194 matches
-
membrii familiei generate de o rădăcină. "Polisemia și ambiguitatea textului nevocalizat" Fenomenului derivării radicale i se adaugă, ca o dificultate importantă a arabei clasice potențial responsabilă de diglosie în opinia unor autori, și faptul că sintaxa depinde mai mult de vocalizarea unei cuvânt decât de poziția acestuia în propoziție. Astfel, o aceeași înșiruire de cuvinte, în funcție de vocalizare, poate avea două semnificații opuse: "daraba al-șaeb(a) al-rajiul(a)" poate însemna fie "tânărul l-a lovit pe bărbat", fie "bărbatul l-a lovit
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
adaugă, ca o dificultate importantă a arabei clasice potențial responsabilă de diglosie în opinia unor autori, și faptul că sintaxa depinde mai mult de vocalizarea unei cuvânt decât de poziția acestuia în propoziție. Astfel, o aceeași înșiruire de cuvinte, în funcție de vocalizare, poate avea două semnificații opuse: "daraba al-șaeb(a) al-rajiul(a)" poate însemna fie "tânărul l-a lovit pe bărbat", fie "bărbatul l-a lovit pe tânăr". Un alt exemplu: Acest fenomen al derivării sensului exact prin vocalizare conduce la o
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de cuvinte, în funcție de vocalizare, poate avea două semnificații opuse: "daraba al-șaeb(a) al-rajiul(a)" poate însemna fie "tânărul l-a lovit pe bărbat", fie "bărbatul l-a lovit pe tânăr". Un alt exemplu: Acest fenomen al derivării sensului exact prin vocalizare conduce la o polisemie a cărei efecte sunt considerate de unii autori parte din dificultatea generală care e responsabilă de diglosie. Numărul dual (două entități de același fel) mărturisește aceeași redundanță exagerată: singular, dual și plural: "kalbun" (un câine), "kalbăni
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
a preamărit studiul Torei și a altor texte religioase. Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci scrieri (Pentateuh) din Vechiul Testament (Biblia ebraică). Scrisă într-un limbaj arhaic, în urmă cu circa 3 000 de ani și fără vocalizare și punctuație, Tora este un subiect de studiu esențial al iudaismului. În decursul veacurilor, Tora a fost interpretată într-un număr imens de modalități. Interpretări bazate pe traducerea unui cuvânt sau pe punctuații diferite au dus la dispute interminabile între
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Cristina Alexandrescu „Vocalizare în timpul copulării”, așa au clasificat oamenii de știință sunetele pe care le scot femeile în timpul sexului. Oamenii de știință a realizat mai multe studii pentru a afla de ce o femeie geme tare sau chiar țipă în timpul actului sexual, după cum notează
Studiu: De ce strigă femeile atunci când fac sex by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63089_a_64414]
-
sau a da o nouă pagină. Citirea presupune participarea celor 3 analizatori: analizatorul vizual, analizatorul vorbirii și analizatorul auditiv. Prin primul se recepționează textul prin mișcarea ochilor, prin al doilea se recepționează și se enunță textul, iar cel auditiv prin vocalizarea interioară. Viteza de citire depinde de felul în care sunt organizate etapele acestui proces psihofizilologic complicat. Citirea rapidă reprezintă posibilitatea de raționalizare a procesului de lectură, nemaifiind necesar, așa cum am arătat la începutul cărții, circuitul subvocalizare - auz. Resursele creierului uman
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2915]
-
la care se raportează, poziția lui socială, natura relațiilor cu cei din jur. Jean Piaget utilizează sintagma vorbire egocentrica, (despre care susține că ar apărea la copil, în jurul vârstei de 3-5 ani), iar pentru Lev Vîgotski aceasta reprezintă, de fapt, vocalizarea gândurilor. Potrivit lui Piaget, vorbirea egocentrica este consecința inabilității copilului, aflat în primii ani de viață, de a adopta punctul de vedere al celorlalți, în timpul comunicării. Cu alte cuvinte, neavând capacitatea de a asimilă conținuturile din vorbirea adulților, copilul compensează acest
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
distincte, care constau din simboluri și reguli de folosire, codurile sunt grupate în clase, desi ele funcționează împreună, si sunt natural integrate cu expresiile verbale. > kinezica mesajele trimise de corp, incluzând gesturile, expresiile faciale, mișcarea corpului, postura, clipitul și mersul; > vocalizarea semnele vocale, altele decât cuvintele, incluzând volumul, intensitatea, ritmul, pauză și tăcerea; > apariția fizică semnele referitoare la corp, inclusiv coafura (tunsoarea), îmbrăcămintea, cosmeticele și parfumul, semne care pot fi manipulate; > haptica semnele de contact, precum frecvență, intensitatea și tipul de
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ale limbajului se referă la vorbirea propriu-zisă (cum sunt: durată, înălțimea sunetului, intensitatea acestuia), pe câtă vreme codurile paradigmatice sunt independente de actul vorbirii (de exemplu timbrul vocal personal, calitatea și accentul vocii, emoția, perturbările)90. Deși nu implică articularea de cuvinte, vocalizările nonverbale repre-zintă o parte esențială a comunicării, din moment ce pot aduce schimbări semnificative la nivel de mesaj 91. Bunăoară, părinții detectează adesea starea de decepție a copilului nu atât din cuvintele rostite de acesta, cât din modul în care copilul își
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
spune daca vorbitorii sunt sinceri, cinici ori sarcastici. Mai mult, originea geografică a unei persoane poate fi strâns determinată de paralimbajul sau. La rândul lor, Mark Knapp și Judith Hall vorbesc de două mari categorii specifice paralimbajului: calitățile vocii și vocalizările. Calitățile paralingvistice ale limbii includ: intensitatea, ritmul, tempo-ul, articularea și rezonanță vocală. Vocalizările paralingvistice includ râsul, plânsul, suspinul, regurgitatul, înghițitul, sforăitul, sughițul etc. Alte vocalizări paralingvistice sunt intensitatea și noninfluențele, de tipul "hm", "ah" și "uh". În toate limbile
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
persoane poate fi strâns determinată de paralimbajul sau. La rândul lor, Mark Knapp și Judith Hall vorbesc de două mari categorii specifice paralimbajului: calitățile vocii și vocalizările. Calitățile paralingvistice ale limbii includ: intensitatea, ritmul, tempo-ul, articularea și rezonanță vocală. Vocalizările paralingvistice includ râsul, plânsul, suspinul, regurgitatul, înghițitul, sforăitul, sughițul etc. Alte vocalizări paralingvistice sunt intensitatea și noninfluențele, de tipul "hm", "ah" și "uh". În toate limbile vorbite, sunetele vocale sunt purtate prin vocale, fiind imposibilă rostirea cuvintelor fără acestea. Consoanele
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Knapp și Judith Hall vorbesc de două mari categorii specifice paralimbajului: calitățile vocii și vocalizările. Calitățile paralingvistice ale limbii includ: intensitatea, ritmul, tempo-ul, articularea și rezonanță vocală. Vocalizările paralingvistice includ râsul, plânsul, suspinul, regurgitatul, înghițitul, sforăitul, sughițul etc. Alte vocalizări paralingvistice sunt intensitatea și noninfluențele, de tipul "hm", "ah" și "uh". În toate limbile vorbite, sunetele vocale sunt purtate prin vocale, fiind imposibilă rostirea cuvintelor fără acestea. Consoanele, pe de altă parte, functioneaza pentru a stopa și porni sunetul. Lingvistul
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
atenție. Stilistic, japonezii sunt învățați să fie indirecți și oarecum ambigui în menținerea armoniei; de aceea, tăcerea poate fi utilizată pentru a evita stilul direct, tranșant, nihilist, dur94. Și tăcerea este considerată ca făcând parte din paralimbaj. Adeseori, calitățile paralingvistice, vocalizările și noninfluențele dezvăluie statutul emoțional al vorbitorului și/sau vivacitatea să. Persoanele care audiază pot discerne atunci cand vorbitorii sunt nervoși sau încrezători prin simpla ascultare a tonului vocii lor, a ritmului acesteia, a tăcerii din ea, precum și din numărul noninfluențelor
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
noastre biologice. Orice expresie emoțională care nu poate fi determinată filogenetic nu prezintă probabilitatea de a fi de natura umana. 3. Expresiile emoționale generează semnale multiple, implicând atât vocea, cât și față Dacă expresia facială nu este însoțită și de vocalizarea specifică, fie experiență emoțională nu este una puternică, fie s-a dorit numai o încercare deliberată sau obișnuită de a reuși acea expresie. Vocalizarea nu este neapărat necesară în cazul unui reflex. În schimb, trăsăturile emoționale și tulburările emoționale sunt
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
semnale multiple, implicând atât vocea, cât și față Dacă expresia facială nu este însoțită și de vocalizarea specifică, fie experiență emoțională nu este una puternică, fie s-a dorit numai o încercare deliberată sau obișnuită de a reuși acea expresie. Vocalizarea nu este neapărat necesară în cazul unui reflex. În schimb, trăsăturile emoționale și tulburările emoționale sunt caracterizate printr-un grad sporit de vocalizare, și tot astfel semnalele faciale ale anumitor emoții. 4. Emoțiile au o durată de desfășurare limitată Studiile
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
una puternică, fie s-a dorit numai o încercare deliberată sau obișnuită de a reuși acea expresie. Vocalizarea nu este neapărat necesară în cazul unui reflex. În schimb, trăsăturile emoționale și tulburările emoționale sunt caracterizate printr-un grad sporit de vocalizare, și tot astfel semnalele faciale ale anumitor emoții. 4. Emoțiile au o durată de desfășurare limitată Studiile referitoare la expresiile faciale sugerează că majoritatea expresiilor emoțiilor simțite (trăite) durează între 1/2 dintr-o secundă, până la 4 secunde, iar cele
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de unități de acțiune constituie un semn de emoție. Aceste surse ar trebui să includă informații care să ateste că respectiva combinație de unități de acțiune a fost relaționata la circumstanțele de mediu, experiența subiectivă, schimbările psiho-fiziologice, alte comportamente motorii, vocalizări, vorbire propriu-zisă. B. Emblemele Paul Ekman definește prin sintagma emblemă despre emoție situația în care persoana, discutând despre o emoție, utilizează o unitate de acțiune sau o combinație de unități de acțiune, fără a experimenta în mod necesar acea trăire
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și clar și, dacă e necesar, le pot repeta. Efectele de sunet reprezintă frecvent stimuli puternici. Elevii lucrează cu o tastatură specială și creează sunete muzicale. De asemenea, ei controlează computerul prin intermediul sunetelor (de exemplu, programul Micro‑Mike, care încurajează vocalizarea). Computerele sunt utile în a‑i ajuta pe elevi să învețe să stăpânească descifrarea unui vocabular de bază pentru a se descurca pe stradă sau la magazin. Match este un program care aranjează cuvintele la întâmplare pe ecran și copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
biblic, a mers mai departe, propunând metoda de investigare internă 1. Prin compararea Psalmului 17 și a pasajului 2 Rg. 22, Ringrenn a identificat patru tipuri de variante: 1. variante ortografice, care apar în cursul procesului de copiere; 2. diferite vocalizări ale acelorași consoane; 3. variante gramaticale și stilistice, expresie a revizuirilor textului sau a diferențelor dialectale ale limbii ebraice; 4. variante cauzate de simpla uitare a unor cuvinte, în procesul transmiterii prin tradiția orală 2. 1.2. Principalele teorii referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au făcut posibilă transmiterea textului biblic ebraic fără prea mari modificări. Totuși, deși între cele mai vechi manuscrise ebraice și cele mai recente ediții ale Bibliei există numeroase diferențe, nu este vorba de probleme de substanță, ci de variante de vocalizare sau de accentuare. Manuscrisele altor opere literare iudaice, cum ar fi Mișna, Midrașul și Talmudurile, se deosebesc în multe privințe de edițiile standard, diferențele principale vizând adăugarea sau omiterea unor cuvinte sau expresii, schimbarea ordinii cuvintelor într-o propoziție, variante
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale căror roade se văd în ansamblul de note masoretice. Notele masorei nu păstrează decât câteva nume de masoreți, însă majoritatea aparțin generațiilor mai recente; de obicei, erau fixate în scris doar numele masoreților care aveau păreri personale legate de vocalizare și accentuare, fapt ce ne determină să îi contextualizăm temporal abia după secolul al VIII-lea d.Hr. Se cunosc în prezent listele cu numele masoreților tiberieni, deși, în majoritatea cazurilor, nu știm nimic în plus despre ei. O astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din Talmudul babilonian se referă la diferite aspecte ale activității scribale, fără a face însă vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din Talmudul babilonian se referă la diferite aspecte ale activității scribale, fără a face însă vreo precizare legată de existența unui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din Talmudul babilonian se referă la diferite aspecte ale activității scribale, fără a face însă vreo precizare legată de existența unui sistem de vocalizare. În faza inițială, vocalele erau redate prin litere care se adăugau la sfârșitul cuvintelor, așa cum arată inscripția de la Siloam. Începând cu secolul al VI-lea î.Hr., aceste litere vocale se foloseau și în alte poziții ale cuvintelor, cu timpul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
redate prin litere care se adăugau la sfârșitul cuvintelor, așa cum arată inscripția de la Siloam. Începând cu secolul al VI-lea î.Hr., aceste litere vocale se foloseau și în alte poziții ale cuvintelor, cu timpul fiind suplimentate cu alte încercări de vocalizare. Masoreții orientali (Babilonia) și cei occidentali (Palestina) au dezvoltat sisteme diferite de vocalizare, sistemul semnelor vocale care apare în versiunile moderne ale Vechiului Testament fiind în principal rezultatul muncii masoreților din Palestina. Întrucât un foarte mare număr de cuvinte se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]