466 matches
-
unei punți ce face legătura dintre un aici al scenei și un altundeva de unde sosește actorul mascat, un altundeva identificat ca teritoriu al morților, al zeilor ori al demonilor. Intrarea lui crape semnifică apariția unui invizibil ce se materializează în vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
așa: pentru că e o carte dedicată - în pretext - unui autor mai degrabă neprizat în egală măsură de critici și de cititori; pentru că, transpare limpede, volumul se vrea, cu șanse mari, un bestseller analitic; pentru că, deși pornirea e dată de un vizibil și la modă parti-pris localist bănățean, tezismul nu atinge niciodată înălțimi deranjante; pentru că redresează defazajele temporale după alte criterii decât cele istorice folosite de Jan Kott în celebrul său studiu despre Shakespeare; pentru că Vighi e speculativ până la Dumnezeu (și, o dată
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate să dispară, Însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, Învie lumea ca reprezentare. Nu o văd, dar mi-o filmez spontan, mi-o reprezint pornind de la profilurile ei reale. Cel puțin la Început, nu adaug
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
explică vitalitatea memoriei mele vizuale și exactitatea cu care descriu natura. Am respirat adînc și am pornit de departe. Mă asculta cu atenție. Am ajuns pînă la urmă la poezie, ea era de vină pentru acuratețea cu care-mi reprezentam vizibilul. Poezia, pentru că scriind-o de pe la paisprezece ani, m-au preocupat, Înainte de toate, imageria ei, invenția plastică, spectacolul metaforei. L-am iubit enorm și-l iubesc și astăzi pe Macedonski pentru acuitatea descriptivă, pentru coloritul meridional al tablourilor sale, Îl ador
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dylan Thomas pentru efectul exaltant al strălucirilor lui. Pe urmele lor și ale altora, Între care numeroși contemporani, am căutat și eu să fixez realul prin invenții figurative, să-l aduc aproape. A trebuit să nu pierd contactul cu lumea vizibilului, cu formele desenabile și volumele ce-și aruncă umbra pe sol. Cred că am anesteziat-o cu acest limbaj, fiindcă nu scotea o vorbă, părea că mă urmărește vrăjită. Am trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
niște lunateci zbătîndu-se pradă unor transe clarvăzătoare. Asta nu înseamnă că misterul lumii nu ar exista și că providența ar fi o predestinare democratică la care poate avea dreptul oricine. Misterul există, dar el trebuie deosebit de secret. Secretul e ceva vizibil pe care cineva îl ascunde din dorința de a-l păstra ascuns. Ceea ce înseamnă că secretul cere o voință de ocultare. În schimb, misterul e ceva invizibil, ceva care nu poate fi aflat niciodată, și tocmai de aceea nici nu
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
tot așa, sfidând comoditățile de gândire și prejudecățile "burgheze". Maturitatea tânărului de douăzeci și trei de ani (în 1979, când începe epistolarul) apare că evidență, de la primul până la ultimul rând trimis prin poștă. În schimb, într-un mod de asemenea vizibil, junele Adrian Ălui Gheorghe se află deocamdată la nivelul tatonărilor, al bâjbâielilor existențiale și artistice. Nu stie ce vrea, ar vrea totul, ar vrea ce se poate, nu știe cam ce se poate... Că experiența (dura) de viață, el este
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
moarte. Mi se pare că regizorul și trupa sa au simțit bine nuanțele ratării personale, a celei de cuplu, apoi, dar și expunerea grăbită la eșec într-o societate care desconsideră emoția. Trebuie să fii cool ca să reziști. Ca să fii vizibil. Ca să contezi. Iubirea nu mai este căutată între un bărbat și o femeie. Confuzia o trimite pe locul al doilea. Astfel, devine pretextul răzbunării, al plătitului de polițe. Investigarea ratării din aceste perspective, stop cadru pe care regizorul îl face
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
înclinați să vedem în Daniel Corbu un poet arhaic și totodată ŕ la page, meditativ, imnografic, smerit, aforistic, fascinat de idealitate și evanescență, de pământul natal, părinți, geniile tutelare, și să-i acredităm în primul rând spectacolul dicteului automat (mierea vizibilului pentru marele stup de aur al invizibilului), al delirului controlat, al multiplelor roluri de compoziție, inclusiv sporadicul teribilism epatant, eclatant, poza damnațiunii ("am rămas în casa mea neagră/să urc mereu o Golgotă plină de cruci/și foi de papirus
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
ce ascund poate o nostalgie a insuficientei fixări într-un mediu anume, o indeterminare, o indecizie percepțională și morală ce se dovedește propice lirismului. Mobilitatea e o trăsătură perpetuă a producției în chestiune. O neliniștită deambulare, un nomadism sui generis vizibil și-n localizarea poemelor "în tren spre", "în drum către" justifică o atare impresie. Aproximațiile de limbă întăresc, la rîndul lor, aerul genuin al creației, cuceritoarea ei fluiditate. Iată o emoțională incursiune în istoria patriei natale, Serbia: "Sunt mai mult
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
din oficiu, conform art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare? [ ] Pe pagina de internet [ ] La sediul instituției [ ] În presă [ ] În Monitorul Oficial al României [ ] În altă modalitate: ..... ... 2. Apreciați că afișarea informațiilor a fost suficient de vizibilă pentru cei interesați? [ ] Da [ ] Nu ... 3. Care sunt soluțiile pentru creșterea vizibilității informațiilor publicate pe care instituția dumneavoastră le-a aplicat? a) ..... ... b) ..... ... c) ..... ... ... 4. A publicat instituția dumneavoastră seturi de date suplimentare din oficiu, față de cele minimale prevăzute
HOTĂRÂRE nr. 830 din 27 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256836]
-
abstract”. Or, nu vom înceta să repetăm întruna: teoretizările pe scenă sufocă în fașă nașterea unei opere de artă. Lumea esențelor este proprie filosofiei. Lumea operei de artă, indiferent de domeniu, este una materială, concretă, care evocă doar esențele. Numai vizibilul operei poate sugera simbolic lumea abstracțiunilor. Ideea nu poate prima asupra formei, cele două sunt inseparabile în artă. Restul este vorbire în gol. O astfel de vorbire în gol a fost „spectacolul” numit Posthuman, al lui Florin Flueraș, Iuliana Stoianescu
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
niște neofiți în chestiunea extincției, că pot depune mărturie despre sfârșit - Almâsy ca muribund, Hana ca infirmieră care a văzut tot ce ține de moarte, Caravaggio ca schingiuit mutilat, Kip ca specialist în dezamorsarea riscantă a bombelor. Indianul este singurul vizibil de altă culoare a pielii; dar sugestia autorului este aceea că Almâsy, Hana și Caravaggio, la rândul lor, sunt psihic niște alteri sau bastarzi simbolici, cum spuneam deja. Pacientul englez este, însă, mai ales un poem epic despre arta lecturii
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
poetului automat”, ceea ce i se distribuie cu generozitate de sus sau ceea ce îi trece prin cap, fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a Celuilalt, dușman, dar și camarad, coautorul poemelor din la pierderea speranței; autorul dispare „în
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
sistem pornind de la starea sa inițială. În temeiul acestui principiu se poate explica mișcarea planetelor, a sateliților și a cometelor, dar și fluxul și refluxul sau chiar mișcarea de precesie a Pământului. Într-un cuvânt, se poate măsura și explica vizibilul. Pentru partea nevăzută, ascunsă, a lumii avem la dispoziție fantasticul, magicul, fantezia... Universul descris de Newton e unul familiar, cunoscut și accesibil puterii de înțelegere a intelectului nostru. De la mișcările planetare la mișcările mărilor și oceanelor, totul se conformează sistemului
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
pentru totdeauna - percepția umană. Vizualul a dovedit că are cel mai puternic efect imaginabil asupra conștiinței. El afectează totul: memoria, atenția, sensibilitatea. Marele atu al imaginii constă în ușurința și viteza cu care mesajele conținute de ea ajung la receptor. Vizibilul, și nu auditivul ori tactilul, este modalitatea decisivă prin care ființa umană ia act, cu acuitate maximă, de mediul înconjurător. N-am fost și nu sunt un specialist al domeniului. M-a fascinat însă întotdeauna felul în care vizibilul se
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
receptor. Vizibilul, și nu auditivul ori tactilul, este modalitatea decisivă prin care ființa umană ia act, cu acuitate maximă, de mediul înconjurător. N-am fost și nu sunt un specialist al domeniului. M-a fascinat însă întotdeauna felul în care vizibilul se combină cu entități fie concrete, fie abstracte pentru a contribui la nașterea sensului. În anii ’70 și ’80 m-am ocupat cu oarecare insistență de legătura dintre cuvânt și imagine în poezia anglo-saxonă, pe urma studiilor, atunci în vogă
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
de vedere noi în raport cu Textul) și Cititorul acestora sunt invitați să se reîntoarcă permanent, pentru a înțelege cartea - palimpsest „Convorbiri ...”, mai ales filosofia acesteia, la caracterul metaforic al limbajului.” Problematici în Prima convorbire: * Literatura, o carte scrisă de toți oamenii? * Vizibilul, reflexul invizibilului * Jucăm roluri aparent antitetice în Marele Teatru al Lumii * Regele, Poetul și Curtea * Întrebările de „orb” ale lui Pedro * Supremația autocenzurii * Blestemul creației * Ideea de (ne)sfârșit * Literatura, vis dirijat * Zădărnicia nemuririi * Labirintul perfect * Memoria universului * Roata, șarpele
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
Cu nostalgia-ntoarcerii în mame. Din spate ne împinge inerția Rotind destinul lumilor pe-o sfoară Vai, am trecut prin noi de-o veșnicie Și mai ne-ntoarcem pentru-a câta oară? Săgeata timpului ireversibil Se-ndreaptă însă către eschaton Vizibilul se-ntoarce-n invizibil Și în Lumina noului Eon. Referință Bibliografică: ESCHATON / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ESCHATON de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382469_a_383798]
-
la prezicerea unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte bune. Pentru preoți și prezicători, oamenii nu puteau supraviețui decât prin revenirea ploii și a soarelui; o lume mai bună nu era posibilă decât într-un cosmos dincolo de cel vizibil, spațiu ideal, stabil, dar ciclic și el, și a cărui instaurare ținea mai mult de voința enigmatică a zeilor decât de ceea ce făceau oamenii. Când a devenit clar că inovația poate îmbunătăți viața materială, intelectuală și estetică, au apărut, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]