70 matches
-
care în calitate de primar a înflorit comuna; Vasile Bulai din Miclești, director de cămin cultural și soția sa, Maria, bibliotecară, "întrețin" un ansamblu ceva mai cu puțină faimă, dar prezenți mereu la ziua satului (din octombrie), Aurel Spătaru din Viișoara conduce VOINICELUL, ansamblu special pentru stimularea talentelor locale. Sunt mai multe asemenea inițiative (locale), demne de toată lauda, ca cele de la Pogonești, Murgeni, Buda (Stemnicul, condus de Romică Rusu, comuna Oșești), păpușarii lui Romică Brunchi din Muntenii de Jos, sau... ziarul Viața
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
țigancă i se substituie fetei. Se instalează echilibrul doar când Împăratul Își vizitează domeniile, merge pe la fiecare stână și cere să i se spună câte o poveste, o hore. Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel de Flori În revărsat de zori este un basm, În care eroul pleacă În căutarea celei promise la naștere: Fata Brună, Cu Fața Rumenă, cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă. Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, Într-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
deschis; tatăl nu este de acord cu aleasa fiului si-i cere să se căsătorească cu o altă fată. Să duce la ea, stă vo câteva zile. Deci, duminicăi nunta. Lăsând fata să doarmă cu un păpușoi din fluor, un voinicel de flori, sendreaptă spre nunta sa. În cele din urmă, tatăl Încuviințează căsătoria celor doi: Bine, tată Iliuță. Daru meu l-ai luat. Să-ț' fie al tău! Bine mai e omul la casa lui este titlul unui basm prin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să lăsăm și un cântec să cântăm! Un cântec de unire pentru a noastră întâlnire. Haiducii cântă Peste cea pădure deasă Mare ploaie se mai lasă Nu știu ploaie sau ninsoare (bis) Sau lacrimi de fată mare (bis) Măi, voinice, voinicel De când ești tu haiducel? De când maica m-a făcut (bis) Eu la codru sunt haiduc (bis) Codrean Haide vorba să lăsăm și un cântec să cântăm, un cântec de unire pentru a noastră despărțire. Haiducii cântă Și-am zis verde
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
paznicul atrăgând atenția persoanelor cu inimă slabă. Grădina dispune de multe atracții pentru copii, de restaurante, tonete, locuri de recreație. De bună seamă că a trebuit să imortalizăm vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care Îl iau În brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu Îl privește curios și cu dispreț, Înfigând deodată lăbuța În capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii În jurul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
țesătoare. Aceasta, după ce Marao fusese prefăcut de vrăjitoare în șarpe și înainte ca ea să îi redea înfățișarea omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și pisica, în care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
aprinse. Nainte-i mergea Și mi s-o făcea Tot un bălciuleț. Și să te oprești Ca să-mi târguiești Cu banul din mână Trei mahrame negre Trei sovoane noi Și trei chiți de flori. Și ți-or mai ieși Tot trei voinicei. Mâna-n sân s-o bagi, Mahrame să tragi; Să le dăruiești, Vama să plătești. Și ți-or mai ieși Tot trei nevestele. Mâna-n sân să bagi, Sovoane să tragi; Să le dăruiești, Vama să plătești. Și ți-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
notarilor ... Și-așa pe nespuse, El se hotărâse Să cheme în ajutor Pe Bucureștean în zbor Că-i mai bun păstor. Auzind Bucureșteanul Despre Buzoianul Că-i la ananghie, Vru iute să vie, Și-l luă cu el Și pe Voinicel, Să meargă-împreună Că nu-i treaba bună. Cuvântarea lui Bucureștean Ascultați băieți, Cât timp mai puteți: De ce încercați Să-l eliminați Pe-acest Buzoian adică Doar că n-are frică? A făcut minune Pentru misiune Și de la pierzare A întors
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
poetică: „Sus în nantu seriului,/ Jos în poala soarelui/ Este-un pat mari, rotat;/ - Dar pi el sini-i culcat?/ Miticî se-o răpusat!” (Dolheștii Mici - Suceava) ce apare în colindele de fecior: „Pe sub soare mai la vale/ Trece-un voinicel călare” (Țepu - Galați), „Mai la vale pe sub soare/ Zări un păun călare;/ Nu-i păun cu coada verde/ Ci e Ștefan, Făt-Frumos” (ZerneștiTransilvania). Metafora negată conține sugestia unei păsări mândre, cu atribute solare. Transpunerea în plan avimorf nu este deloc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cunoscutei rătăciri: „Dădu Dumnezeu o ceață,/ După ceață o negureață,/ Cărarea că își luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică, neiculiță,/ Cu ochii mici de șarpe criță,/ Voinicel cu chip drăguț,/ Dintre furcă, dintre puț,/ Ce-mi stai, neică, tolănit/ Cu fața spre răsărit?”. Fântâna are aici valoarea unui canal către infernul figurat de burta Scorpiei, fiindcă e neprotejată de simboluri apotropaice și se află în no man
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta este motivul pentru care inițierea apare într-un mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește:/ Cân’ voinicel dă trei luni,/ Mă făcui de noo luni;/ Cân’ voinicel în virtute/ Io mă făcui cât o bute.” (Giurgiu). Dublul eroului este însă unul la negativ, un „Preopinent” pe care flăcăul trebuie să-l ucidă pentru a se substitui cosmocratorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta este motivul pentru care inițierea apare într-un mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește:/ Cân’ voinicel dă trei luni,/ Mă făcui de noo luni;/ Cân’ voinicel în virtute/ Io mă făcui cât o bute.” (Giurgiu). Dublul eroului este însă unul la negativ, un „Preopinent” pe care flăcăul trebuie să-l ucidă pentru a se substitui cosmocratorului și a recupera timpul primordial. „Statutul de Omșarpe”(Vasile Lovinescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capturată de fată: „Din cărnița lui/ Nuntă și-au făcut,/ Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boeri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, cu stele/ Și cu mărgăritare/ Și c-un bun voinicel” (Utconosovca - Odesa). Ridicată în grup la un rang uman superior, obștea face o ofrandă cosmică eroinei, ca efect al reordonării lumii. Planul uranian este urmat de cel mineral și abia apoi de perechea așteptată. Astral, teluric, uman, cele trei niveluri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la casă de ciobani Pe sub mărul înflorit Paște Gheorghe oile Și-mi zice din fluier lung, Fluier zice, oi îmi frânge Fluier zice, oi întoarce. Gazda pe ci s-o trecut Și din gură și-o grăit: - «D’alelei, măi voinicel D-ale cui-s aceste oi ?» - «Ce mă domn bun ispitești, Că tu domn bun bine știi. D-ale mele și-ale tale. Eu le pasc și le păzesc Tu le crești și le-nmulțești« - « Iar în daruri ce ți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aparțin lumii pastorale, dar că nu putem admite teza că societatea feudală din nordul Dunării era o societate numai de păstori. Iată o doină în care se arată avantajul păstoritului, pus in contrast cu plugăria : Până ce trăiau la munte / Eram voinicel de frunte, / Cântam doina prin buhaș / Cu gura plină de caș / Dar de când trăiesc la țară / Petrec o viață amară,/ Trag cu sapa pe ogor / Si mănînc mălaiul gol " Avantajele ciobăniei sunt exemplificate prin doine, strigături în care ciobănia e
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o floare
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Tatăl roman își elibera sclavii și refuza luxul casei, pentru că nu-l putea împărți cu fiul. Tatăl român taie via sădită de fiu. Răspunsul dat d el călărețului pe care nu-l recunoscuse are o frumusețe veritabilă: "D-alei, taică, voinicel, Voinic tânăr, subțirel. Io din dalbe tinerețe Pân' la albe bătrânețe, Copilaș nu mi-am avut, Fecioraș nu mi-am născut. Domnul sfântul când a vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu se mulțumesc cu acest statut și vor să ajungă oameni mari. O ambiție nestăvilită îi mînă să ajungă șefi, să dețină putere. Își piaptănă părul pe spate, își pun pantofi cu talpă groasă, să pară cît de cît mai voinicei. Ambiția e cu atît mai mare cu cît și copilăria le-a fost mai nefericită și-i face pe unii, cu timpul, paranoizi de-a dreptul. Sunt foarte multe exemple în istorie și nu voi insista asupra lor, mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
paznici ca să-i vezi Că au ochi tulburi și sunt verzi. Și seful lor ce strâmbă tot mereu din nas Pe baltă nu poți face nici un pas. O, Doamne, bine mai era-nainte: Aveam pește, aveam minte, Umblam pe baltă voinicel, Eram pescarul sprintenel. Dar astăzi nimeni nu mai sună Să dea semnalul, nici în glumă, Degeaba avem juvelnic și cârlige, Pe baltă n-are cine să ne strige Iar tu prietene, aș vrea să mai învârți volanul Că nu se
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Dumnezeu în chip de înger. În cuvinte simple, pe înțelesul copiilor, autoarea reușește să creeze o lume magică, plină de farmec și culoare în care copiii uimesc prin perspicacitate, sensibilitate, spontaneitate. O alta, intitulată: Darul „Mulțumesc!”istorisește despre un băiețel voinicel, care își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Băiețelul răsfățat, obișnuit să primească toate darurile pe care le cerea părinților și rudelor, află de la bunica lui o lecție strașnică, și anume aceea că trebuie să-I mulțumească
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]