491 matches
-
lui Andag, Gunthigis, povestea nu pare să aibă credibilitate, această versiune a fost cu siguranță o tradiție pentru mândria familiei. Paradoxal, Aetius interzice soldaților romani sa atace trupele gepide mult mai putin numeroase, așteptând în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
putin numeroase, așteptând în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el însuși, înainte ca frații lui să-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
devenit rege fără nici o rezistență. Grigorie de Tours ("Historia Francorum", 2.7) susține că Aetius a folosit aceeași stratagemă ca să-și respingă aliații săi, franci, și să colecteze prada de luptă pentru el însuși. Conștient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La doar un an după înfrângerea de pe Câmpiile Catalaunice, în 452, Attila se vedea nevoit să își țină trupele nemulțumite în frâu, iar singurul mod în care putea face acest
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeș-Pitești-Roșiori de Vede-Turnu Măgurele. Mai multe porțiuni ale valului "Brazda lui Novac
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
creștine în nordul Iberiei. Acesta a avut un rol iminent în revenirea regulilor creștine pe toată Peninsula Iberică, așa că lupta este în retrospectivă privită ca începutul Reconquistei. În conformitate cu texte scrise de Mozarabi în nordul Iberiei, în timpul secolului al IX-lea, vizigoții nobili, au ales în 718 un om pe nume Pelagius (681-737), în calitate de lider al lor. Pelagius, un fiu de Favila, care a fost un demnitar la curtea regelui vizigot Egica (687-700), a stabilit cartierul general la Cangas de Onís, Asturia
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
scrise de Mozarabi în nordul Iberiei, în timpul secolului al IX-lea, vizigoții nobili, au ales în 718 un om pe nume Pelagius (681-737), în calitate de lider al lor. Pelagius, un fiu de Favila, care a fost un demnitar la curtea regelui vizigot Egica (687-700), a stabilit cartierul general la Cangas de Onís, Asturia și a incitat o revoltă împotriva musulmanilor omeiazi. De la începutul invaziei musulmane din Iberia, refugiații și combatanții din partea de sud a peninsulei a fost în mișcare spre nord, pentru
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii 1050-1076, avea ca scop încercarea de demonstrare a superiorității noilor
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
face parte din departamentul Pyrénées-Atlantiques. Navara era populată de vasconi în momentrul în care a fost cucerită de romani. Teritoriul a făcut parte dintr-o serie de provincii romane, iar la destrămarea Imperiului regiunea a fost cucerită succesiv de suevi, vizigoți și arabi, dar nici unii dintre ei nu au ajuns să controleze total regiunea. În 778, regiunea este cucerită de Franci sub domnia lui Carol cel Mare, care încearcă astfel să stăvilească influența maurilor, mai exact al Califatului de Cordoba care
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
Orléans la Chalon. La moartea lui Charibert în 575, teritoriul său a fost împărțit între cei trei supraviețuitori: Sigebert a primit Parisul iar Chilperic a primit Rouen. În 560, Sigebert și Chilperic s-au căsătorit cu două surori, fiicele regelui vizigot din Spania, Athanagild: prințesa Brunhilda, și Galswintha. Cu toate acestea, Chilperic era încă foarte atașat de iubita și consoarta lui, Fredegund, determinand-o pe Galswintha să se întoarcă la Toledo. În 570, aceasta a fost ucisă iar suspiciunea a căzut
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
Conciliului de la Troyes, dar Austrasia a refuzat să participe până când Guntram nu îl dezmoștenea pe Clotaire. Consiliul a fost mutat în Burgundia iar botezul a avut lor pe 23 octombrie 585. În timp ce Guntram a militat pentru a-l captura pe vizigotul Septimania, Fredegund a scăpat de custodia episcopului și a plecat în Rouen. La liturghiile de duminică, Pretextatus a fost înjugnhiat, însă nu a murit imediat. Fredegund a încercat să aducă medici și să-i câștige favoarea. Cu toate acestea, el
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
la Chalons, în nord-estul Franței. Armata lui Attila a luptat împotriva forțelor conduse de fostul său prieten și aliat, generalul român Aetius, însoțit de trupele de alanii și vizigoți conduse de Theodoric. Attila a fost învins de generalul roman.Regele vizigoților, Theodoric, a murit ucis în lupta la comanda secretă a lui Aetius.Hunii s-au retras ca să se regrupeze.Anul următor, Attila a început invazia în Italia, îndreptându-se spre Romă. Deși a fost învins în Franța, Attila a rămas
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
dar există date veridice despre existența unor ritualuri în care erau sacrificați taurii încă din anul 1500 î.e.n. Se presupune că originea coridei se regăsește în sacrificarea ritualică a animalelor, închinată zeilor. Un lucru cert este că din timpul domniei vizigoților în regiunea munților Pirinei (din 415 până în 711 e.n) luptele cu taurii au devenit extrem de populare. Originile coridelor în forma actuală datează din secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, fiind foarte sprijinite pe atunci de Casa de
Coridă () [Corola-website/Science/307818_a_309147]
-
Apostolul Petru pescuind dintr-o barcă. Inelul Pescarului este un sigiliu utilizat până în 1842 pentru sigilarea oricărui document oficial redactat de papă sau contrasemnat de el. La "Muzeul de Istorie a Artei" din Viena se află inelul sigilar al regelui vizigot Alaric al II-lea, purtând chipul său încrustat într-o piatră semiprețioasă opalină cu nuanțe albăstrii. La "Muzeul Național al Unirii" din Alba Iulia se găsește o colecție de inele sigilare, cel mai remarcabil fiind confecționat din corneon, o piatră
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
va avea inițial numele oficial "Roma Secunda" (a doua Romă); mai târziu, el va deveni "Roma Nova" (Noua Romă), însă orașul va fi cunoscut popular sub numele de "Constantinopol" (orașul lui Constantin). În 332, Constantin va duce o campanie contra vizigoților, la nord de Dunăre, restaurând pentru o vreme niște părți din fosta provincie romană Dacia. În 337, Imperiul va fi împărțit între fiii lui Constantin I: Constant (337-350), care va lua Italia și Illyricum (ce includea atunci și Moesia de
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
lua orientul — și, în cele din urmă, întreg imperiul. În 364, imperiul a fost iar împărțit de Valentinian I (364-375), care a luat occidentul (care includea și Illyricum) și a dat orientul fratelui său Valens (364-378). În vremea lui Valens, vizigoții, fiind atacați de huni, au cerut azil în imperiu; dar apoi, datorită modului lor de viață migrator și dificultăților de adaptare la condițiile grele de aprovizionare de la sud de Dunăre, s-au revoltat contra romanilor, învingându-i în 378 în
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
După 395, niciun împărat nu va mai conduce singur un imperiu, care să se întindă din Britania până în Egipt. Însă, oficial nu erau doua imperii, ci un imperiu cu doi împărați. Imperiul din occident va intra în declin, în 410, vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma, care n-a mai fost devastată din 387 î. Hr. (însă Roma nu mai era capitala imperiului încă din 285, capitala fiind la Mediolanum, iar apoi în vremea lui Honorius mutată la Ravenna). Declinul imperiul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
cuceri întreaga Persie, apoi provinciile romane Siria, Palestina, Egipt (cucerirea lor a fost atât de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie miafizitii) și Nordul Africii, iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia. În 751, lombarzii vor cuceri Ravenna (capitala exarhatului roman din Italia), acest lucru a fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea (vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
Valens, politica de combatere a populațiilor germanice aflate la frontierele imperiului ocupau un loc prioritar în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în zona Dunării. În 376,vizigoții au solicitat permisiunea de a pătrunde și a se stabili în imperiu datorită presiunii hunilor. Odată ce au primit permisiunea și au traversat fluviul, la sud, în Balcani, au început să jefuiască. În 378, forțele române sunt învinse de vizigoți în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
s-au refugiuat la sud de Dunăre, iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și impozitele i-au făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și impozitele i-au făcut să se răscoale sub conducerea lui Frithigern în 377. Pe 9 august 378, vizigoții au înfrânt armata română în Bătălia de la Adrianopol, unde a fost ucis însuși împăratul român de est, Valens. Noul împărat, Teodosiu, a încercat să reprime răscoală și i-a alungat pe vizigoți la nord de Dunăre și i-a așezat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]