181 matches
-
Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la rândul ei, e o Mamă ca Mama dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu, lumea nu are sens. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de noua dispoziție a fost cea din Miercurea-Ciuc. Cea care a părăsit închisoarea printre primele femei a fost chiar Ecaterina Codău, maica Patricia. „Aproape că nu mi-a venit să cred că voi putea vedea din nou soarele, fără zornăitul vizetei și fără omniprezența gardienei”, spune ea. A fost eliberată conform Decretului Consiliului de Stat nr. 411/1964... La penitenciarul timișorean de pe strada Popa Șapcă, unde o vreme a fost deținută și maica Patricia, a fost dezvelită la 9 mai 2003
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să-și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpînită, Încît străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s-a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă-l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într-o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întîmplă de cele mai multe ori-ca temnița să te inhibe complet. Cert este că aici poezia este o salvare. Eu unul nu pot trăi în afara poeziei. Eram în arest, unde n-aveam pix, hârtie... Nu era voie! Ceilalți din celulă băteau în vizetă cerând fie un foc, fie o țigară; am bătut și eu: vă rog frumos să mă scoateți pe hol că vreau să scriu.Ce să scrii? O poezie, vă rog; vreau să scriu o poezie!Cuuum?! O poezie!?-s-a holbat
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
locul în care deținutul este numai cu Dumnezeu, spațiul celei mai grăitoare tăceri (vezi rolul tăcerii în toată literatura patristică). Celula trezește o sete nemaiîntâlnită de lumină, liniște, iubire a celuilalt - chip al lui Dumnezeu. Elementele celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereții, ușa, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt văzute ca niște babe malefice din povești, ca demoni care îi chinuie mereu pe deținuți. Lumea întreagă este pentru ei o lacrimă pe obrazul lui Hristos. În cele
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
se chinui să-i zâmbească, recunoscătoare: - Ah, nu era decât o cioroaică nenorocită... Încerca să sară cu un plod pe bărbatul meu, pe Ady! I le-am strecurat în casă printr-un intermediar, după care i-am trimis poliția-n “vizetă”. Ce voiai să fac? Îi tot dădea cu puradelul! Justițiarul a reușit să înregistreze mărturia cea mai prețioasă: ... El-Coyote desprinse din tavanul rabatabil al frumoasei sale limuzine o cameră video de înaltă definiție care filma alternativ în normal și în
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
dintre cele mai nobile și mai curate inteligențe creatoare ale spațiului cultural românesc și universal, deopotrivă, Profesorul Edgar Papu, a fost, la rându-i - în urma unei banale discuții cu un coleg de catedră pe stradă -, trecută prin chingile iadului cu vizetă și mâini murdare al carcerei staliniste, dacă Nicole Valéry-Grossu a petrecut ani buni dincolo de zidul ce desparte lumina de întuneric și posibilul de imposibil, deoarece legăturile sale de rudenie indicau faptul că era nepoata liderului țărănist Maniu - și cazurile anchetaților
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
90 pentru pereți și REI 60 pentru planșee. (3) Cabina de proiecție pentru peliculă pe bază de nitroceluloză cu mai mult de un aparat de proiecție nu trebuie să comunice direct cu sala în care se află publicul decât prin vizete de proiecție și observare, închise etanș contra fumului cu geamuri și protejate cu obloane EI 30, care prin închidere în caz de incendiu, să acționeze aprinderea automată a luminii din sală. (4) Dacă pentru proiecția peliculelor de siguranță se folosesc
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
rezistența la foc de minimum 2 ore pentru pereți și respectiv 1 oră pentru planșee (EI/REI 120 pereți și REI 60 planșee). ... A.10.3.10.77. Cabina de proiecție nu trebuie să comunice direct cu sala în care se află publicul decât prin vizete de proiecție și observare, închise etans contra fumului cu geamuri și protejate cu obloane metalice, care prin închidere în caz de incendiu, să acționeze aprinderea automată a luminii din sală. Dacă pentru proiecția peliculelor de siguranță se folosesc becuri incandescente
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 28 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295705]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
orele cinci, scularea. Hai! Bruftuluiește-ți trupul. Dă-te jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de lumini țâșnite din totuși preaplinul unei trăiri interioare profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
ori de-a dreptul tragic-macabre, ca aceea a agoniei și a morții unor camarazi de detenție. Bun observator al comportamentelor, I. sesizează schimbarea de atitudine a gardienilor în timpul revoluției din Ungaria sau reflexele create de pușcărie (privirile întoarse mereu spre vizetă), psihologia celui aflat în anchetă sau în ajunul condamnării. Lungii ani ai privării de contactul cu lumea ascut sensibilitatea, deținutul bucurându-se când o vrabie se rătăcește în celulă, când poate zări un petec de cer sau poate păstra o
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
rapidă diarie ori cine știe ce alte urmări...! De regulă se serveau două feluri de mâncare. Un fel de ciorbă de arpacaș În care pluteau morcovi găuriți de viermi și ceapă alterată mirosind Îngrozitor În castroanele metalice ce li se oferea prin vizeta ușii de către un deținut Liber și care erau unsuroase cu un fel de murdărie metalizată, provocând o stare de vomă. Mulți o aruncară În W.C.-ul camerei cu gândul la următorul fel. Șeful de cameră ordonă deținuților să se așeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să nu comenteze acceptând pedeapsa meritată, să nu Întoarcă capul către asistența din sala de judecată ori să facă semne În caz contrar va fi vai și amar de pielea lor la Înapoierea În penetenciar. Terminând pledoria, gardianul aprinse prin vizetă ușii de intrare În arestul preventiv o țigară ca În secundele următoare sute de țigări să fie aprinse dela prima, arestații fumând cu așa o pasiune Încât În curând anemicul electric bec ce lumina destul de neconvingător Încăperea deveni inutil...! Puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la lucru, te cheamă șefu’, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai rămas cu tot cu vizeta ei închisă.“ Inginerul mi-a surprins privirea. „De-acolo începea sectorul viețașilor“, a precizat el. „Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă“, a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe partea din care o vedem noi cu mari bucăți de metal și cu mai multe zăvoare. În partea de mijloc a ușii, la Înălțimea unui stat de om, o deschizătură dreptunghiulară cu două gratii de metal, un fel de vizetă. Ținând strâns gratiile În mâini, dincolo de ușă, se afla o femeie frumoasă, tunsă scurt, foarte tânără. Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească și cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
folosul mânăstirii X nu sunt ușor de găsit. Ajunge În fața porții principale a mânăstirii și Încearcă s-o deschidă lăsându-și toată greutatea pe clanța mare de metal ruginit. — Cine-i? - se aude o voce dinăuntru. Cineva deschide cu zgomot vizeta și privește cu interes spre Grințu. Aveți locuri la cazare? - Întrebă acesta. — Câte persoane ? - zice și paznicul. — Singur. Dar aș vrea să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]