178 matches
-
sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
un gradient presional (capilare arteriale 30-45 mm Hg, capilare venoase 10-15 mm Hg, vene 5-7 mm Hg, atriu 0 mm Hg). Factorii care contribuie la întoarcerea venoasă sau o influențează includ condițiile care determină presiunea sanguină la nivel capilar, adică volemia, debitul cardiac și rezistența periferică. La aceștia se adaugă diverși alți factori: complianța și statusul contractil venos (venoconstricția simpatică scade complianța și crește presiunea venoasă), presiunea hidrostatică și valvele venoase, compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
realizând o adevărată pompă periferică. Tonusul capilar menține gradientul presional. Presiunea hidrostatică favorizează circulația venoasă deasupra nivelului cordului și are efect invers pentru zonele inferioare. Refluxul sângelui spre capilare este prevenit de valve. Gradul general de umplere a patului vascular (volemia) și întoarcerea venoasă determină gradul de umplere ventriculară și astfel debitul sistolic (legea Frank-Starling). Complianța mare a venelor permite acumularea sângelui în acest sector (normal 60-70 % din volemie) fără mari creșteri de presiune. Rezistența la curgere în sectorul venos este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
capilare este prevenit de valve. Gradul general de umplere a patului vascular (volemia) și întoarcerea venoasă determină gradul de umplere ventriculară și astfel debitul sistolic (legea Frank-Starling). Complianța mare a venelor permite acumularea sângelui în acest sector (normal 60-70 % din volemie) fără mari creșteri de presiune. Rezistența la curgere în sectorul venos este mult mai mică decât în cel arterial, dar suficientă pentru a determina o cădere de presiune de la ~10 mm Hg în venule până aproape de zero (presiunea atmosferică) în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
produce și vasoconstricție periferică, prin acțiunea asupra unor receptori specifici de la nivelul musculaturii netede arteriale. Această vasoconstricție este îndreptată către restaurarea presiunii arteriale și a restabilirii GFR. Setea și apetitul pentru sare sunt mecanismele prin care sistemele de reglare ale volemiei și osmolarității controlează aportul. Dacă există un deficit de apă sau de sodiu, acestea vor trebui până la urmă compensate prin aport extern, deoarece rinichii nu pot crea noi ioni de sodiu sau molecule de apă, ci pot doar să-i
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
simptome specifice legate de aceste localizări. Există două teorii principale care explică dezvoltarea edemelor în SN: Teoria clasică susține că hipoalbuminemia determină scăderea presiunii oncotice plasmatice, ceea ce induce ieșirea apei din capilare sub acțiunea gravitației și apariția edemelor declive. Scăderea volemiei stimulează sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) și retenția consecutivă hidro-salină, ceea ce agravează hipoalbuminemia și edemele. Această teorie a fost contrazisă de evidențierea la numeroși pacienți cu SN a unei stări de normosau chiar hipervolemie și a unui gradient de presiune oncotică capilar-interstițiu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
medicației care interferează cu autoreglarea renală (IECA, sartani, AINS); înlăturarea medicației nefrotoxice. 14.8.3. Corecția rapidă a hipotensiunii arteriale (hTA) și/sau a hipovolemiei, prin umplere vasculară, sub controlul presiunii venoase centrale (PVC) a) Dacă PVC <2 cm H2O, volemia este insuficientă și se impune umplerea vasculară. • Accesul vascular trebuie realizat prin flexule de calibru mare 14-16 G sau cateter central (de preferință, plasat în vena jugulară internă) inserat prin tehnica Seldinger. • Rata perfuziilor trebuie să fie maximală (dependentă de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
procent este aproape de 30 %. DP ȘI HD SUNT ECHIVALENTE DIN PUNCT DE VEDERE AL SUPRAVIEȚUIRII ȘI AL RATEI SPITALIZĂRILOR PACIENȚILOR. CELE DOUĂ METODE AU, îNSĂ, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE RELATIVE. AVANTAJELE DP îN COMPARAȚIE CU HD AR FI URMĂTOARELE: CONTROLUL MAI BUN AL VOLEMIEI ȘI AL TA (CEL PUȚIN îN PRIMII ANI DE DP), DATORITĂ ULTRAFILTRĂRII (UF) UNIFORME, CONTINUE; PREZERVAREA MAI BUNĂ A FUNCȚIEI RENALE REZIDUALE (FRR), PROBABIL DATORITĂ STABILITĂȚII TA, CARE PREVINE ATÂT ISCHEMIA, CÂT ȘI HIPERTENSIUNEA GLOMERULARĂ, SECUNDARE EPISOADELOR DE HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
efectuate manual de către pacient sau de altă persoană din anturajul acestuia. Simplitatea sa, prețul de cost redus și independența de aparatura automată au făcut ca DPCA să devină forma cea mai populară de DP. Ea permite menținerea stabilității fiziologice, controlul volemiei și al TA la majoritatea pacienților. Dializa peritoneală automatizată (DPA) este o formă de DP, în care schimburile sunt efectuate cu ajutorul unei mașini (cycler). Schimburile sunt mai scurte și mai frecvente decât în DPCA. Astfel, DPA permite creșterea volumelor de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
din apa totală este localizată în compartimentul intracelular; • 1/3 este reprezentată de apa extracelulară repartizată astfel: - sectorul extravascular care conține 15-20 % din apa totală, sau 15 % din greutatea corporală și este reprezentat de limfă și lichidul interstițial; - sectorul vascular (volemia) reprezintă 7-8 % din apa totală, respectiv 5 % din greutatea corporală. Apa trece liber și rapid între toate aceste compartimente, ca răspuns la modificările în concentrațiile de solviți, menținând echilibrul între compartimente. în felul acesta, osmolalitățile în toate compartimentele sunt egale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
5 % sau 2,5 % pe cale intravenoasă; - soluție de NaCl hipoosmolară 4,5 %. Tratamentul va fi adaptat în funcție de starea de conștiență a pacientului și de starea de hidratare a compartimentului extracelular. în caz de deshidratare globală cu colaps cardiovascular, trebuie corectată volemia, prin aport de soluții macromoleculare (albumină, hidroxietil amidon) până la stabilizare hemodinamică și apoi, soluție salină hipotonică de 4,5 % sau 9 %. în caz de deshidratare intracelulară pură trebuie administrat apă pură pe cale orală. în hiperhidratarea extracelulară asociată (erori iatrogene) este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace normale: creșterea debitului cardiac în cursul insuficienței cardiace congestive, sunt porto-cav în ascita ciroticilor, perfuzie de macromolecule (albumină) înaintea injecției de diuretice în cursul edemelor nefrotice rezistente. în insuficiența cardiacă evoluată se poate recurge la hemodiafiltrare. Bibliografie Chatoth, D
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
funcționării țesuturilor și celulelor; - Ameliorează troficitatea ficatului; - Îmbunătățește activitatea miocardului bolnav; - Protejează organismul de diferite noxe și contribuie la cruțarea proteinelor; - Glucoza se elimină în mare parte prin rinichi; soluția hipertonă antrenează și apa provocând o diureză osmotică. Indicații : - refacerea volemiei în caz de deshidratare se folosește soluția izotonică; - în stări de hipoglicemie; - în cazuri de denutriție; - Preoperator și postoperator este folosită ca mijloc de transport al medicamentelor. - Soluția hipertonică crește presiunea coloidal-osmotică a sângelui ajutând la trecerea apei din țesuturi
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
fără a suplini funcțiile endocrine și metabolice ale rinichilor. Dializa peritoneală este o metodă mai “fiziologică” decât hemodializa, are avantajul unui mai bun control al TA datorită unei ultrafiltrări mai lente, uniforme și continue, care nu produce modificări bruște de volemie și osmolaritate. DP folosește drept filtru de epurare a sângelui de substanțe toxice o membrană biologică peritoneul. Introducerea soluției de dializă în cavitatea peritoneală necesită implantarea unui cateter special pentru DP prin intervenție chirurgicală efectuată cu anestezie generală sau locală
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
și capacitatea sistemului venos și a organelor de depozit a sângelui (ficat, splina, piele). În cursul efortului fizic, din ficat, splina și piele, prin vasoconstricție reflexă, este mobilizată o cantitate de până la 2 litri de sânge, ceea ce duce la creșterea volemiei. Efortul acut, mai ales la persoanele neantrenate, care nu prezintă adaptare metabolică și cardiovasculară, are ca efect extravazarea plasmei în interstiții și scăderea volemiei; efortul fizic de durată duce la creșterea volemiei. În ceea ce privește elementele figurate ale sângelui, hematiile pot suferi
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
vasoconstricție reflexă, este mobilizată o cantitate de până la 2 litri de sânge, ceea ce duce la creșterea volemiei. Efortul acut, mai ales la persoanele neantrenate, care nu prezintă adaptare metabolică și cardiovasculară, are ca efect extravazarea plasmei în interstiții și scăderea volemiei; efortul fizic de durată duce la creșterea volemiei. În ceea ce privește elementele figurate ale sângelui, hematiile pot suferi modificări patologice de tip cantitativ, calitativ sau mixt. Principalele modificări cantitative ale hematiilor sunt poliglobulia și anemia. Poliglobulia (sau policitemia) se caracterizează prin creșterea
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
2 litri de sânge, ceea ce duce la creșterea volemiei. Efortul acut, mai ales la persoanele neantrenate, care nu prezintă adaptare metabolică și cardiovasculară, are ca efect extravazarea plasmei în interstiții și scăderea volemiei; efortul fizic de durată duce la creșterea volemiei. În ceea ce privește elementele figurate ale sângelui, hematiile pot suferi modificări patologice de tip cantitativ, calitativ sau mixt. Principalele modificări cantitative ale hematiilor sunt poliglobulia și anemia. Poliglobulia (sau policitemia) se caracterizează prin creșterea numărului hematiilor sangvine peste limita fiziologică superioară. Poate
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
lactatului în metabolismul energogenetic, poate avea loc o reacție de exacerbare a producției de lactat cu inducerea deprimării cardiace. În acidoze mai puțin grave, perfuziile cu bicarbonat de sodiu se administrează moderat, cu prudență, existând riscul producerii hipertensiunii prin creșterea volemiei. În plus, în cazul eliminării cauzelor producerii acidozei lactice, lactatul sangvin induce formarea unei cantități crescute de bicarbonat, rezultatul fiind alcaloza. La pacienții cu insuficientă renală cronică, când rinichii nu pot excreta cantități adecvate de bicarbonat, administrarea de substanțe alcaline
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
irigație periferică, ceea ce determină afectarea negativă a aprovizionării cu oxigen a țesuturilor (hipoxie circulatorie). • Hipotensiunea arterială. Presiunea arterială normală este rezultatul capacității de acomodare a patului vascular la volumul de sânge circulant. La realizarea acestui echilibru participă în primul rând volemia, tonusul vascular și eficiența pompei cardiace. Există hipotensiuni arteriale în care apare o reducere a irigației periferice și altele în care nu se manifestă acest fenomen. În condițiile reducerii irigației periferice, clinic pot apărea sincopele și chiar colapsul. În condițiile
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci (debitul cardiac), vasculari (rezistență periferică, distensibilitate) și sanguini (volemie, vâscozitate). Așa cum am văzut anterior, debitul cardiac este la rândul lui condiționat de frecvența cardiacă și debitul sistolic, iar acesta depinde de forța de contracție ventriculară, adică de contractilitatea miocardică, presarcină (volum telediastolic) și postsarcină (rezistența periferică). 13.2. Controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
un gradient presional (capilare arteriale 30-45 mm Hg, capilare venoase 10-15 mm Hg, vene 5-7 mm Hg, atriu 0 mm Hg). Factorii care contribuie la întoarcerea venoasă sau o influențează includ condițiile care determină presiunea sanguină la nivel capilar, adică volemia, debitul cardiac și rezistența periferică. La aceștia se adaugă diverși alți factori: complianța și statusul contractil venos (venoconstricția simpatică scade complianța și crește presiunea venoasă), presiunea hidrostatică și valvele venoase, compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
realizând o adevărată pompă periferică. Tonusul capilar menține gradientul presional. Presiunea hidrostatică favorizează circulația venoasă deasupra nivelului cordului și are efect invers pentru zonele inferioare. Refluxul sângelui spre capilare este prevenit de valve. Gradul general de umplere a patului vascular (volemia) și întoarcerea venoasă determină gradul de umplere ventriculară și astfel debitul sistolic (legea Frank-Starling). Complianța mare a venelor permite acumularea sângelui în acest sector (normal 60-70 % din volemie) fără mari creșteri de presiune. Rezistența la curgere în sectorul venos este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]