91 matches
-
a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la Făt-Frumos „Dar voinicul Voinea/Pe cerb
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
umble pe lună. De oameni răi spunea că nu-i pasă; are pentru dînșii pistoale încărcate în desagi. S-a dus și într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît”. Sunt imagini de baladă voinicească. Aici Nechifor Lipan se întîlnește cu Ghiță Cătănuță, pregătit și acesta să înfrunte primejdii pe drumuri singuratice de codru. Operația reconstituirilor are de cîștigat în direcția mioritismului, mai ales dacă îl introducem în rol și pe Gheorghiță, fiul lui Nechifor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie (1819) pleacă de la o antiteză, în tradiția oratorică a Școlii Ardelene, între gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la emanciparea națională a românilor. Pentru redeșteptare este nevoie de „duh românesc” și de „braț voinicesc”. Mai interesant, discursul dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822 dezvoltă într-un stil mesianic, ce îl anunță pe acela al lui I. Heliade-Rădulescu, o filosofie a istoriei de inspirație iluministă. Dialectica istoriei se revendică de la antinomia bine-rău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
prin mijlocirea lor să fi ajuns această temă la noi”. Fără să excludă posibilitatea împrumutului, consideră legenda lui Dragoș „ca o variantă a aceleiași teme internaționale”, dar nu îi contestă caracterul original, „prin faptul că ne zugrăvește una dintre îndeletnicirile voinicești ale voievozilor noștri, vânatul de bouri. Prin felul descrierii și subiectul temei (vânatul de bouri) se deosebește de toate legendele similare, și în acest fapt zace originalitatea legendei noastre”. Tema l-a preocupat și pe Mircea Eliade în capitolul Voievodul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja ca pe un pictor al memoriei ancestral-afective. Un „ecologist” al imaginii prime și paradisiace, într-o lume bântuită de „angoasa” cotidianului. O voită și voinicească încercare de a opri haotica destrămare a echilibrului lumii. Demne și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
apare foarte pregnant din obiceiuri, onomastică, localizări și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
-și propună, ce structură și ce statut de organizare internă ar corespunde vocației sale în condițiile libertății de expresie și ale economiei de piață? Aceste teme ar trebui să constituie substanța discuțiilor de acum în jurul Uniunii Scriitorilor și nu riposta voinicească dată „acțiunilor periculoase de scindare a Uniunii Scriitorilor, de defăimare și calomniere a conducerii ei...” (citez din „Declarația Consiliului USM” ca răspuns la inițiativa prozatorului moscovit). Tonul acestor „replici”, care cheamă la „solidaritatea scriitorilor, a neamului nostru și a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
supărate” la adresa națiunii ale acestora. În cazurile când textele întregi nu convin, sunt operate schimbări cosmetice sau publicate numai fragmente. Nici o preocupare pentru respectarea drepturilor de autor, mai ales că instituțiile abilitate să facă acest lucru au un somn adânc, voinicesc. Până la apariția unui eventual protest, în care să se ceară, între altele, și dreptul la o imagine corectă a autorilor români în Basarabia, acest trafic intelectual rămâne singura formă de „colaborare” a ziariștilor din cele două state românești. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
azi poet martir și tribun anticomunist în Basarabia și, în același timp, membru-simpatizant al partidului lui Ilie Verdeț, o lacrimă (cum îi place să se numească)... ambulantă pe ruta Chișinău-București. „Creații” de acest fel s-au produs cu o nesimțire voinicească. Multiplicată în tiraje enorme, revizuită (poleită stilistic și ideologic), reeditată aproape anual cu prilejul sărbătorilor marcate cu roșu în calendar, această „literatură artistică formativă și modelatoare” a acoperit ca o groasă plasmă toxică întreaga Basarabie, în timp ce deasupra juca tontoroiul, jubilând
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
începutul secolului al XX-lea și chiar mai târziu, Miu nu mai are alura de cavaler medieval care urmărește să se impună prin vitejie. Atât personajul, cât și acțiunea pierd treptat din măreție. Dispar elementele de basm din episodul întrecerii voinicești dintre Miu și Ianoș, prezente în variantele mai vechi. Balada Miu Cobiul cunoaște o circulație mai mare în Muntenia, Oltenia, la românii din Serbia. Ea a circulat și în Moldova, fără a avea aceeași frecvență ca în sudul țării. Închegate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 21-22; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 376-389; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București, 1967, 192-197; Dumitru Pop, Ion Șeulean, Contribuții la studiul baladei populare românești. Balada voinicească, SUB, Philologia, t. XII, 1967, fasc. 1; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 283; I.C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 94-95; Dicț. lit. 1900, 582-583. L.Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic prin determinare, spunerea la rînd, troița ideogramă bisericii-șase-turle-ștei-în-luncă-Deda-Bistra, km 224 crîng, halta Androneasa înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a creionat încă din tinerețe povestiri și romane istorice. Pline de culoare romantică, având inițial ca modele pe Walter Scott și pe N. V. Gogol, cel din Taras Bulba, acestea sunt foarte animate, descriu cavalcade și bătălii, masacre, incendii și înfruntări voinicești, o năvălire a tătarilor și rezistența localnicilor, înarmați cu coase și topoare (Vremuri de bejenie, 1907), o incursiune căzăcească la Iași (Șoimii) sau felul în care se răzbună răzeșii orheieni pe boierul care vrea să le ia pământurile (Neamul Șoimăreștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
să-l topească la soare, apoi să se ungă cu acea untură la ochi și se va vindeca. Durerea de ochi se vindecă dacă se spală cineva în zori de ziuă cu apa ce se strînge între frunzele spinilor celor voinicești. Dacă se jăluiește cineva că-l dor ochii, e bine ca cel sănătos să deie cu cununa unghiilor sale pe la ochii aceluia, zicînd: „Amu 262 am auzit, amu să treacă“, să scuipească și apoi bolnavul se va vindeca. Mortul care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
multe criterii (tematica, determinarea istorică, tipul de relații sociale reflectate etc.), de unde și varietatea categoriilor. G. Dem. Teodorescu, printre primii la noi, împărțindu-le în b. în: solare și superstițioase, istorice, haiducești, domestice. Clasificări mai recente disting b. legendare, vitejești (voinicești, haiducești), de conflict familial și social și istorice sau b. fantastice, vitejești (ciclul cotropitorilor turci, tătari, haiducii, hoțomanii), păstorești, despre Curtea feudală, familiale și jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în b. legendare, păstorești, cântece istorice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare și pe jos. Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului, îi reproșează Teoctist. Mare păcat! Mai pune și Sfinția ta o vorbă bună " Acolo Sus". Ne iartă Doamne-Doamne, doar pentru cruce nădușim... Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își aruncă la pământ armele, povara din spinare, după care se aruncă și ei în iarbă, să-și tragă sufletul. Întins în iarbă, gâfâind ca un câine fugărit, boier Juga bodogăne: Altă trăsnaie de-a lui Vodă cu întrecerile aistea "voinicești". Ne-am bătut cu spade grele, cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un cot!... Pe mine unu' m-a cocoșat, m-a secat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de milă. Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas. Diavolu', cu ochii pe mine, mârâia: "Catastrofă, boier Cupcici! Urgie, boier Cupcici! Ce facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu ne temem, Măria ta!! răspund ei într-un glas voinicesc. Mă să fie! Ce mari viteji am... Mie mi-i cam frică, drept să vă spun, mă tem. M-a cuprins tremuriciul... Minte! strigă Alexandru. Să nu-l credeți! Ștefan Vodă nu cunoaște teama! E cel mai viteaz! Cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul, îi pierise și graiul, săracu'... Eu i-am spus! Dacă nu m-o ascultat, mârâie Stanciu. Acu avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ultimul cuvânt reverberat de bolțile bisericii orice senzație de prezență a Spiritului domnesc din jurul meu a dispărut...Stiam că în acea clipă el se afla deja la mănăstirea Cetățuia și mă așteaptă. Am urcat țandăra de deal pieptiș, cu pas voinicesc. Ajuns pe creastă, am cotit-o spre Cetățuia. Merg cu pas măsurat, amișunând ca un ogar semnele fostei conducte pentru apă din olane despre care am vorbit mai devreme...După ce mi-am adunat imaginația, am străbătut calea până la poarta mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și jumătate>>”. O altă eliminare făcuse obiectul punctului „c”: „Din tabloul <<Sărbătoarea recoltei de aur>>: <<Măi, frații mei, urez regiunii București/ Mereu mai sus să urce Însorită/ Și Într-un an să fie toată Înfrățită/ Unită În muncă și fapte voinicești>>”. Comentarii? Nu-i cazul... l. „Ghici ciupercă ce-i” Textul cu acest nume fusese o asociere ciudată Între reclamă la loto și un spectacol ca atare, pentru că chiar așa se și numea În subsidiar: „pronospectacol”. Autorii I. Berg și Nicolae
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
săbii să ne tăiem/ ori în luptă să ne luptăm?/ - Mie totuna-mi face,/ că ș-una, ș-alta-mi place! / În luptă,/ că e mai dreaptă,/ de la Dumnezeu lăsată! Zmeul descălică pe loc și amândoi se luară la luptă voinicească, smâncindu-se și opintindu-se într-o parte și-ntr-alta”. Bătălia pentru ordinea cunoscută a lumii se dă la granița extremă a creației, marcată întotdeauna de un pod, trecere „de la starea omenească la cele supraomenești, de la contingență la nemurire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]