365 matches
-
pe probleme educative (educație nonformală/informală); ● operarea cu metode și tehnici eficiente de cunoaștere a naturii umane, în vederea unei comunicări eficiente cu toți partenerii. ... 3. TEMATICA PENTRU LIMBA ȘI LITERATURA RROMANI MATERNĂ I. LIMBA RROMANI a) Fonetică și fonologie – Sistemul vocalic și consonantic al limbii rromani; ... – Alfabetul oficial al limbii rromani. ... ... b) Vocabular – Vocabularul fundamental și masa vocabularului. Relații semantice între cuvinte (sinonime, antonime); ... – Modalități de îmbogățire a lexicului limbii rromani comune: 1. mijloacele interne de îmbogățire (derivarea - cu sufixe și
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
ca un fagure de miere“. În speranța că se vor reduce agresiunile la care este supusă zilnic, în spațiul virtual, limba română. DOUĂ MINUTE DE GRAMATICĂ PE ZI* (1) Pluralul substantivelor neutre: vise/ visuri EXEMPLE: Madrigalele/ madrigalurile sunt specii scurte, vocalice. Visele terifiante l au trezit din somnul adânc. Visurile proprii sunt realizabile. NOTA1: Lucrările normative admit o serie de substantive neutre cu două forme de plural, cu precizarea că structurile morfematice cu desinența în e sunt prioritare, iar cele cu
DOUĂ MINUTE DE GRAMATICĂ PE ZI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379360_a_380689]
-
spoitorească imperfectul indicativ turcescoid se obține de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r, sau cu sufixul -Vr atașat rădăcinii. Vocala din sufixul -(V)r are 4 variante fonetice (a, e, i, u, ï), iar cea din sufixul -dV are 3
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r, sau cu sufixul -Vr atașat rădăcinii. Vocala din sufixul -(V)r are 4 variante fonetice (a, e, i, u, ï), iar cea din sufixul -dV are 3 (ï, i, u). De la aceste teme
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
târziu și l-a avut pe Gheorghe la vârsta cărunteții. Ca să nu irosească timpul, a vorbit cu feciorul latinește de când acesta s-a născut. Poate așa se explică faptul că Magistrul nu a greșit niciodată un accent sau o durată vocalică, că atunci când nu era clară valoarea sintactică a unei unități lingvistice, o traducea în latină și făcea pe loc lumină, dar, mai ales, în acest fapt își are obârșia venerația sa pentru limba și cultura strămoșilor noștri. Obișnuia să spună
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului În idiomul spoitorilor transformă substantivele în adjective cu sens privativ (de absență, lipsă). Provine din sufixul turcesc -sız, care în turcă are 4 variante fonetice, care se folosesc conform legii armoniei vocalice: -siz, -süz, -sız, -suz. Se adaugă substantivelor integrate cu enclitice grecescoide, după înlăturarea xenocliticelor. Are trei variante fonetice: -s`ïzi (după subst. ce au ultima vocală a și ï), -s`uzi (după subst. ce au ultima vocală
SUFIXUL PRIVATIV -SVZI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372634_a_373963]
-
Are formele -tan, -ten după o consoană surdă (h, ç, f, s, t, k, p, ș). Dacă cuvântul de bază are deja alt sufix care se termină cu o vocală, se antepune -n- sufixului -dan/-den. Se supune regulilor armoniei vocalice. Este accentuat. A fost preluat în idiomul spoitorilor (alomorfe: -dan, -den, -tan, -ten). Este tot accentuat, cu inițiala dentală d desonorizabilă și armonizat vocalic (a după a, ï, o și u / e după e și i). Cu ajutorul lui se
SUFIXUL -DAN (-DEN) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372657_a_373986]
-
care se termină cu o vocală, se antepune -n- sufixului -dan/-den. Se supune regulilor armoniei vocalice. Este accentuat. A fost preluat în idiomul spoitorilor (alomorfe: -dan, -den, -tan, -ten). Este tot accentuat, cu inițiala dentală d desonorizabilă și armonizat vocalic (a după a, ï, o și u / e după e și i). Cu ajutorul lui se formează adverbe de mod, de loc, de timp, derivate de la nume (substantive și adjective) și de la adverbe. Cele formate de la adverbe pot deveni adjective
SUFIXUL -DAN (-DEN) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372657_a_373986]
-
formarea indicativului imperfect al verbelor de conjugarea “turcească” de la indicativul prezent. Formele verbale ce conțin sufixele -s, -(s)as și -dV păstrează accentul acelora din care derivă. Sufixul -dV are 3 variante fonetice (-di, -dï, -du), fiind supus armoniei vocalice. Referință Bibliografică: SUFIXUL VERBAL -DV / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Sorin Cristian Moisescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SUFIXUL VERBAL -DV de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373048_a_374377]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI... Autor: Stroie Mugurel Cătălin Publicat în: Ediția nr. 1714 din 10 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Spune-mi că mă iubești... Spune-mi că mă iubești în limba mea română, Vocalică,veselă,în ploi de toamnă cântând, Roșii trandafiri odihnind pe lespezi corvine, Nume despre noi în noi căutând. Lasă-mă să te iubesc în limba mea română, Așa cum știu mai bine și mai plin de tine, Având toate miresmele mai
SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI… de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372174_a_373503]
-
o unitate - diftongul. Împreunarea aceasta se-ntîmplă prin aspirațiune, ce le ține la un loc, care (ridică) anulează pauza dintre amândouă vocalele și produce unitatea pentru auz. Diftongul prezintă așadar o unitate într-adevăr vie, născută din diferința a duor elemente vocalice. Contopirea va fi naturalminte cu-atît mai complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete care se formează prin polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul său. Greșelele-n pronunție se prezintă aicea într-un mod îndoit și opus în sine. Sau vorbitorul slăbește diftongul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul său. Greșelele-n pronunție se prezintă aicea într-un mod îndoit și opus în sine. Sau vorbitorul slăbește diftongul până la puterea a unui sunet vocalic, și asta se-ntîmplă făcând să se audă numai vocala a doua, cea mai slabă. Astfel vezi că se contrag diftongii a, o, u, pe cari pentru compozițiunea trebuie sa-i considerăm de diftongi în e și i, sau diftongii se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec în aspirațiunea vocalică. De-aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul r, din organul limbei l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ea se-ntemeiază așadar pe facultatea de-a putea nevoi organele {EminescuOpXIV 302} vorbirei ușor și liber la producerea sunetelor proprie lor. Volubilitatea se arată așadar în deplina stăpânire asupra sunetelor consonantice formate, tot așa cum portamentul e dominarea asupra sunetelor vocalice. Prin domnia liberă asupra întrebuințărei aparatelor vorbirei vocea devine pusă în stare de-a lasă să-și urmeze sunetele liber și repede unul după altul, fără ca ele să se șteargă reciproc și fără ca să se stingă pauza trebuincioasă dintre diferitele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iudeo-creștin și liber-cugetător a cărei rampă de lansare a fost Asia. Menționez în trecere această informație trivială și respinsă cu consecvență de exclusiviștii "Europei occidentale", adică de adepții izolării europene. Semn de asfixiere culturală și de amnezie istorică. Fiindcă alfabetul vocalic s-a născut în Fenicia, războiul troian și Homer, în Ionia, geometria, în Milet odată cu Tales, și istoria, în Caria odată cu Herodot din Halicarnas, s-a admis că Asia Mică a dat semnalul înfloririi grecești. Sfîntul Augustin a rezolvat la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
talentat scriitor, cât și faptul care frânează această activitate», minimaliza și sărăcea studiul respectiv și făcea o muncă de extragere, înregistrare și catalogare mecanică - mai ales în partea referitoare la fonetică - a faptelor de limbă, de preferință alternanțe consonantice și vocalice (adeseori simple greșeli de tipar, punându-le pe seama scriitorului P. Dumitriu) și atrăgea atenția asupra așa-zise inconsecvențe sau «abateri» de la normele limbii literare. (Amintim doar faptul că scrierea cuvântului «vâlvătăi» și cu â și cu î, desigur dintr-o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
preumane, care-l exasperară și-l umiliră totodată; i se părea că o asemenea regresiune în animalitate nu ar fi trebuit încercată decât cu voluntari, nu cu un subiect inconștient. Dar, după câteva clipe, au urmat grupuri de foneme clare, vocalice, de o infinită varietate, întrerupte la răstimpuri de scurte explozii labiale, așa cum nu-și închipuise că mai pot fi reproduse de un european. După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Anschaungsuebungen, ) înainte de a pune abecedarul și pana în mâna copilului. 2). Cunoștințele se dau pe cale intuitivă, încît copilul ajunge prin judecata sa proprie la ele, iar învățătoriul îl conduce numai. 3). Cartea urmează metoda sonetară. Consoanele se dizbracă de elemente vocalice și se dau curate. Între metoda sonetară și silabism este deosebire mai atât de mare câtă este între silabismul vechi și nou. După silabismul vechi, de ex. rîță-az-mislete se citeau ram. Tot atât de greoi e silabismul nou alături cu insonarea. Afară
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe cruce, pe cînd limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic? Va Înțelege el oare că eu mențineam tradiția acelor poeți de curte numiți les Grands Rhétoriqueurs de la sfîrșitul secolului al XV-lea? Nu eram nemulțumit de antiteza ventricule/testicule. Iar dacă Îi venea cumva fantezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vorbirii, care se manifestă în direcțiile principale de modificare a sunetelor, mai ales în transformările pe care le suferă o limbă cînd este adoptată de un popor (cum este cazul adoptării latinei de către populațiile cucerite de romani), și în timbrul vocalic care însoțește în mod necesar rostirea consoanelor (timbrul vocalic implicit, cum a fost denumit de G. Ivănescu). Philippide admite opinia lui Saussure, potrivit căreia nu există un raport necesar între comunitatea de rasă și comunitatea de limbă, dar susține că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a sunetelor, mai ales în transformările pe care le suferă o limbă cînd este adoptată de un popor (cum este cazul adoptării latinei de către populațiile cucerite de romani), și în timbrul vocalic care însoțește în mod necesar rostirea consoanelor (timbrul vocalic implicit, cum a fost denumit de G. Ivănescu). Philippide admite opinia lui Saussure, potrivit căreia nu există un raport necesar între comunitatea de rasă și comunitatea de limbă, dar susține că aceasta nu exclude posibilitatea ca trăsăturile specifice ale unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
abordează tematici diverse, dar generale și puțin focalizate, au precizie în decodarea mesajelor nonverbale și manifestă tendința de a păstra distanțe mari de interacțiune. Indivizii cu personalitate dominatoare au un nivel ridicat de excitabilitate și tensiune musculară mare în sistemul vocalic, implicându-se puternic în comunicare. În consecință, au un stil interacțional asertiv, prezintă încredere de sine, gestionează cu siguranță interacțiunea verbală (întrerup frecvent, vorbesc relativ mult, fac pauze verbale puține), au tendința de a folosi modalizatori de certitudine, au intensitate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]