260 matches
-
pe care o are în spate, cu colaborarea la multe din momentele politice jenante ale ultimilor ani, PNL are toate șansele să urmeze calea fără întoarcere a PN}CD-ului. Resursele partidului s-au diminuat dramatic, baza elecorală s-a volatilizat într-o clipită, iar din ideile liberale au mai rămas doar steagurile puse de diverși oligarhi pe mormintele speranțelor de altă dată. Știu că, în condițiile actuale, salvarea de la dispariție a PNL-ului ține doar de miracol. Dar nu există
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime și sursele de energie. Și agricultura? Adio și cu ea! Și ca să nu se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate primi mai sigur decât o mare bibliotecă? Există cu siguranță una în orașul de unde ai plecat și unde te-ai întors după ocolul lumii de la o carte la alta. Îți mai rămâne o ultimă speranță, ca cele zece romane, volatilizate în mâinile tale de cum ai început lectura, să se afle în biblioteca asta. În fine, ți se deschide în față o zi liberă și liniștită; mergi la bibliotecă, consulți catalogul; îți reții cu greu un strigăt de bucurie, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau ea conține vreo ființă vie, pe care ar putea-o devora. Nici un suflet nu se mișcă pe bordul Mararei. S-ar fi putut crede că cei treizeci și ceva de oameni se transformaseră în statui de piatră sau se volatilizaseră, așa încât, lipsită de cârmaci, ambarcațiunea începu să vireze spre tribord, după capriciile vântului și ale valurilor. Minutele treceau încet și pline de groază. Tapú Tetuanúi tremura. Vahíne Tiaré plângea înăbușit, mușcându-și buzele ca să nu țipe. Miti Matái începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în copilărie, atunci când te-am surprins și te-am întors cu fața în sus? Da, da! Ai înțeles, în sfârșit! Spune-mi numele! Spune-mi repede numele! Numele tău nu poate fi decât Rumpelstiltskin! îi strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mioara Alimentară o îmbogățea cu o scenă sau îi schimba mereu finalul, ca orice creator, care, vrând să atingă perfecțiunea, cizelează fiecare frază, croiește haina care va fi îmbrăcată de personajele lumii, cu simțul periclitării caracterelor ce nu pot fi volatilizate de trecerea timpului: Miliardarul francez Fabre-Simoris, din romanul lui Michele de Saint-Pierre, bătrânul fermier Fleurval din Râul de la miezul nopții de Pierre Bondat, bătrânul din Maltaverne a lui François Mauriac, Adrian Lewerkühn din Doctor Faustus de Thomas Mann, doctorul Ravic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de timp, îți spun doar ție Gustav, prietene, eu și acum dau teze. Într-o zi am descoperit cu surprindere că un înger scria în locul meu. Când m-a văzut, s-a rușinat, a ridicat din umeri și s-a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu se vedea nimic. N-am mai răsfoit paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
l-ai avut până acum. -Nu mai contează, te rog, spune-mi odată, că nu mai știu ce să fac. De atâta solicitare nervoasă, s-a ridicat nivelul tăriei peste normal, aburii mă presează și simt că urmează să mă volatilizez în atmosferă și împrăștii toxine peste tot și cine știe ce tărășenie mai iese, se tot tânguia Alcoolul. -Uite ce trebuie să faci, dar imediat, i-a propus Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai exclusivă deșertăciune umană, golul supraplin care a fost creat în sute de ani de strădanie a spiritului. în același timp, când cel care scrie își imaginează că el, cu ajutorul semnelor, creează semnificație, de fapt permite ca totul să se volatilizeze și să fie distrus. Deșertăciunile trecute sunt comprimate în vidul prezent, contemporan. De bună seamă, opera se străduiește să reprezinte existența așa cum este ea percepută de cel ce scrie, dar rezultatul nu e niciodată altceva decât neantul. De aceea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
schimb, creștinul poate fi tragic pe episoade mici. De pildă, dacă judecăm răstignirea ca secvență de sine stătătoare, făcînd așadar abstracție de finalitatea ei, atunci tragismul ei este de netăgăduit. Dar de cum o privim prin prisma învierii, tenta tragică se volatilizează. Orice salt sau schimbare de statut în existența unui om este eminamente netragică. Tragică e doar acea suferință care nu are posibilitatea trecerii în altceva. Ceea ce înseamnă că orice cale de transfigurare a durerii este lipsită de tragism, cum la
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare de a evita închiderea. Un exces generează altul, contrar. Instinctiv, Bacovia sparge limitele, estompează contururile existente, până când ele se volatilizează; dar absența se dovedește la fel de neliniștitoare ca prezența lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
la cimitir o jerbă de iriși; ei bine, nu e chiar așa, jerba asta îți dă un aer stângaci și naiv greu de precizat. Până la urmă, respectul pentru convenție a fost mai tare decât planul meu și jerba s-a volatilizat. Uitasem de ea când verișoara mea ma anunțat într-o zi: „După masă te duc la mormântul lui Edgar Allan Poe.” (Acolo, oamenii nu-i spun niciodată altfel.) Ce bine îmi imaginam mormântul acela! La capătul unei alei de chiparoși
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
atunci când acesta a schimbat cursul vieții politice americane determinând demisia președintelui Nixon, redacția (the newsroom) avea trei sute de ziariști. Sub Don Graham, numărul acestora a ajuns la nouă sute. În ultimii patru ani (răstimp în care, pe teritoriul Statelor Unite s-au volatilizat o sută de mii de posturi de ziariști), trei ture de „buy-outs” (disponibilizări însoțite de plata unor compensații substanțiale) personalul redacțional s-a subțiat: au rămas mai întâi șapte sute și în cele din urmă cinci sute de salariați. Oricum, mult
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA, până la Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, ... de la Abia atingi covorul moale,/ Mătasa sună sub picior/ Și de la creștet până-n poale,/ Plutești ca visul de ușor până la... pănă la... totul risipindu-se, totul mistuinduse, volatilizându-se pe Altarul unui Rug de Foc incomensurabil, arderile dispărând în Neant, către norii fecunzi de vârtejuri galactice, de pulberi stelare - gata să accepte și să reia jocul de la început -, și din a cărei luminiscență astrală, Omul -, interzicându-i-se
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
să se închidă, însă erau sortiți să vadă totul. Au văzut-o pe tânăra femeie cu pruncul ieșind în întâmpinarea vieții. Au văzut bătrâna șchiopătând în urma tinereții ei, au văzut spaime nedezlipite în dosul frunților încrețite și iluzii care se volatilizau într-o clipă. Au văzut bătăuși brutali, care treceau drept cetățeni onorabili, au văzut hoți, care se simțeau neobservați. Au văzut perechi de buze, care se atingeau pentru prima oară. Ochii nu s-au putut închide nici de plăcere și
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
bineînțeles, cu somnifer. Iar m-am trezit la trei și un sfert. Mi-au venit două idei. Le țin eu minte, mi-am zis. Până să mă îndur să ies de sub plapumă (afară-s minus opt grade), una s-a volatilizat. Azi-noapte a fost Alexandra la noi și a dormit la mine, așa că m-am întors în dormitor. Catolicii tocmai îl aleseră papă pe un jucător de cărți sau, cum se spune, un stâlp de tripou. Eu mă aflam pe creasta
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
mare lingvist Ovid Densusianu. Chendi n-are antene decât pentru cel dintâi. Nu e la el atât o chestiune de ideologie literară, cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul Petică scrie: „Totul se volatilizează și după citirea volumului nu vezi decât un amestec de culori, de stele pale și de flori însângerate, cu care o muză străină împodobește căpătâiul unui muribund“. Om harnic și meticulos, bibliotecar la Academie, editează în premieră, în 1905, poezii
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
pe cetățeni de temeiul actelor ori deciziilor lor"31. Concluzii Arestarea lui Dan Diaconescu a declanșat începutul sfârșitului, multi dintre aleși, în special parlamentarii, au început să migreze spre alte formațiuni politice. Mult invocată morală a liderilor PPDD s-a volatilizat astfel că, deși, moralitatea constituie pivot al vieții spirituale a oamenilor, ea include în sine considerente privind sensul vieții, scopurile ei finale și mijloacele de realizare a lor32. Ultimul parlamentar PP-DD, senatorul Ioan Iovescu, a declarat după condamnarea lui Dan
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în final, în acel final care chiar contează, nimic să nu rămână după ei: nici propriile moaște, nici propriile amintiri, nici propriile succese de-un anotimp și, ce-i mai grav, nici măcar propria poezie. „Pulberea fină”, chiar și ea, se volatilizează de la un rând la altul. Bineînțeles că, o repet, aerul sfidător al acestui ciclu trebuie pus în context. Insolența lui se face simțită doar prin raportare la restul cărții, în care tutelară pare să fie o anume retractilitate. Acolo, personajul
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
Top Secret în sus, trece, de fapt, printr-o continuă transformare și automacerare prin simpla repovestire. Fascinante și incredibile, micile narațiuni par să-i deconstruiască înainte de a-i pune pe picioare. Cum poți face cunoștință cu un erou care se volatilizează imediat ce își rostește numele? Și care poate avea o altă înfățișare peste numai zece pagini? Sau, eventual, un alt nume. Bineînțeles, poți spera în arta adnotărilor. Sau poți, epuizat, să consideri opul în întregime o enormă și complicată proiecție onirică
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
demisia. Îmi arunc ochii spre beculetul roșu( care confirmă setarea de așteptare) și mă albesc instant. Beculetul nu era roșu. Iau receptorul și, sperând într-o minune, zic alooo. El “aloo, da, sunt aici”. ” Bogdan: “La navele vechi românești, alea volatilizate după 90, doar membrii cu foncții ai echipajului aveau și toaletă “anexată” la cabina. Negrii, vulgul, aveau doar o chiuvetă pusă undeva-ntr-un colț. Și pentru că toaletă comună a unei nave nu-i nici pe departe vreun colț de
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
maximul și retragerea curentului meteoric Perseide, nume de care se leagă descoperirea originii pietrelor căzute din cer... Tone de meteoriți Meteorii se observă ca niște dâre luminoase, uneori foarte strălucitoare. Dacă dimensiunile meteoritului sunt suficient de mari, acesta nu se volatilizează complet și ajunge pe suprafața Pământului, deși la traversarea atmosferei el pierde o parte semnificativă din materia sa. Specialiștii apreciază că zilnic ajunge pe Pământ o cantitate meteorică de câteva tone. Piatră din cer În momentul atingerii solului, meteoritul, a
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
scos o fiolă de “Fansidar” și două tablete. Am băut tabletele, iar cu fiola mi-a făcut o perfuzie. Incredibil, la ora 14, temperatura mea a scăzut la 35,6 grade și, dintr-o dată, starea de oboseală permanentă s-a volatilizat. De altfel, a doua zi, după trei săptâmâni în care am fost ciuruit cu penicilină din șase în șase ore, m-a externat. Pe vremea acea, soția mea se plângea frecvent de puternice migrene. I-am sugerat, așa... într-o
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384484_a_385813]
-
pământului în picuri de ploi bogate. În această încrâncenată dorință de redescoperire, apare Ea - Iubirea, mai întâi sub forma unui vis frumos, mai apoi frântă în zbor de dorințe sau gânduri nespuse. O iubire intensă și marcantă, ce s-a volatilizat, închizând poarta, fără umbră de regret sau remușcare. O iubire căreia poeta i se adresează când tandru, când distant și rece, reverberând dureri și atingând sensibile amintiri. Dar, în orice prag de amurgire, acestei iubiri aproape uitate, îi ia locul
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]