22,492 matches
-
ceva nu mi se pare în ordine. Nu e în ordine nici că unul din secretarii de stat de la Sănătate a deniat să viziteze Centrul abia după ce presa și televiziunea au semnalat de cîteva ori situația. Și de ce să-l viziteze? Nu e clar ce va afla? Că sînt prea puțini doctori, că fiecare vede o mie de bolnavi și altele. Și mai ciudată a fost declarația unuia dintre medici, un ilustru profesor, care mai e și directorul Centrului. Domnul profesor-doctor
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
internațional dedicat Fizicii nucleelor supragrele, congres care s-a ținut la Dubna, în fosta Uniune Sovietică. Un coleg mi-a făcut o recomandare: dacă ajungi cumva în gara aia din Moscova de unde pleacă trenul spre Dubna, să te duci să vizitezi toaleta gării, pentru că este un "act de cultură". întâmplarea a făcut să ajung în respectiva gară. Mă uit la clădirea care adăpostea toaleta. O clădire destul de mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta pentru femei
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
șocat cînd Țîța îi spulberă, cu o singură frază, tăioasa, si calmă, superbele speculații. Rămînea literalmente cu gura căscată. Că un copil. Dintre ei doi, adultul era Țîța. Am incercat mereu s-o facem să scrie. De cîte ori ne vizită la redacție. Se pare însă că, la Dilemă, isi epuiza resursele. Asista destul de des la întîlnirile noastre redacționale. Încercăm s-o determinăm să colaboreze, chiar păcălind-o; promitea cu jumătate de gură, apoi se răzgîndea, amîna, negocia. Ar fi fost
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
mai sus-amintită, că ar conține pagini "foarte triste despre Valahia în 1869. Franțuzul a coborât pe Dunăre până la Rusciuk și a văzut țara din vapor cu ochelari foarte afumați". Dar tot el reține dispoziția scriitorului spaniol Carlos Ory de a vizita România "când s-o restaura", "să meargă cu mine în patria mea", el căruia îi era familiară figura lui Vasile Pârvan "pe care o așeza între Renan și Nietzsche; și are cea mai lirică idee despre țară, pe care i-
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
anunțate, pe zilele trecute, schimbările de program. Ca în bancul cu insul care întreabă: "Fiți amabil, îmi puteți spune unde trebuie să cobor pentru stația cutare ?". Sigur că da, orientați-vă după mine, Dvs. coborîți la prima înaintea mea". Am vizitat Muzeul Național de Artă, secția "artă europeană". Surpriză plăcută: nu dezamăgește, chiar văzut după mari muzee europene. Surprize neplăcute, trei. Prima, lipsa vizitatorilor. A doua, legitimațiile de gazetar, valabile pretutindeni în lume, nu sînt acceptate decît dacă lucrezi la o
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
cu picant gust central-european și retro: "vorbește despre abnegația vînătorilor simpli/ despre impedimentele vînatului pe vreme de viscol/ vorbește despre braconajul străinilor/ înfierează și cere vigilență la locul de pîndă// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ în timp ce oaspetele maestrul de vînătoare/ vizitează căminul de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
simțind apropierea țărilor îndepărtate, cum totul e în tot, fiind în același timp început și sfârșit, simțind cum aici și acum e în același timp, plecare și sosire, simțind cum moartea și viața sunt puternice ca vinul în cineva!" Mă vizitează imagini din altă viață, din acea viață la început, aici, la Stockholm, când locuiam cu Renè în apartamentul lui Ingegerd Granlund. Imaginile vin deodată, când nu mă aștept, la fel ca acea lumină albă, ca o fantomă pusă peste albul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de orice condițiune) inserează, printre metodele pe care un tînăr străin de loc le poate utiliza pentru a face cunoștință cu o fată care îi place, "frecventarea deasă a bisericei pe care o vizitează dînsa. Aici ai să șezi ori să stai modest și respectos. îți arunci din cînd în cînd ochii asupra încîntătoarei copile care se închină cu inocență și grație și să nu dai nici un motiv de scandal sau tulburare". Sfat, din
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
e un personaj mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur și simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micșorării N.A.T.O. A doua greșeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă semăna a represalii - a lui Geoană la Praga. Ministrul de Externe s-a repezit ca un uliu asupra suferindului fost dizident anti-comunist, storcându-i promisiunea că ne va susține în procesul candidaturii. Om politicos, evident că Havel
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
însăși, cum spune Rilke, acel punct imobil în univers împrejurul căruia se rotesc toate. Dacă Maria Zambrano n-a putut lua parte la acordarea marelui premiu Cervantes (adevărat Nobel al lumii hispanice), din cauza precarității ei fizice, în schimb a fost vizitată în aceeași zi, acasă, de către regele Juan Carlos și regina Sophie. A venit muntele la Mahomed. Investigarea confesiunii ca gen literar cuprinde un câmp larg de domenii. Maria găsește premisele în însăși plângerea lui Iov, în mod sigur Sfântul Augustin
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
opinie, de "ghid spiritual" al noii generații. La nici 30 de ani, după cum observă C. Noica "are îndeajuns trecut și prea mult viitor pentru a se îngrijora de opera sa". În Anno Domini 1927 face prima călătorie în Italia. Îl vizitează pe Giovanni Papini, idolul său din Un uomo finito, cu care consideră a avea semnificative atingeri biografice. Îl impresionează totul: casa "din piatră vînătă, răcoroasă", biblioteca enormă: "Mă copleșesc titluri, mă destramă din toate părțile volume și broșuri ispititoare". Întîlnirea
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite din volum. Perspectiva aristocratic-romanțată și subtilă (foarte bine articulată) a profesoarei e extrem de abil anulată în final de gîndul studentului care o vizitase: "profesoara lui seamănă teribil, cum de n-a văzut pînă acum, da, seamănă cu Toma Caragiu". Dar cele mai reușite sînt cele cîteva povestiri care alunecă, în explorarea trăirii, spre patologic, prezentînd - sau mai precis lăsînd să transpară un viol
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
Luminița Marcu Nu mă pricep la antropologie, n-am vizitat decît în treacăt Muzeul Țăranului Român și, de altfel, trebuie să mărturisesc că împărtășesc împreună cu cîțiva prieteni un fel de jenă față de asemenea locuri la modă printre oamenii de cultură. Cu siguranță că la MȚR se întîmplă multe lucruri interesante
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
conchide Karteias). Pe o străduță îngustă, foarte aproape de centrul Atenei există un spațiu care poartă acest nume. Un club, un teatru mic, o galerie pentru expoziții. Așa cum se plimbă lichidul prin vasele comunicante, tot așa un iubitor de artă poate vizita o expoziție sau poate vedea un spectacol pentru ca după aceea să stea de vorbă și să bea o bere cu însuși protagonistul, alunecînd firesc prin tot acest circuit. În acest loc oamenii învață să se cunoască, să se asculte, să
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
din Școlile Blajului este pedepsit cu închisoarea la Muncaci în Ungaria. Tradiția populară a păstrat un cântec inspirat din acest episod al vieții lui Grigore Maior, Verșul lui Maior - un fel de bocet popular. Se spune că aici a fost vizitat de către împăratul Iosif al II-lea, care întrebându-l cine este, a primit un răspuns cu trimitere biblică: Sunt Iosif cel vândut de frații săi". Candidând a treia oară pentru scaunul episcopal din Blaj, este ales episcop în 1772. Istoricii
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
de ipocrizie, ce cu greu se pot simula. Nefiind comode, festivalurile de muzică nouă sunt ignorate cu destul curaj ori sunt încurajate cu multă ignoranță. Extrema știință adună specialiștii într-o rezervație (naturală și artificială, deopotrivă), împrejmuită de haturi și vizitată din când în când de rătăciți sau de curioși. Extrema neștiință, dimpotrivă, împrăștie publicul virtual în toate colțurile bântuite de fantomele divertismentului, provocând mare înghesuială acolo unde informația e în suferință, iar redundanța - din belșug. Desigur, la un festival de
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
poezii pe terasele unor mici cafenele din Budapesta, Berlinul de Est și Skopje. Deși pe atunci interesul meu ca poet se concentra asupra unor evenimente spirituale personale, ele erau un reflex psihic interiorizat al marilor metamorfoze din lume[...]. Când am vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că predomină un sentiment de dezolare și chiar de disperare. Ungurii sunt romantici și pesimiști din fire, căci au avut o istorie plină de tragedii
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
liniște... Tocmai pentru că prima oară a fost atît de minunată întîlnirea mea cu Rășinarii, trebuie să o reiau, pe cont propriu. R.B.: Între ceea ce v-a povestit Emil Cioran despre satul lui natal și impresia pe care ați avut-o vizitînd prima oară Rășinarii, cît este de mare distanța? F.T.: Imi permiteți să modific întrebarea.Cioran nu mi-a povestit niciodată cît de frumos este satul lui natal.Cred că s-a temut că, după război, nici satul lui natal, nici
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
cînd prietenia noastră a început, chiar în satul natal al lui Cioran ...e într-adevăr o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
M-am simțit uneori ca într-un ținut uitat de lume, cufundat în vis, din Germania, da. Numai că trebuie să adaug, probabil din Germania de dinaintea celui de-al doilea război mondial. În România, în localitățile pe care le-am vizitat, războiul aproape că nu a lăsat urme.Totuși, am putut observa semnele unei delăsări, dar nutresc speranța că această cultură va putea fi dusă mai departe de români...In Sibiu mi-am dat seama că așa ceva este posibil. R.B.: Vizita
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
alții. Toate organizațiile mondiale destinate apărării păcii erau riguros controlate de sovietici. Printre intelectualii strînși în Palatul Mutualité din Paris în 1935 ca să apere cultura, mai toți vajnici pacifiști nelipsiți de la congresele puse la cale de Moscova, erau destui care vizitaseră URSS. Dar nici unul nu s-a ridicat să spună ce se petrecea în realitate cu cetățenii sovietici dincolo de cortina de fier. Cum sînt ei deportați, condamnați sau uciși. Tot așa cum nici un pacifist contemporan nu pare să vrea să știe cîte
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
Un funcționar În uniformă a mustrat-o: „Stați la coadă, vă rog!” Țiganca a luat un glas rugător: „Am venit și noi la neamuri, de sărbători, și ne grăbim!” Noi, toți ceilalți călători români, care venisem În România ca să ne vizităm prietenii chinezi, am tresărit. Țiganca și-a făcut apoi loc În rând după primul sau al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord, taximetristul a oprit În dreptul intrării În sala caselor
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
astfel de secvențe pierdute în ceața unui timp despre care nu mai vrem să știm nimic citind un emoționant articol al lui Cornel Nistorescu. Editorialistul "Evenimentului zilei" evoca niște episoade răscolitoare avându-i în centru pe doi mari artiști români. Vizitată de o echipă a televiziunii "România Cultural", Nineta Gusti, o glorie a teatrului românesc, a refuzat să fie filmată, pentru a nu se vedea sărăcia în care se zbate, la nouăzeci de ani, după ce a încântat atâtea generații de români
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]