263 matches
-
a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre vii, care, prin ce sunt și fac, arată ca morți, ca inexistenți, adică, tot de bine. Vlăjganului Molocea Călifar îi mergea vorba tot despre bine. Cât era el de mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire, în vreun om, cum, că, Molocea Călifar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ar fi ordonat ideile. Mulțumit că, pînă la urmă, hoinăreala lui fără scop ajunsese la un final convenabil, căci găsise totuși ceva, dădu să intre, Însă avu o primă surpriză: barul era cu intrare plătită și bine păzită de un vlăjgan roland cu jumătate de metru mai Înalt decît el - ceea ce Îi procură neplăcuta presimțire că aici prețurile erau exagerat de mari. Abia cînd duse mîna la buzunar, doctorul Thomas descoperi, mirîndu-se, că nu avea portmoneul la el, fiindcă Îl uitase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-și aștepte iubitul într-o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre viitor și după aceea a scris pe ecran koneț filma, în alfabetul slav, și eu, ca dinamovist aprig, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-a prins, îmi sucește mâna la spate și-mi cară castane. Lasă-l, ce ți-a cășunat pe el... Bagă-ți și tu cămașa în pantaloni! - s-a întors. Parcă te-au tras câinii, ești tare dezmățat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe cadranul iernii, umbrind zăpada afânată cu tăcerea lor. Apoi au început să alunece pe patine, încet, pe pârtia infinită, dar cu ritmul poneiului în arena de circ. Destul cât să vadă pe iubita lui trepidând unsuroasă lângă umărul unui vlăjgan cu plete blonde. Ce tren va fi fost acela care-l va fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a culcat la pământ. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-mi dai examenul.» Profesorul l-a mai privit o dată, s-a ridicat de pe scaun și a părăsit cabinetul. I-a spus asistentului să transmită la partid că el nu dă examene sub amenințarea cu pistolul. A fost tevatură mare, vlăjganul avea pile la Comitetul Central și, desigur, la Securitate. Pînă la urmă «studentul» a promovat examenul, fiindu-i aprobat, de către decanat, un examinator special." (p. 218). De necrezut și totuși cît se poate de aievea. Petele acestea cenușii sunt însă
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
Foarte interesant, din acest punct de vedere, e Romulus Bucur. Unul dintre poemele sale de aici se numește, parcă „dând cu sâc” cuprinsului, 1 poem &1/2: „proaspăt sosit în bucurești/ în căminul 6 martie/ am fost întâmpinat/ de un vlăjgan dubios/ cu plete și mustăți/ ce mi s-a recomandat ion// spre seară l-am găsit/ făcându-l idiot/ pe un tip lungit/ în patul de alături/ care citea hemingway și/ nu-i dădea atenție// (ușor intimidat am aflat că
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
subliniază o asumare a literaturii ca destin - „necunoscând decât unica pasiune a artei sale, a meseriei sale” (229); „reducând toate valorile sociale la hârtia tipărită, la valoarea misterioasă a unui vers, nu trăiește decât prin ea” (230); „căci pentru acest vlăjgan (...) nu există altă realitate decât cea a artei și, în primul rând, firește, a artei lui” (557). Analiza textului despre Camil Baltazar ne permite să intrăm și mai adânc în intimitatea asocierilor lovinesciene. Considerat cel mai reprezentativ poet al cenaclului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit de Nicolae Manolescu și prestanța polemică a lui Iorgulescu, pariază pe opera Florenței Albu, identifică o familie de spirite între Florin Mugur și Blecher, admiră „înfurierile spectaculare” ale „vlăjganului guraliv” Fănuș Neagu. Asistăm la scrierea memorialistică a canonului literar din epocă. Un critic, avertiza Dimisianu, trebuie să fie prieten numai cu autorii mari, altminteri e în pericol să-și piardă libertatea judecății corecte. Nu scrie, prin urmare, despre oricine
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
e prea religios ca să poată trăi ca ceilalți tineri de vârsta sa. Și tot el, într-o altă scrisoare, îi mărturisea că "natura vorbește în mine tot atât de tare ca în oricare altul și poate mai puternic decât în mulți alți vlăjgani." Iată așadar cele două ipostaze, aparent antinomice, care-l definesc și pe care le vom regăsi în absolut toate opus-urile sale, fie că se numesc concerte, simfonii, opere. Probabil că sublimul lui Mozart constă tocmai în naturalețea cu care
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe - în zilele următoare, la "Dunărea", la "Rustica", la "Pescarul", la "Carul cu bere", pe unde ne lua cu el plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi da sentimentul că de nimic nu se teme, că despre orice spune ce crede. Aceasta pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai târziu a însemnat mult, dar
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
care, fie vorba între noi, la prima lor programare dintr-o zi, nu se urmărea decît bifarea unei acțiuni, socotindu-se doar ca antrenamente (repetiții) pentru reprezentațiile vesperale. Chiar și acolo (pe stadion, adică) unde, cînd eram de-acum ditamai vlăjganul, aveam, chipurile, permisiunea să merg la orice oră din zi, tot la matineu eram nevoit să asist, nu de alta, dar echipa favorită juca în divizia B. Ce mai, eram proprietarul unei suferințe pe care, probabil din sfială, nu am
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
ca să nu știi cine e mi-am pus mâna la ceafa la locul dureros și întorcându-mă am trântit-o pe limbă din satul meu . Care pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă desmeticisem bine că m-am trezit din nou luat de guler și am auzit: De asta am nevoie. Nu sunt eu de vină, Nea Costică. El mă lovi cu pliciul și mai vru să mă și bată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mutăm de-aici, zice tînărul cu figură de țigan cortorar: așa li se spune țiganilor nomazi prin Banat, țigani cortorari, de la cort adică, și ăștia chiar așa sînt, așa ceva sînt ei dacă te uiți cu atenție. Iacătă șeful lor, un vlăjgan mare, gros în grumaz și-n pectorali, cu brațele groase ca niște odgoane, bronzat și cu lăiețe lungi, cu mocasini, cu o toporișcă în rucsac, cu un cuțit mare așezat amenințător într-o teacă agățată într-o curea soldățească, cu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
o seară l-am însoțit în vecinătate să dea un telefon la București. Aveam pentru această la dispoziție, în zonă, o singură cabina telefonică, măi totdeauna ocupată de cineva, cum am găsit-o și în împrejurarea de care vorbesc. Un vlăjgan cu mustăcioara conversa cu iubita, probabil, o îndemna să vină degrabă în "stațiune, unde e tare frumos. Auzeam fără să vrem ce spunea individul, înzestrat de natură cu o voce de mare calibru. Se pare însă că elocinta nu-i
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele. Într-o duminică de dimineață, cum stăteam conectat la partida de pescuit, așteptând carasul să muște din momeală, am văzut că în spatele meu s-au amplasat vreo trei-patru vlăjgani tineri și mușchiuloși. De unde ești, bă? mă întrebă unul, care părea șeful găștii. - Din Constanța - zic eu, ca să nu-l derutez cu numele unei localități care, poate, lipsea din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
ruși, care-i păzeau, i l-au smuls de la sân și l-au aruncat din mersul trenului pe geam afară. Nu le-a pus nimeni la dispoziție acolo, pe pământurile sălbatice și pustii, vile de lux, precum în prezent unor vlăjgani tineri și în puteri, actuali refugiați din estul Ucrainei, care ar putea lua arma în mâini pentru a-și apăra cu demnitate glia, ci i-au închis cu zecile într-o baracă geroasă, fără pat și așternut, impunându-i, flămânzi
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare decât mine, spuse cu o voce cristalină: -Lasă, tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea o mânuță moale, catifelată...Dar băieții tot mai bombăneau : -Da’ ce? Trebuie să-i dăm și lui
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de mână și m-a dus în marș forțat la tatăl ei, strigând : -Tatăă! Acesta amicu’ pute! -Ce-ai zis, mă? A ce pute? -A...caca! Răspunse candid fetița. Omul și-a pus mâinile în cap, scăpând cu năduf o înjurătură. Vlăjganii o auziseră și ei pe Lisandra și au izbucnit în hohote de râs. Unul s-a apropiat de mine, luându-mă în răspăr : -Ai făcut pe tine, mă? Cum e? Celălalt băiat se smiorcăi : -Tată, dacă acesta micu’ pute, de ce
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
draga mea și femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase seara deja. Nu mai ningea! Cioban începu să schelălăie prelung, încercând să se smulgă din lanțul care îl ținea legat. Poarta se deschise iar un vlăjgan deșirat se strecură ca o umbră, liniștind câinele cu voce domoală. Bătu în ușă și începu să cânte tare, cât îl țineau plămânii, singura colindă pe care o știa „Am plecat să colindăm”. - Ești acasă, bunico? - Boierii nu-s acasă
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]