180 matches
-
aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu v-am spus... La insistențele șoferului, Sultana și-a coborît din dormitor aparatul de radio, așezîndu-l pe bar. Vocea optimistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spun despre penis că ar fi o chestie urâtă, o adăugire la creația Domnului, făcută în al doisprezecelea ceas. Compară treaba asta care se bălăngăne cu aspectul curățel și funcțional al organelor feminine. La naiba cu toate deșteptele astea și vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după pedepsirea conspiratorilor. Imaginea Îmi este Încă vie În minte ca o rană deschisă... Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați‑l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. Mâine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în prag. Să intre, să nu intre? O fi vreo bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împiedică receptarea poeziei. Uriașa competiție creează un adevărat vacarm, care bruiază mesajele lirice. Nu înțelegi nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură“, exclamă Ion Maria, în stilul lui prăpăstios. Mai bine nu deceda și își folosea „supradoza de cultură“ pentru a înțelege că uneori, când toată lumea strigă, te poți face auzit vorbind în șoaptă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-se să își facă loc în față și pregătindu-se de coborâre. În mod ciudat, după ce până atunci de-abia se târâse, tramvaiul trecu în viteză pe lângă universitate și nu opri decât hăt-departe, aproape de Piața Romană, cu toate protestele și vociferările unor pasageri. Așa ceva nu se mai pomenise și Victor îl întrebă mirat pe studentul filolog dacă avea idee ce naiba se întâmpla. Habar n-am! ridică acesta cu nonșalanță și cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faci! În două zile! Ca să-i umplem gușa și să-i închidem pliscu pentru liniștea noastră... Că nu știi la ce te mai poți aștepta de la el... Pune-ți în mișcare trupa! Cere sprijinul lui Curdu de la Suceava! Și fără vociferări, Timpane! Dar de unde le știi pe toate aistea, Dinule? De la mulțimea din colț, care se adună în jurul lui Papagal și trăncănește vrute și nevrute. Că doar vezi și tu ce le mai înflorește în toate felurile, ca să tragă oarece spuză la oala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acești oameni la plecarea din țară. Tarifele contractelor de 800 € / lună pentru fiecare dintre ei le-au fost diminuate la doar 600 €. Și mâncarea costă, și dormitul costă, și umilințele te costă, și frustrările te dor. În caz de ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei din feciorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Bogdan Aurescu cu asistentul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, o solicitare similară celei făcute de diplomatul român a avut Polonia, care a cerut NATO să trimită 10.000 de soldați la granița cu Ucraina. Inițiativa Varșoviei a stârnit vociferări în Vest, diplomația olandeză opunându-se pe motiv că solicitarea Poloniei este nefondată. Dar în timp ce apelul Poloniei reliefa noi clivaje în structura europeană, SUA luaseră deja în considerare să suplimenteze numărul de trupe din Estul Europei cu încă o brigadă
ANALIZĂ DC NEWS. Bucureștiul cere NATO să-i consolideze securitatea. UE: România poate trage definitiv Republica Moldova din sfera de influență a Rusiei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79286_a_80611]
-
următor, 1951, Joliot- Curie a primit Premiul Lenin pentru Pace. Pacifist era doar un sinonim pentru pro-sovietic. În 1952, un scriitor francez, André Stil, este onorat să primească Premiul Stalin pentru Literatură. Tot de prin 1952, Sartre umplea scena cu vociferările si atacurile sale antioccidentale, pro-comuniste, neținând seama de mărturii precum acelea ale lui Merleau-Ponty care descriau lagărele de concentrare unde se construia viitorul de aur al omenirii. Excedat de atâta lipsă de clarviziune a compatrioților săi, izolat și disprețuit pentru
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
lanțuri tîrăște/ Și un cuțit în mîini să mi-l înfigă în coaste." (Ordin). O vedenie a silniciei, răzbunîn-du-și chinul cu alte chinuri și purtînd, în delicatețea ei de umbră, amenințări mai puternice decît orice realitate. Ce sînt, în fond, vociferările, pe lîngă economia de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a spectrului păstrînd o respectuoasă, frisonantă distanță? "Îmi va porunci laconic: stai." Atît, fără alte explicații. Iar teama insinuată adînc în fiecare împlinește, tăcut, porunca. Pînă
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
fine, cea de-a șasea însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Acum câțiva ani, o ceartă se iscase în tramvaiul 26, între pasagerii albi și un grup înfipt de bruneți. Furioasă, nu mai știu pe ce motiv, mulțimea albă îi îmbrâncise afară pe negrotei din tramvai. Mă nimerisem în busculadă, printre vociferări. Fusesem împins afară pe refugiu împreună cu ceilalți de altă culoare, expulzați cu forța. Rămăsesem acolo, între țiganii buimăciți, privind în urmă tramvaiul care se ducea încă mai răsunând de glasurile albilor certăreți. Țiganii tăceau, încă aiuriți. Și, la un moment
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
de onoare al PSD pe blogul său. Ședința solemnă a Parlamentului dedicată Revoluției din 1989 s-a transformat, marți, într-un scandal, după ce reprezentantul Asociației 21 Decembrie, Doru Mărieș, a spus că Ion Iliescu este "un criminal", ceea ce a determinat vociferări ale opoziției și părăsirea sălii de plen de către PSD. Mărieș a spus că fostul președinte Ion Iliescu "este principalul beneficiar al crimelor de la Revoluție".
Iliescu: Mărieş este un impostor. El nu a fost la Intercontinental pe 21 () [Corola-journal/Journalistic/46538_a_47863]
-
filmul După dealuri, „inspirat din tragica poveste de la Tanacu, unde o tânără a murit în urma unui ritual de exorcizare”. Este de reținut ce scrie Peter Bradshaw în „The Guardian” despre pelicula regizorului român: „...la finalul proiecției au fost fluierături și vociferări. Dar eu îl consider captivant, misterios și tulburător într-un mod intim - o demonstrație teribilă despre cum sărăcia creează un spațiu care trebuie umplut cu spaimă irațională.” După cum ne atrag atenția cîteva din afirmațiile făcute cu luciditate, fără menajamente de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
nu recunoaște limba” (Weidende Augen). Din astfel de pendulări între omul exterior, al simțurilor, și omul interior, al viziunilor, între omul care aleargă după certitudini și cel care le exorcizează, se compune poezia lui Andreas Saurer, ca un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
că prima avea câteva probleme, sau a treia lectură, ca să fiu foarte tehnic, legată de Codul Rutier. Amânând înăsprirea sancțiunilor, avem în continuare zeci de morți pe săptămână pe străzile din România. Guvernul s-a lăsat dus cu vorba de vociferările din studiouri și cred că trebuia să fie mai energic".
Daniel Barbu: Cine a fost cel mai bun premier după '89 by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34432_a_35757]
-
sovieticilor. Cu Dinu împreună am asistat la conferința lui, adresată tinerilor, ținută la Fundația Carol. Vocea sa catifelată căpătase o sentențiozitate metalică. Nu pot uita stupoarea publicului și ochii măriți de surprindere ai Piei, când Mihai a fost întrerupt de vociferările violente ale unei bande de comuniști - care scandau lozinci și nici nu s-au potolit decât atunci când publicul a fost împrăștiat. Pe zidurile Bucureștiului și pe tramvaie au apărut afișe cu lozinci care cereau "Moartea lui Mihai Fărcășanu dușmanul poporului
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
alte litigii personale. Nu sunt în măsură să le apreciez legitimitatea, dar răbufnirile din presă împotriva lui Eugen Simion au sunat prost, chiar jenant. Tonul negativ împotriva DGLR l-au dat unii dintre ,disidenții" colectivului de redactare. E posibil ca vociferările să se mai potolească. Dar exasperarea l-a cuprins pe Florin Faifer, unul dintre foarte bunii redactori ieșeni ai dicționarului, care denunță ,spectacolul deșănțat al atacurilor dirijate împotriva DGLR-ului" într-un articol din ,Cronica" nr. 1 din ianuarie 2006
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
său. În plimbarea zilnică în jurul parcului Herăstrău sau la vreme rea pe străzile din zona casei trecea anume pe la curțile cu câini care deveniseră prietenii lui. Nu se temea când era atacat de câini căci răspundea prin atac însoțit de vociferări și avea câștig de cauză. Nu se temea în genere de nici un animal, era însă foarte atent. În munții Apuseni dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
butoaie de aluminiu, nu arareori cam acră la gust. Voise să-și ducă berea acasă și s-o consume de unul singur, uitându-se la televizor, nu adăstând în fumul acela de țigară să-l tai cu cuțitul și în vociferările celor pișcați de băutură, când, dintr-un colț, profesorul de matematică, Bărbosu, îi făcuse semn să vină până la dânsul. Bărbosu era un bătrânel de vreo șaizeci de ani, scund la statură, cu părul cărunt, dar cu sprâncenele, evident vopsite, negre
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]