67 matches
-
în seamă.Neliniștit cum mă știi, mărite Spirit, răscolind printre zapise, am dat peste cel al lui Constantin Duca voievod, din 16 dec. 1701 (7210), care spune: „Dat-am carte domnii mele boieriului nostru, Pilat vornicul de poartă, ca să fie volnic...a merge aice, împregiurul târgului, la mănăstirea Copoului...și să aibă a hotărî și stâlpi o bucată de locu din locul domnescu, ce iaste a târgului Iașilor, cu vii și cu câmpu de arat și de cosit și să ia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1704 (7212) al voievodului Mihai Racoviță. Ascultă, mărite Spirit, cum îi pune vodă pe călugări s-o facă pe vechilii pe moșiile mănăstirii: „Dat-am cartea domnii mele rugătorului nostru lui Iezechiil egumenul de la svânta mănăstire de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să risipească toate odăile, câte vor fi pe locul mănăstirii, să scoată toate vitele, ori boierești, ori negustorești, ori turcești...să nu calce, nici să strice țarina
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ori negustorești, ori turcești...să nu calce, nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce vor fi pre locul mănăstirii, nime nemică să nu taie. Iar cari n-ar înțelege...pre unii ca aceia să fie volnic a-i certa și a-i dezbrăca și a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
satul nostru un căpitan Martinech, căruia a trebuit să-i dăm 30 de care cu fân, 6 câble de secară, 6 de grâu, 15 de ovăz, socotind la 5 ferdele câbla, 4 porci grași și alte multe. Ne-a tăiat volnic 7 boi și vaci aleși pe seama sa și a soldaților săi, din care nouă ne-a dat numai pielea. Acest ofițer ne mâna iarna la pescuit cât ne înghețau picioarele în apa rece. Când mergeau la vânătoare ne duceau pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aceste produse le vindea prin intermediul dughenelor. Pentru a evita îmbogățirea meșterilor, breasla reglementa și modul de cumpărare a mărfii pe piață. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea că „de va veni o marfă în târg de undeva, să nu fie volnic oricare din meșter a lua ace marfă, ce dînd de știre starostelui cu sfatul tuturor să cumpere marfă”. Breasla se obliga la o viață morală și religioasă deosebită. Ea își făcea singură dreptate, conform „ponturilor și vechilor obiceiuri”. În exercitarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
încheiat între logofătul Pătrașcu sau urmașii lui și boierii din familia Roset (Rosetti), trebuie să ne raportăm la cartea domnească de volnicie dată postelnicului Ioniță Roset de domnitorul Moldovei, Ioan Nicolae Voievod, la 15 mai 1744, prin care beneficiarul este „volnic cu cartea domniei mele a-și lua dijma din pomi, din fâneață, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi și din tot locul, cu tot venitul pi obiceiul țării.” „Obiceiul țării” era cuprins în reglementarea raporturilor dintre boieri și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu-și poată strânge dijma de pe moșia Filipeni, fiind necesară intervenția domnitorului Moldovei, Ioan Nicolae Vv. care emite o carte domnească de volnicie pentru postelnicul Ioniță Roset ca să-și poată lua dijma de pe moșia Filipeni, pe Dunavăț: 119 „...să fie volnică cu cartea domniei mele de a-și lua (dijma) din poieni, din fânață, din grădini cu legume, din prisăci cu stupi și din tot locul, cu tot venitul pe obiceiul rii.” Documentele de vânzare-cumpărare ulterioare anului 1692, când Anghelușa dă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de muiarea lui, sau muiarea de bărbatul ei când va să se facă călugăr, sau călugăriță și fără de voia unul a altuia și fără de nici o judecată; pentru că mai întru bună cale mérge. Pentru că zice pravila, legea, că: poruncim să fie volnic a să face călugăr și a se despărți de nuntă oricarele va voia, au bărbatul, au muiarea, și să n-aibă nici o apărare, pentru că mai la bine mérge, adică întru petrecania și viața ce e forma îngerilor” - dând soțului rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întru petrecania și viața ce e forma îngerilor” - dând soțului rămas „în lume” toate drepturile de „refacere” și de moștenire - „Iară așa adevărat întâi să i-a chipul acela ce va să se facă călugăr, de-aicea atunce să fie volnic celălalt să se mărite sau să se însoare, sau bărbatul sau muiarea. Și carele de într-amândoi va rămânea întru cinul mirénilor, acela să aibă de la acela ce să va face călugăr, ce va fi pe dreptate partea lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui, aicea”104. Grupul în negru „Anul jalii” „Doao viri” fixau vechile legiuiri românești pentru respectarea anului de doliu, perioadă în care „muerii căriia-i va muri bărbatul [...] nu e volnică să ia alt bărbat până nu va trece jalea 1 an”. Prima zice îndreptarea legii, ed. cit, glava 261, text din care am citat mai sus - este dată de un motiv de drept - „asigurarea originii copilului care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tipărit la Kiev în 1629. Sunt deosebit de severi termenii în care Pravila mică tratează și sancționează „nunțile” succesive, căsătorii ce le antrenau, de regulă pe văduve (în îndreptarea legii se stipulează limpede: „Muerii căriia-i va muri bărbatul, aceaia nu e volnică să ia alt bărbat până nu va tréce jalea 1 an”, subliniindu-se însemnătatea „anului jălii” - „timpul de jele”, zice Cartea românească de învățătură, asociat cu probarea dispariției soțului: „cu mărturii ca aceste destoinici de-a să créderea, cum i-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va voi ea”. Prevedere înțeleaptă, căci, în 1584, în ziua de Paște, capul marelui paharnic va cădea din porunca Domnului. Voievozii întăreau hotărârile cu caracter testamentar luate de boierii lor. Radu de la Afumați confirma un act
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
satele și peste țiganii și peste toate averile lui Badea”. Pilda era molipsitoare (în Transilvania se întâmpla la fel) și pentru straturile mai de jos ale lumii românești. Cât va rămâne necăsătorită, Stana, văduva unui „popă Pătru”, urma să fie volnică cu „toate averile și ocinele și casele” bărbatului ei. Apariția unui nou soț îi diminua sensibil moștenirea. Nu erau prea rare nici situațiile în care soții își pedepseau reciproc o eventuală recăsătorire după dispariția unuia dintre ei. O recăsătorire anula
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va mărita, aceaia să aibă treabă să-și ție darurile céle de naintea nuntei și toată zéstrea ei, iar de în bucatele bărbatului ei să aibă parte atâta cât ar avea un copil al ei și cu acélea să hie volnică să facă ce-i va hi voia. Numai a treia parte de în bucatele ei, acéia să o păzească pentru copii-ș [...]”. Drepturile succesorale (femeia care rămânea fără bărbat își redobândea zestrea și o parte din bunurile soțului, de obicei din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic”, „să fie volnică [...] să aib’ a-și strânge ai ei rumâni uri unde-i va găsi în țara domnii méle...”) până la reintrarea în posesie a unei prăvălii (neizbutită, însă, căci Alexandru Ipsilanti, contând pe anaforaua veliților boieri, care găsiseră pretenția ei „fără cale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului și lu Vlad” „cum n-au fost rumân”) „să fie volnică cu ceastă carte a domniei méle, de să ție pe Radul, să fie rumân...”; Maria Căzaca, cneaghina postelnicului Mihail Trifan, împreună cu Rusca, sora lui Trifan, vând lui Ionașco Ghianghea (Ghenghea), mare vornic de țara-de-Jos, niște „case cu pivnițe de piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de competența oamenilor Bisericii). între agenții deraierilor (definiți pe „tagme”) se aflau, cu siguranță, și văduvele, de vreme ce o instrucție domnească din anul 1741 îi cerea vornicului „gospojdi și omului său, pre care-l va trimite în ținutul Vasluiului, să fie volnic a cerca pentru gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20 de lei de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lucruri a relatat pe larg și publicația „Dreptatea“ nr. 58 din 1895: „Învrăjbirea unei întruniri în afaceri bisericești, atentat la onoarea și viața unui advocat român și scoaterea lui de guler afară prin forță jandarmerească dintr-o casă privată, desființarea volnică a unui cor românesc de plugari, care a desfătat adeseori o întreagă lume românească, năvălirea cu forță brachială [brutală] în sanctuarul bisericei, răpirea și târârea unui prapor bisericesc din fața altariului - sunt fapte săvârșite în ziua mare din partea protopretorului Ioanovici în
Agenda2004-29-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282647_a_283976]
-
locurile strâmte. Rămas în vigoare timp de 9 ani, actul experimental este înlocuit de „Regulamentul pentru trăsurile de piață și Bucuresci“, votat la 9 aprilie 1868 de Consiliul Comunal al Capitalei și care, printre altele, prevedea: „1 - nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret; 2 - trăsurile să fie curate și de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz și orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula (iată
Agenda2003-15-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280903_a_282232]
-
naratorului ea îl face să scrie această frază tulburătoare, unică în literatura noastră. Chinuit de dorul țării, hatmanul suferă până în ziua când însuși țarul Petru cel Mare îl slobozește cu mărinimie, spunându-i lui Dimitrie: Dacă nu va să șadză, volnic să fie. Dumnezeu să-i agiute să margă unde i-i voia... O astfel de generozitate numai la marii seniori se întâlnește. Cantemir însă i se opunea. Poate și fiindcă, pentru el, Neculce însemna Moldova. Mulți dintre noi cunoaștem senzația
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
poet la care se găsesc toate jocurile formale posibile e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
putința mea și după proasta ajungere a minții mele, de am lucrat în via Domnului, de nu ca cel din al noulea ceas, măcar ca cel din al unsprezecelea și nădăjduiesc că voi lua de la Stăpân plata deplin «că iaste volnic pre al său»”. Nu putea să citească mai departe, lumina cenușie a crepusculului de iarnă nu era suficientă, așa că Del Chiaro se lăsă pradă considerațiilor proprii, în timp ce-și încuia hârtiile în pupitru. Deci prințul Ștefan, adică în fapt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aduci aminte de jăluirea țiganilor robi de la Curtea Domnească? Îmi aduc aminte, părinte. Același voievod, de această dată la 30 aprilie 1756 (7264), scrie: „Dat-am carte domnii mele giudelui de țiganii sfintii Mitropolii, de aice din Iași, să fie volnic... a să apăra dispre oaminii grajdiului domnescu și dispre oaminii lui vel ispravnic de curte, ca să n-aibă a trage la nici un lucru a grajdiului gospod, nici la al Curții gospod... fiindcă ei să află purure la lucrul și trebile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dat-am cartea domniei mele părintelui... egumenului... de la Aron Vodă... ca să hie tare și puternic cu cartea domniei mele oare unde va afla țigani ce sânt a mănăstirii... care unde-i va afla în țara domniei mele,... el să fie volnic cu cartea domniei mele a-i lua. Iar cine va vrea să-i oprească, acela om de mare certare va hi de la domniia mea”. Pentru că așa erau vremurile, fiule, chiar și evlaviosul Miron Barnovschi Moghila voievod era nevoit să rămână
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]