pe care îl conducea și cu care întreținuse până atunci relații politice foarte bune. Atitudinea PMR nu era autentică ci fusese bineînțeles dictată de Moscova, iar secretarul general al partidului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă depășește totuși un prag și întîmpină cusururile sezisate ca pe niște vicii, dacă glumele sale se preschimbă în veritabile vituperări, "țintele" acestora fiind denunțate ca singure și grav răspunzătoare de propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
majorității acuzaților - „cosmopolitul Rudolf Margolius”, „Slánský... speranța evreimii din Partidul Comunist”, „reprezentanții sionismului internațional” etc. Originea evreiască (uneori „originea sionistă”) servea drept prezumție de vinovăție, fiind dovada intențiilor anticomuniste, anticehe. Limbajul procurorilor, transmis la radioul cehoslovac, amintea și chiar depășea vituperările triviale ale procurorului VÎșinski În procesele de la Moscova: „trădători scârboși”, „câini”, „lupi”, „javrele lui Hitler” și altele de aceeași factură, consemnate și de presa cehă. În a patra zi a procesului, cotidianul comunist praghez Rudé Právo comenta Într-un editorial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]