491 matches
-
îmi toarce în brațe Și-o pădure de becațe Desenată pe tavan Toropeală, reverii Și mă văd tăind savane; Principate suverane Mă întâmpin cu solii Dar mă scutur de emoții Totul se dărâmă brusc Ca un paravan etrusc Când atacă vizigoții Ce e? S-a întâmplat ceva? Cu o voce de pănușă Alt motan cerea din ușă Locul lui pe canapea Și ne strângem mai avan Parcă e mai cald în trei Și-apoi plec în vis cu ei În croazieră
CROAZIERĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351909_a_353238]
-
înființat câteva localități pe insula care era cunoscută de către comercianții fenicieni sub numele de Kyrnos. O dată cu înființarea coloniei grecești Massalia, mai apar câteva localități, sub dominația greacă. Nu scapă de talpa Imperiului Roman care o cucerește prin anul 259 î.Hr. Vizigoții și lombarzii o controlează apoi în evul mediu și ulterior intră sub stăpânirea papalității și a statului genovez. Sub formă de răscumpărare a unor datorii, Corsica devine parte integrantă a Franței, fiind alipită acesteia în anul 1768. Ca urmare a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]
-
zburat solemn După un timp a coborât Ca o frunză pe-o potecă ne-ncepută, Așa a venit toamna-eu aviator Fără aripi visând la verticalul zbor Spre cerul însorit unde lumina-i o lăută. Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine
AL DOUĂSPREZECELEA CEAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357010_a_358339]
-
782 km², 507.890.191 locuitori, euro... În acele condiții, Republica Romana a rezistat câteva sute de ani, din 16 ianuarie 27 î.Hr până în anul 395, cu o agonie de alte câteva decenii până în anul 476, fiind la cheremul vizigoților, vandalilor sau ostrogoților ce fac praf Imperiul Roman de Apus. Rămâne partea de răsărit până la căderea Constantinopolului, sub otomani, în 1453. Cum omenirea era dominată de legea pumnului, mândrie și infatuarea, era normal să se ajungă la decădere morală. Proiectul
ROMÂNIA, ALTĂ VITEZĂ ? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368779_a_370108]
-
Acasa > Versuri > Farmec > AL.FLORIN ȚENE "ARMA FRICII" Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine
AL.FLORIN ŢENE ARMA FRICII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370873_a_372202]
-
pentru locuire în noile patrii. Conceptul patrie, folosit înainte în lumea romanădoar în cazul câtorva orașe, va fi utilizat în lumea evului mediu timpuriu pentru a delimita marile regiuni locuite de popoarele germanice. De la începutul secolului al VI-lea, regatul vizigot a fost numit adesea patria Gothorum. Înjurul anului 600, Burgundia și Austrasia au devenit la rândul lor patrii, în timp ce o a treia entitate, cea mai importantăpentru istoria Franței, a început săse contureze din ce în ce mai puternic, numindu-se, în cele din urmă
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
înființat câteva localități pe insula care era cunoscută de către comercianții fenicieni sub numele de Kyrnos. O dată cu înființarea coloniei grecești Massalia, mai apar câteva localități, sub dominația greacă. Nu scapă de talpa Imperiului Roman care o cucerește prin anul 259 î.Hr. Vizigoții și lombarzii o controlează apoi în evul mediu și ulterior intră sub stăpânirea papalității și a statului genovez. Sub formă de răscumpărare a unor datorii, Corsica devine parte integrantă a Franței, fiind alipită acesteia în anul 1768. Ca urmare a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
înființat câteva localități pe insula care era cunoscută de către comercianții fenicieni sub numele de Kyrnos. Odată cu înființarea coloniei grecești Massalia, mai apar câteva localități, sub dominația greacă. Nu scapă de talpa Imperiului Roman care o cucerește prin anul 259 î.Hr. Vizigoții și lombarzii o controlează apoi în evul mediu și ulterior intră sub stăpânirea papalității și a statului genovez. Sub formă de răscumpărare a unor datorii, Corsica devine parte integrantă a Franței, fiind alipită acesteia în anul 1768. Ca urmare a
STOIAN BRĂILOIU – LEGIONARUL ROMÂN EXPULZAT DE PREŞEDINTELE CHARLES DE GAULLE ÎN CORSICA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372645_a_373974]
-
l-a repus în scaun. Aici existau mai multe basilici creștine. După martirizarea Sf. Sava Gotul, în nordul Dunării, în 372, Sf. Vasile, arhiepiscopul Caesareii (Capadocia), a cerut osemintele acestuia lui Iunius Soranus, "dux Scythiae". Dar în urma năvălirii hunilor (375), vizigoții și-au căutat refugiul în sudul Dunării și s-au stabilit în Tracia. Dar aici, ei s-au revoltat și s-au dedat la atrocități, iar Valens i-a înfruntat la Adrianopol, în 378, dar a fost înfrânt și ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia Minor, ca și cea din nordul Dunării. Atacurile barbare la frontiere au continuat și localități însemnate din Dobrogea sunt pustiite, precum Halmyris (Murighiol), aflat aproape de Istru (Dunăre), au loc lucrări de întreținere a fortificațiilor și drumurilor. După 395, vizigoții pleacă spre Italia sub conducerea lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Imperiu, respectiv în Sciția Mică, unde cereau pământ.28 Avarii au atacat din nou sub Justin II (565-578), ei au obținut ulterior statutul de foederati ai Imperiului. În același timp, în vremea sa, au organizat un atac longobarzii și vizigoții, în alternanță cu avarii și slavii. În 566, pornind din zona Dunării și Dobrogea, avarii au invadat teritoriul din sudul fluviului, iar pustiirile lor s-au dovedit devastatoare. Sub Tiberiu II (578-582), s-a încheiat o pace între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de a-i fi cetățeni și de a-i îmbrățișa civilizația (Meslin). În felul acesta, apartenența la comunitatea creștină înlătura barierele etnice și propunea o nouă identitate, cea dintre romanitate și creștinism. Paul Orosius spune: creștinii persecutați de Athanarich (regele vizigot) pentru credința în Hristos, cei mai mulți dintre ei "au fugit pe pământ roman, fără teamă de dușmani, cu încredere că mergeau la niște frați". Scrierile din zonă exprimă această realitate, ceea ce probează formarea în mediul creștin dunărean a conștiinței apartenenței la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe nuclee ortodoxe în interiorul triburilor de vizigoți, aflate sub ascultarea unor episcopii-unul dintre ele se afla în teritoriile lui Athanarich, în Moldova, pe cele două maluri ale Prutului. Regii vizigoți din Muntenia au luat măsuri severe împotriva credincioșilor creștini. Este menționat, în acest context, un episcop Goddas, de origine gotă, Biserica din "Gothia" era în relații strânse cu cea din Imperiu, cu Biserica din Capadocia (cf. actul de martiraj al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apropierea țărmurilor Dunării de Jos-menționăm martirii: pr. Bathusios, pr. Vercas, eremitul Argyla-moaștele lor au fost adunate de regina Gaatha, creștină dreptcredincioasă. Prin urmare, prezența unor comunități creștine ortodoxe, în spațiul nord-dunărean, în secolul al IV-lea, este o realitate. După ce vizigoții au părăsit nordul Dunării (Muntenia), sub presiunea hunilor, bisericile creștine din spațiul extracarpatic, alcătuite în special din populație autohtonă, și-au continuat existența și legăturile cu Imperiul. Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu Imperiul. Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al locuitorilor din nord-vest era dominat întrutotul de păgânism, lipsesc complet urmele creștine, iar populația autohtonă și-a conservat propria civilizație până în pragul secolului al V-lea, la fel și tradițiile spirituale. Sarmații (iazigii) au morminte de înhumație, iar germanii (vizigoții, gepizii) practicau același rit funerar. Locuitorii autohtoni din vest și nord-vest nu aflaseră, între 275-400, de creștinism. În concluzie, în secolul al IV-lea, viața religioasă din spațiul carpato-dunăreano-pontic este un tablou cu patru registre pe care am încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datorită incompatibilității dintre păgânismul barbarilor și creștinismul autohtonilor, dar și contextului istoric nefericit, dominația hunilor. Asistăm acum la dispersarea comunităților citadine din stânga Dunării, încetarea existenței unor episcopii sud-dunărene, distrugerea bisericilor (lăcașurilor), diminuarea legăturilor cu centrele creștine din sud-vest, prin instalarea vizigoților în Illyricum și a controlului teritoriilor din zonă de către huni. Reculul creștinismului în nordul Dunării (375-453) nu înseamnă o întoarcere la păgânism, ci o bulversare a organizării bisericești, o restrângere a contactelor între comunitățile creștine, o reducere drastică a obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele V-VI, a pus problema organizării comunităților locale și raporturile lor canonice cu biserica din Imperiu. În teritoriile de la sud și est de Carpați, pentru secolele V-VI, nu știm nimic despre episcopia ortodoxă a "Gothiei", încetarea stăpânirii vizigoților a atras și dispariția acesteia, expresie a legăturii dintre ordinea politică și organizarea bisericească. Exista și o ierarhie sacerdotală, dar nu știm mai nimic despre ea, anumite nuclee creștine zonale erau păstorite de horepiscopi (în limba română "piscupi"). Consolidarea organizării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Populația gotică, aflată pe țărmul sudic al Mării Baltice, a început să înainteze treptat spre regiunile de la Marea Neagră și Dunărea de Jos, iar apoi spre teritoriile întinse ale Imperiului roman, până ce își vor încheia istoria, ostrogoții în Italia (secolul VI) și vizigoții în Spania (secolul VIII). Istoria zbuciumată a goților, încă insuficient cunoscută, migrația, contactele și amestecul cu populațiile germanice și negermanice, raidurile lor prin Europa au dus la restructurarea etno-demografică și politică a spațiului est-european, pentru mai bine de un secol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invaziei hunice în Europa, în anii 376-378. 3. Se referă la istoria goților după trecerea lor în Imperiu (376) și încercările repetate de constituire a unor state, precum regatul ostrogot a lui Teodoric, în nordul Italiei (493-556) și a regatului vizigoților, în sudul Franței și, ulterior, în Spania (sfârșitul secolului V-începutul secolului VIII). Urmele lăsate de goți sunt risipite pe un spațiu imens, de la Marea Neagră la Oceanul Atlantic. Înainte de începerea migrației lor spre sud și răsărit, goții locuiau în regiunea Pomeraniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric a decis să se ridice "zidurile înalte" de la Siret până la Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul vizigoților în Podișul Central Moldovenesc și valul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric a decis să se ridice "zidurile înalte" de la Siret până la Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul vizigoților în Podișul Central Moldovenesc și valul de pământ ridicat între localitățile Ploscuțeni, valea Siretului, și Stoicani, valea Prutului. Dar hunii au amânat un timp atacarea pozițiilor fortificate ale vizigoților, încercând să se acomodeze noii situații. Coaliția de triburi condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, de-a lungul țării taifalilor. Cercetările arheologice au identificat refugiul vizigoților în Podișul Central Moldovenesc și valul de pământ ridicat între localitățile Ploscuțeni, valea Siretului, și Stoicani, valea Prutului. Dar hunii au amânat un timp atacarea pozițiilor fortificate ale vizigoților, încercând să se acomodeze noii situații. Coaliția de triburi condusă de huni a reușit în decurs de un an, 375-376, să cucerească întreg spațiul dintre Don și Nistru, apoi s-au oprit pentru organizarea teritoriilor cucerite. Dar, între timp, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în interiorul conducerii vizigote din Dacia, între grupul păgân tradițional condus de regele Athanaric și cel pro-roman, în frunte cu prințul Frithigern, convertit la creștinism și sprijinit de împăratul Valens. În fața pericolului hun, doar amânat și nu îndepărtat, o parte a vizigoților conduși de Frithigern și Alaviv cer și obțin de la Valens, în toamna anului 376, trecerea pe teritoriul Imperiului, în sudul Dunării. Aproximativ 20.000 de vizigoți trec Dunărea pe la Dinogetia sau Durostorum, acum are loc prima mare emigrare. În 377
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]