1,218 matches
-
zeci, sute, mii, zeci și sute de mii, milioane, în domenii în care cifrele numite sînt greu sau chiar imposibil de atins ori de verificat. De altfel, cu cît contrastul e mai mare, cu atît e mai probabil ca exagerarea voită să indice o atitudine ironică sau ludică. Procedeul e probabil universal, dar selectarea cifrelor diferă de la o limbă la alta, de la cultură la cultură. în Puțină... aritmetică (1971), Al. Graur amintea că "așa-numitele numere mari nedeterminate, adică numere mari
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
în fragmentul din actul V ales de Șerban Foarță drept motto al volumului, se distinge clar ironia "autorului" Shakespeare, de astă dată, la adresa confratelui cu nume de mîncare: "mă mir că stăpîn-tău nu te-a mîncat luîndu-te drept cuvînt..." O voită confuzie, prin urmare, asumată (și) de Foarță, între qui pro quo-urile realității și "încurcăturile" limbii. Cea din urmă e, intenționat, răsucită fără milă pentru a crea cuvinte hibride care alunecă grațios din unul în altul, ca un șal care face
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
e binecunoscută și internațională. În limbile care au gen gramatical și terminații specifice, multe din denumirile funcțiilor din instituțiile moderne au avut inițial doar formă masculină. Formarea unui feminin de la masculine poate fi un fenomen spontan - popular, analogic - sau unul voit, militant. De fapt, cînd intră în joc proiectele feministe, lucrurile se complică, pentru că intevine pe de o parte o evaluare ideologică (e bine/nu e bine să existe termen feminin: e mai importantă marcarea diferenței sau a identității?), pe de
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
recente a limbii române: anii '60-'80, dominați de prestigiul științei, de cenzura oficială, tinzînd spre discursul neologistic, stilul căutat, plin de clișee, majoritatea cultisme - și apoi perioada de după 1989, caracterizată de presiunea oralului asupra scrisului, de permisivitate, de neglijența voită (din populism) sau involuntară, de ,deplasarea stilistică către registrul Ťsubliterarť și, adeseori, Ťsuburbanť" (p. 82). Prin exces de afectare ori de vulgaritate, ambele suferă de lipsă de eleganță și bun gust: păcate de neiertat, înțelegem cu ușurință, pentru Valeria Guțu
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
gînditor care astăzi este cu totul absorbit de o problemă, pentru ca în ziua următoare, uitînd-o cu desăvîrșire, să se aplece asupra altei probleme cu aceeași aviditate cu care o abordase pe cea dintîi. În schimb, despre o revenire metodică și voită, făcută în numele unei gîndiri recurente care știe că soluția nu poate fi aflată de prima oară, ci doar după repetate și încăpățînate reluări, despre o asemenea revenire nu se poate vorbi, cel puțin la nivelul expresiei, în cazul lui Dragomir
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
parcimonios poet (a publicat 14 poezii), deși mărturisirea sa cum că prin scrisul său toată viața nu a făcut altceva decît să devină poet, este deconcertantă. Iată-l, așadar, pe Danilo Kis ca poet ivit de niciunde, trădînd o depersonalizare voită. Nuntașii Din casa mea ies nuntașii Cei negri mi-au luat mama cei albi sora În inima mea o salvă de clopot un dangăt de pușcă au același răsunet Din casa mea ies nuntașii 1955 Apus de soare Se ia
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești acasă peste tot (în varianta euforică
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
tonurile propriului său temperament și transferă interiorului ambiental dimensiunile celuilalt interior, ale eului său moral și afectiv. Stăpînă perfect pe mijloacele tehnice și pe codurile limbajului, lipsită de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de microfon japonez, înregistrînd limbajele diverselor personaje, se profila chiar un conflict - politic, social psihologic - între lumea închisă a pensiunii, ca o recluziune voită, forțată, și lumea avidă de schimbări din afară) către ora prînzului, cînd ușa se auzea scîrțîind (...) și un prim client intra cu timiditatea celui care știa că a venit prea dvreme" (pp. 34-35). Dar ea nu este decît locul de
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
amîndoi printre scriitorii preocupați în feluri diferite de reacțiile maselor, pălesc în fața realității. Acestea fiind zise, aș adăuga că întîlnim din cînd în cînd în experiența noastră de zi cu zi și reversul kitsch-ului conformist, un soi de originalitate voită, deghizînd de fapt proasta creștere, brutalitatea, ingratitudinea, pornirile antisociale. La urma urmelor, mai toate formulele de politețe, de atenție mai mult sau mai puțin simulată față de semeni conțin un element de kitsch, de edulcorare superficială a relațiilor adesea dificile dintre
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
lăcată/ și-n fundul beciului pe tăț"). E totuși clar că succesul textelor în cauză, confirmat de mulți ascultători, nu stă doar în "exotismul" dialectologic. Este esențial efectul comic produs de multe ori de contrastul cu muzica romantic-sentimentală, liric-baladescă (contrastul voit între clișeele poetice tradiționale și prozaismul modern e prezent și la nivelul strict textual: "cîntă cucul în pădure, eu îi zvîrl dolari"). În plus, pitorescul lingvistic are o susținere estetică reală, mai puțin vizibilă poate la izolarea din context a
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
la fel și perspectivele și tipul de discurs narativ, se fac salturi temporale care cer reconstruirea perioadelor lipsă și a evoluției evenimentelor neprinse în cadru, povestirile complicându-se astfel de la sine. Sintaxa este una repetitivă, posacă și cadențată, iar tonul voit naiv, cvasi-absurd, conferă frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a ridicat cu greutate de pe scaunul vopsit
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
jos atât pe cel servit cu exces de devotament, cât și pe sicofanți. Cei antici descriau doar politică drept artă de a te preface că slujești publicul, în realitate urmarindu-ti doar doar propriul interes.... Cum istoria se repetă, ignorarea voita și lipsa de comunicare pare să facă tot mai mult parte din guvernări. Inspirat de sugestivul titlu dat de N. Bălcescu capodoperei sale, “Istoria românilor supt MihaiVoievod Viteazul”, în cele ce urmeaza nu mă voi referi atât la vârfuri, cât
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
enorm, incluzând și personaje Ulisse, Don Quijote sau scriitori Shakespeare, Cervantes. Atât de mult (firesc, până la un punct!), Încât se trece granița de a comenta mulțimea de semnificații ale literaturii prin grila unei realități supraponderale. Odată conștientizată această noimă a deviației voite, literatura devine un act speculativ, un Îndreptar de viață universală. D e l i m i t ă r i l e d o g m a t i c e d i s p ă r u t e
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
faptul că ele aparțin în exclusivitate tipologiei lirice și concertante, referirile la tipologia dramatică lipsind cu desăvârșire. Din coordonatele emoționale ale cvartetului românesc lipsesc gestul tragic și conflictul dintre entitățile contrare, tendința către prezentarea unor înfruntări existențialiste etc. Reținem limitarea voită a spectaculozității muzicii și rămânerea în cadrul liricului calm și a unei seninătăți care cunoaște, deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice, este din ce în ce mai evidentă. În
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
de sticlă de la care plecase și Își va lua rămas bun de la forțele imaginare. Astfel, el circulă Împrejurul lucrurilor materiale, altminteri perfect autonome, și concretizează o experiență trăită, o parte din real simțit Încă Înainte de a fi gândit, În mod voit, ca nou. Dar nu rigoarea filosofică iese În evidență În textul lui Aris Fioretos, ci intensitatea cu care gândirea trăiește experiența posibilităților și a limitelor. Avem de-a face cu o soluție dublu-ironică, Knisch privind un răspuns neașteptat al vieții
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
frumusețea dobândită din nou constă În a veni aproape de izvorul Binelui și În a se apropia de Însăși frumusețea adevărată, de la care s-a depărtat<footnote Ibidem, col. 832D. footnote>. Firea omenească a fost făcută În stare să primească „cele voite În libertate și să meargă spre ceea ce o duce pornirea liberei alegeri și după aceea să se și prefacă. Astfel, primind patima mâniei, se face mânioasă; când ajunge stăpână pofta, se descompune În plăcere; când i s-a Îndreptat pornirea
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
scrise anterior, devenind normative pentru interpreți în locul sau deasupra notațiilor originale. Edițiile curente ale tuturor clasicilor au cuprins „îmbunătățiri” de tot felul, menite să ajute înțelegerea sensului muzicii. În realitate, ele au reușit să acopere și să modifice chiar, relații voite expres de creatori dar pe care editori cu vederea scurtă nu au știut a le recunoaște. Este vorba cel mai des de semne de articulație, transformate în semne de frazare, unele de-a dreptul opuse intențiilor semnalizate de compozitori. Câteva
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
oblojească. Pînă cînd voi pune stavilă felului adînc fals al vieții mele? Se va rupe ceva, va curge toată ființa mea în neputință, în furie și degradare? E tîrziu cînd vă scriu. Am lăsat citatele, cărțile. Nu înțeleg răutatea, răutatea voită, răutatea programată, toporul aplicat în moalele capului cînd nici nu te aștepți. Și iar mă gîndesc la fiica mea, Andreea, și-mi vine să plîng; ea nu va pricepe nimic decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând mici distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de înstrăinare de pământ și de neam". Acesta ar fi fost îndepărtat de către grupul de la ,Gândirea", lupta ,fiind câștigată de tradiție și clasicism față de modernism, sau de voiți, inovație și anarhism poetic". Lucrurile nu stau chiar așa. în aversiunea lui față de avangardă, autorul Poemelor într-un vers îngustează totuși prea mult noțiunea de modernism. Teoria aceasta pe care poeții din jurul revistei ,Gândirea" au aplicat-o în mod foarte
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și în Adunarea Națională Bisericească am discutat, în nenumărate rânduri, între patru ochi, cu patriarhul de veșnică pomenire, Teoctist Arăpașu, despre părintele Calciu. Îl considera un preot-martir, de mare curaj întrun regim totalitar ateist. Fac precizarea, având în vedere confuzia voită s-au nu, că pe vremea prelegerilor antimaterialiste și anticomuniste ale lui Gh. Calciu, Teoctist era mitropolit la Iași, devenind patriarh în 1986, când părintele Calciu era deja gonit din țara sa<footnote „Parcă o prăpastie fără fund mi-a
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
fîlfîirea înflăcăratei noastre flamuri". Facticea înflăcărare nu va lipsi din nici un articol. Și nici conformitatea cu ideologia. Singura originalitate pe care Călinescu și-o permite este lexicală. El se încăpățînează să-l numească pe muncitor "lucrător manual", cu o prețiozitate voită care însă nu face acceptabilă teza că din, dispreț față de acest tip de muncă, "domnii" nu iubesc orînduirea cea nouă. "Moșierii" (aici cuvîntul este cel din limba de lemn) au, în ochii lui Călinescu, doar defectul de a-și apăra
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
de provocări în cheie sexuală, aglomerate pe un spațiu redus și inventariate cu satisfacție de proprietar pe ogorul pornografic. Vlada și Cristi (care pleacă adesea la conferințe de filozofie) o fac din toate pozițiile posibile și imposibile, însă descrierea acuplărilor - voite cât mai originale - este de un descriptivism atât de plat, încât efectul produs e unul contrar. În loc să roșească estetic și să se scandalizeze moral (ca, de pildă, la lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), cititorul obișnuit și criticul academic
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
fundamental se află în centrul scenei de la început, limpezește sensul ultim al romanului și transformă, treptat, spectacolul într-o soteriologie teatrală: într-un vas mare, transparent, plutește în apă un pește. Or, motivul peștelui, circular în roman, este, în mod voit, o ideogramă cristică, accentuată, în spectacol, de prezența, printre ceilalți ,apostoli" bolșevici, a celui poreclit aici ,fiul pescarului" (și care, în carte, este Sașa Dvanov). Scena finală e profund platonoviană, fără a exista ca atare în roman. Într-o stare
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]