1,062 matches
-
chipul numele dogoarea privirii nici nu era sigur dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei de cactus care uitase să înflorească ca de prima pradă din viață ei de lupoaică fără vizuină el era puțin floare de cactus puțin vizuină dar ea dar ea xxx el scrisese pentru ea un poem nemaivăzut un poem cum numai o dată în viață care nu semăna cu nimic din tot ce se scrisese până atunci în
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
dacă îl întâlnise vreodată sau doar își aducea aminte ca de prima iarnă din viața ei de cactus care uitase să înflorească ca de prima pradă din viață ei de lupoaică fără vizuină el era puțin floare de cactus puțin vizuină dar ea dar ea xxx el scrisese pentru ea un poem nemaivăzut un poem cum numai o dată în viață care nu semăna cu nimic din tot ce se scrisese până atunci în care în sfârșit în care într-adevăr desigur
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a zbătut să prindă bilete bune pentru concedii, a făcut eforturi să-și cumpere mobilă
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
nevinovată, după cum scria Egesip Încă din veacul al II-lea: „Biserica a rămas fecioară curată și nepervertită, Întrucât, și dacă au existat, aceia care căutau să strice rânduiala cea sfântă a vestirii Izbăvitorului totuși lucrau Întru Întunericul nopții, pitiți prin vizuini. Atunci Însă când sfântul colegiu al apostolilor a cunoscut, În felurite moduri, apusul vieții... greșeala necredinței a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
pe și joyeux clotur ici. Decât fătălău afon verdecrud kameleon cu hazaika ta de gât prin fanatul famen târg duhănind la vie en roșe bien-être zorbalâc cu painga au prison (dulce cremenalion) grand metaforar matroz. Dau mă(h)mut în vizuina pe la lună androgina jappement paradigmata (ftizica din traviata) voici betisul trup calfa la zo it comeata sfeșnice becisnice aboiment de cânelup. O pupila uriașă coapse moapse de încasa pipăie și le desfașă descheie centura și halima la entropi: paratrăznetul lui
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
identitate. Ecleziast modern, configurat pe dramaticul motiv al "vînării de vînt", opera lui Blecher se încheagă din aglutinări fabulatorii, din retrospecții înșelătoare, cînd copilul, adolescentul și adultul bîntuie același trup dematerializat, fluidizat sau împuținat cantitativ, corpul însuși devenind, periodic, o "vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul craniului" pînă la "materia brută" ce-l izbește de pereții ei, dureros, este în fond drama zidirii
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice, cărțle se găseau ordonate după epoca-n care fuseseră scrise. Ereau destule iar catalogul tuturor abea încăpuse în opt volume... Orlov De mînă cu el nimerisem în vizuina lui de bibliofag, adus pentru a-i plăti vanitatea în moneda admiraței și nu oricum, ci scurgîndu-mi balele în fața festinului copios ce se îndesa în caverna rafturilor - făcîndu-mă totdeodată să regret că n-avusei și eu parte la timpul cuvenit
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
din copite. frămîntîndu-mă harnic precum un brutar, în pîine de vatra mă preschimbasem, cu aluatul străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să-l frîng în brațe, dulful Korin ieși din pielea-i tuciurie și
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat îngust de schimnic vârât într-un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare cu miezul dulce, zemos, alteori cești cu ceai și felioare de prăjituri pregătite de Gabi Defour dădeau de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Sergheevna Șilovskaia, a treia sa soție, prototipul Margaretei. Ambii sunt blamați de sistemul comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu pereți de plută a lui Proust și pivnița lui Kafka - fiecare din ele cu conotații specifice, care însă converg spre tendința regresivă a artistului în dizamornie
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
rea adresă: www. auf. org. programmes/programme 6. Ana-Maria Grad Prin cătarea puștii l Cifre de recoltă Începând cu data de 1 noiembrie, vânătorii își vor putea încerca dibăcia și la cele două varietăți de iepuri - de câmp și de vizuină - care fac parte din fauna sălbatică de interes cinegetic din țară. „Am avut un an bun din acest punct de vedere - ne asigură domnul Cornel Lera, directorul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Timiș - efectivele atingând cifre considerabile. Ca
Agenda2004-43-04-general5 () [Corola-journal/Journalistic/282995_a_284324]
-
a făcut scut, cuiburile sunt pline de pui... Ieși să mă întâmpini, nu mai sta în umbra perdelelor, după zăbrelele casei ! Mireasma viței înflorite te-a adormit ? Nu auzi glasul porumbeilor sălbatici certându-se cu vulpile șirete, care-și sapă vizuini sub vie ? Și cântecul s-a auzit până la alungirea umbrelor, până la adormirea turmelor, până la ora când pasc puii de cerb. Munți, apropiați-vă, pentru o clipă doar ! Aș vrea să-l văd pe mire, Să-i mângâi pletele răscolite de
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
Ioan Holban Singur printre poeți, "matcă" printre dramaturgi, Marin Sorescu făcea, în urmă cu douăzeci de ani, o vizită în "casa ficțiunii" de unde s-a ales cu un "roman într-o doară" căruia i-a spus Viziunea vizuinii; despre această carte nu s-a scris aproape deloc la apariția sa, nici după aceea, pînă în 1989, nu s-a pomenit în bibliografia autorului, iar după 1990, nici atît, într-o lume grăbită să-și uite trecutul și să
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
și pe Marin Sorescu. Roman în două părți, cu un număr suficient (și simbolic) de capitole (33), fiecare cu un motto "întîmplător", se zice, cu un Indice Alfabetic, un Cuprins și două volume de versuri inedite ("Țoiuri" și "Ventuze"), Viziunea Vizuinii are eroi pozitivi care se transformă în negativi, ca imediat să facă saltul înapoi, în pozitivi, și tot așa, observați în metamorfozele lor de un autor care își citește lumea la microscop, și-o apropie la telescop, o desenează și
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
își mîngîie, pe calea textului, dulăii Codin și Mozoc. Dar iată personajele lui Marin Sorescu, căci ele contează, în primul rînd: Ursul (Ursu, Domnul Urs), animal omnivor, om de litere și inginer silvic, șeful Ocolului pămîntului nr. 1, posesor de vizuină, apartament și cenaclist, Vulpea (d-ra Vulpe, Anișoara Iordăchescu), cu talent dramatic și aptitudini de ingenuă, inflamabilă, roșcovană și însărcinată de sus, Fără-Cap și Fără-Coadă F2C2, Iepurilă), poștaș și poet al fugii, greu de prins, greu de ținut, Bursucul, colocatar al
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
nu avem ce povesti pentru că nu se întîmplă aproape nimic, dar avem ce comenta pentru că eroii lui Marin Sorescu vorbesc mult și cu miez dar, mai ales, au viziuni. Așadar, pînă la capitolul XI al cărții, ne aflăm într-o "vizuină din zilele noastre", cu ceva primitiv și desuet, ceva de "boîte", în compania Ursului care, deși nu bătuse Cartierul Latin, pictează cu o "pensulă grosolană dar sinceră, pentru că venea de la inimă (era stîngaci)" buchete întregi de Picasso (perioada bleu) pentru
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
Ursu, Vițica alias Ica și Anișoara Iordăchescu), se scrie în două registre corespunzînd unei "vieți anterioare" (cînd erau doar Ursul și Vulpea) - o "anterealitate" -, dar și unei "suprarealități" pe care le-o conferă noul statut certificat prin "poveste". Dacă viziunea vizuinii se conturează prin ceea ce este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
scrie în două registre corespunzînd unei "vieți anterioare" (cînd erau doar Ursul și Vulpea) - o "anterealitate" -, dar și unei "suprarealități" pe care le-o conferă noul statut certificat prin "poveste". Dacă viziunea vizuinii se conturează prin ceea ce este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
și Vulpea) - o "anterealitate" -, dar și unei "suprarealități" pe care le-o conferă noul statut certificat prin "poveste". Dacă viziunea vizuinii se conturează prin ceea ce este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent" ni se indică a fi "la vedere"), iar Ocolul silvic, vizuina, este
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent" ni se indică a fi "la vedere"), iar Ocolul silvic, vizuina, este o "parte integrantă din ocolul lumii" (ceea ce "se ascunde", în fapt, ni se indică a fi "la vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
în timp ce vizuina ascunde viziunea suprarealității prin cotloanele sale ce duc la "peștera Gîndirii abstracte". Raporturile acestea sînt, însă, abil amestecate în textul romanului; viziunea este a vizuinii (ceea ce este "transparent" ni se indică a fi "la vedere"), iar Ocolul silvic, vizuina, este o "parte integrantă din ocolul lumii" (ceea ce "se ascunde", în fapt, ni se indică a fi "la vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații, romanul lui Marin Sorescu nu este deloc "într-o doară"; se discută, de pildă
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
O carte deliberat încîlcită unde, tocmai de aceea, pînă și mai-marii vremii au putut citi nemulțumirile unui scriitor și "bleanda" dată unei realități care ajunsese să-l exaspereze pînă și pe Marin Sorescu. În consecință, i-au "ascuns" cartea în vizuinile de atunci ale fondurilor speciale din bibliotecile publice.
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
un efort imens de a renunța la dulcele sau viciu. Dar nu peste mult timp va alunecă într-un altul, căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut: într-o peșteră, Robinson găsește un fel de vizuina nu mai mare decît trupul său, în care adoarme hipnotizat de o lumină albă, vîscoasa, care îl duce în depărtări fabuloase ale copilăriei sale. Peșteră este spațiul matern, evident, aici eroul se simte protejat, ca într-un fel de ascunzătoare
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
-i turnător, da^i băiat bun, pe noi nu ne toarnă". Apăruse între timp, în cei doisprezece ani, noțiunea de "turnător al casei", care "se poartă bine" cu grupul din care face parte. Că, de! "nici lupul nu mănîncă lîngă vizuina!" Am avut și camarazi de pușcărie care, pînă aproape de sfîrșitul detenției s-au comportat impecabil, trecînd deseori prin încercări cumplite. Și s-au ținut țări pînă cînd situația începuse să se amelioreze, iar atunci, tocmai atunci, au cedat. Poți să
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
voluptate a călâului, a părții rele a Securității, căci a existat și o parte bună, ce zic, serafica, aceea care ne ocrotea de spionii din Vest și de peste Ocean. Generalul Pacepa istorisea cu stupoare cum, intrând în cea mai tainica vizuina a instituției, Departamentul dezinformării, dăduse acolo, la birou, în uniformă de general, de conducătorul secției, Valentin Lipatti, distinsul diplomat, fermecătorul om de lume (cu opinii de stânga!), filozoful senin, care n-a coborât niciodată până la a dezminți, într-o lume
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]