156 matches
-
dar care trebuie totuși Întâmpinat cu o anume deschidere și disponibilitate. În abordarea sistemică, este vorba de o strategie care are la bază Încrederea În sine și În mediul ambiant, Însoțită de o atitudine „relaxată”, În opoziției cu strategiile mai voluntariste. În consecință, o abordare „emergentă” este contrară sau opusă unei programări sau unei planificări bazate numai pe o atitudine de control ce ar favoriza o previzibilitate. În desfășurarea procesului creativ sunt remarcate anumite etape interdependente, astfel: preparația (pregătirea) creativitatea nu
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
dar care trebuie totuși Întâmpinat cu o anume deschidere și disponibilitate. În abordarea sistemică, este vorba de o strategie care are la bază Încrederea În sine și În mediul ambiant, Însoțită de o atitudine „relaxată”, În opoziției cu strategiile mai voluntariste. În consecință, o abordare „emergentă” este contrară sau opusă unei programări sau unei planificări bazate numai pe o atitudine de control ce ar favoriza o previzibilitate. În desfășurarea procesului creativ sunt remarcate anumite etape interdependente, astfel: preparația (pregătirea) creativitatea nu
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
sufletul frământă trupul, prin intermediul atomilor incandescenți, și-i imprimă pulsiuni, pasiuni, dorințe, care înseamnă tot atâtea răni, dureri și suferințe, carnea ar obține inevitabil reparații, afirmă Democrit. Beția, plăcerile, voluptatea cauzează degradarea psihică și fizică a trupului. Doar o etică voluntaristă ne permite să repunem individul în propriu-i centru, astfel încât să înceteze a mai fi un obiect supus necesităților exterioare. Această etică are drept țintă bucuria. 7 Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. Dacă există o etică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor, ea încetează să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a fost mai mult la limita unei societăți de supraviețuire<footnote Vladimir Pasti, M. Miroiu și Constantin Codiță, România - Starea de fapt, Volumul I, Editura Nemira, București, 1997. footnote>. Comunismul, în faza sa incipientă, este o secvență istorică de schimbări voluntariste realizate prin măsuri violente - de cooperativizare socialistă forțată a agriculturii, de desființare a unor categorii sociale, chiar prin exterminare fizică, de impunere a unui regim de viață bazat pe frică, de dedublare, atomizare a relațiilor sociale. În cadrul său există însă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
alege și alte valori care au consecințe poli-tice importante. Cultura americană, observa scriitorul Ben Wattenberg, include strălucire, sex, violență, prost gust și materialism, dar povestea nu se sfârșește aici. Aceeași cultură ilustrează deopotrivă valori americane deschise, mobile, individualiste, anti-ierarhice, pluraliste, voluntariste, populiste și libere. "Iată conținutul care, fie că este reflectat în mod favorabil, sau nu, îi aduce pe oameni în fața caselor de bilete. Acest conținut este mai puternic decât politica sau decât economia. El este cel care conduce politica și
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
să fabrice, în niște mici cuptoare artizanale, un oțel care se va dovedi a fi inutilizabil. Or, partea recoltei urmând a fi livrată statului a fost calculată pe baza unor previziuni fondate nu pe realitatea din teren ci pe delirul voluntarist al conducătorilor. Dar pe această bază sunt rechiziționate cerealele, lăsând numeroase comune în incapacitatea de a-și hrăni țăranii. Penuria de alimente și apoi foametea apar încă din iarna anului 1958. Informat, Mao acceptă niște măsuri ceva mai suple care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Numai că, foarte curând, lucrurile iau o întorsătură nefastă: opțiunea pentru monocultura intensivă provoacă o rapidă erodare a solurilor și o diminuare a randamentului: din 1963, URSS este din nou dependentă de importurile de cereale. Același fiasco și în ce privește campania voluntaristă pentru cultivarea porumbului, această cultură dovedindu-se a fi neadaptată solurilor respective. în sfârșit, în ciuda atenției acordate creșterii bunăstării populației și a condițiilor ei materiale, industriile de consum rămân puțin performante, și nivelul de viață nu crește deloc. în politica
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le încercuiască și să le înăbușe pe acestea din urmă, după modelul luptei armate* comuniste din China, și urmând chemarea „Puterea e în vârful puștii”. Cea de-a doua analiză, formulată de Mao în 1957, este fundamentată pe o viziune voluntaristă a economiei* în cadrul tranziției spre socialism; ea implică remodelarea completă a mentalității și a structurii societății și explică Marele Salt înainte* (1957-1960) și apoi Revoluția Culturală (1965-1969), care au ca obiectiv făurirea „omului nou” și revitalizarea luptei de clasă. După
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în contradicție cu raporturile sociale proprii burgheziei, ceea ce, în opinia lui, nu va întârzia să se întâmple după un anumit timp. Tehnică și politică la Lenin Lenin* reia această temă într-un mod oarecum mai rudimentar, dată fiind concepția sa voluntaristă despre istorie. Pentru el, o formațiune socială nu lasă loc alteia decât atunci când forțele sale de producție au ajuns la capătul potențialului lor de dezvoltare; Lenin estimează, în deplină logică, așadar, că, dacă un context este „pregătit” pentru revoluție, e
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comitetul central în februarie 1924, ocazionînd o deplasare spre stînga în partid, la conducere ajungînd Ruth Fischer și Arcadi Maslow. Fără să aparțină aripii accentuat "de stînga", provenind de la defunctul KAPD, cei doi conducători imprimă partidului o politică mult prea voluntaristă și ofensivă. Ea se lovește rapid de orientările moderatoare indicate atunci de către Internaționala Comunistă. Sfidarea PCF Evoluția mișcării comuniste din Franța neliniștește serios Internaționala Comunistă. Într-adevăr, "este evident că partidul tratează cu ușurință, atît cele 21 de condiții puse
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
înființa, totuși, un focar românesc de cultură la Paris, susținătorii proiectului, în special ambasadorul Petre Gigea și ministrul afacerilor externe Ioan N. Totu, îi au dat deliberat un caracter promoțional economic, facilitând, în acest mod, aprobarea. Dar, ca orice acțiune voluntaristă, aceasta, de asemenea, se situa în afara acordului în chestiune. Pe de o parte, acordul prevedea crearea de biblioteci, deci nu centre culturale și, cu atât mai puțin, centre economice și culturale. Pe de altă parte, dorința exprimată anterior de către partea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
organizat. Casa de familie, seif al memoriei liniei descendente, găzduiește diferitele generații într-un decor care este și cel al predecesorilor, păstrându-le aici amintirile. Astfel, acest mediu îi insuflă, implicit, tânărului moștenitor cultul strămoșilor. Dar există și moduri mai voluntariste de a fi inițiat în saga familiei, ca atunci când bunicul, scenă la care am asistat și noi, îl ia pe nepot, chemat să preia conducerea domeniului familial, într-o plimbare în castel și în trecut, comentând fiecare portret din galeria
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
îngemănare de idei teologice, la cumpăna dintre secolele XIV-XVI. Interpretarea faptului social a exercitat în această perioadă mai curând un rol epistemologic, prin practica observației empirice și a deducției logice. Astfel, imaginea totalității sociale avea să fie derivată din conceptul voluntarist de individualitate (validat ca atare doar de „teologia seculară”), peste care se suprapun miturile asistențialismului providențial. Ca replică la această versiune a științei sociale britanice, intelectualii continentali vor propune o interpretare diferită. Ea începe prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și pertinente. 2.1.2. Instruirea și educația modernă în viziune românească În România interbelică, pedagogii G.G. Antonescu și Ștefan Bârsănescu au încercat, prin construcții teoretice, să depășească opoziția dintre pedagogia intelectuală herbartiană, care limita educația la predare-asimilare, și cea voluntaristă, care reducea instrucția la activitatea liberă a elevilor. În acest sens, G.G. Antonescu a pus în opoziție două principii educaționale fundamentale: învățământul informativ și cel formativ. În opinia sa, școala trebuie să se bazeze pe un sistem educațional care așază
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
activitatea elevilor și să îmbine aspectele formative cu cele informative. În cele două războaie mondiale, Constantin Narly teoretizează un sistem pedagogic în centrul căruia așează conceptul de personalitate. Încercând să găsească o cale de mijloc între pedagogia intelectualistă și cea voluntaristă, Narly propune ca actul didactic să fie ghidat de principiul social (lucrul manual), cercetare (abordarea unei probleme), instituție (rezolvarea problemei în contact cu realitatea) și integrare (sistematizarea cunoștințelor dobândite). În opinia sa, fiecare oră înseamnă o problemă rezolvată în comun
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
a folosit la nimic. Pentru că gustul lăsat în continuare de regimul său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase. Și iată-l acum pe Traian Băsescu, un președinte căruia îi place să fie și să pozeze în viril politic. Voluntarist, ambițios, populist - dar și gafeur (poznaș ar suna prea idilic). Nărăvaș, adică având o personalitate accentuată. Ignorant în multe privințe. Lipsit adeseori de maniere. Băsescu vrea să fie viu și activ, nu pasiv și mortificat. S-ar putea spune chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
începutul adecvat al carierei sale politice. Lucrul acesta nu deranjează neapărat, întrucât îl face să apară ca un om politic decis și fără ezitări. Actualul președinte (care se descurcă bine, pare-se, mai ales în situații de criză) este excesiv voluntarist și obstinat să considere că este singura persoană care înțelege perfect cum stau lucrurile în România. Opinia publică și societatea civilă nu îl prea mai interesează deocamdată - poate doar din când în când. Traian Băsescu nu este perfect și nici
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
care concentrează întreg Gulagul românesc, pe etape ale represiunii și zone, sintetizând suferința românilor (dar și rezistența lor, atunci când a existat) în timpul regimului comunist. Ce știe și ce nu știe președintele Băsescu despre Gulagul românesc Traian Băsescu este un președinte voluntarist și cu morgă virilă politic: are chiar un killer instinct în a demonstra că este un președinte viabil pentru România. Se comportă adeseori dur sau, dimpotrivă, prea glumeț, evită capcanele ziariștilor sau le expediază cu destulă insolență. În amplu interviu
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
imaginația primează În raport cu deducția. Strategia definește căile și mijloacele ce-i permit firmei să progreseze spre obiectivele esențiale În condiții mai bune: dezvoltarea armonioasă și o mai strânsă legătură cu mediul actual și viitor. Strategia nu poate fi totalmente autonomă, voluntaristă, stabilită apriori. Criza actuală accentuează Încă acest neajuns. În aceste condiții, sarcina managerilor constă În: - trasarea câmpului de activitate optim pentru fiecare etapă de dezvoltare a firmei, În termenii nevoilor, segmentelor de piață, gamei produselor și serviciilor, În timp și
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
operaționale. Cooperarea operațională nu este un parteneriat strategic din mai multe motive: - implicarea furnizorilor În procesul de producție al clienților nu este decât o prelungire naturală a producției au plus juste (just in time). Ea nu decurge dintr-o alegere voluntaristă din partea furnizorului; - structura relațiilor verticale nu s-a schimbat; clienții sunt singurii responsabili de caietul de sarcini, iar furnizorii execută; - nu există un partaj real deoarece, de multe ori, furnizorul este pus În situația de a gestiona stocuri pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
acestea le voi reliefa printr-o analiza transversala a ceea ce, la vremea respectivă, opinia publică din România a numit "cazul poneiului roz cu zvastica". Omul nou - produs al regimurilor totalitare Fascismul, nazismul și comunismul au fost astfel de ideologii totalitare, voluntariste ale căror consecințe în victime umane nu suntem încă în stare să le evaluăm în adevăratele lor proporții. În "economia" regimurilor totalitare și a ideologiilor respective conceptul de om nou a ocupat un loc semnificativ. Fiecare dintre aceste ideologii și-
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
nr. 1(8)/2015, Curtea Veche, București, 2015, pp. 382-388) faptul că interpretarea hegeliana a genocidului prezintă riscul de a se transformă într-o justificare a ceea ce este inacceptabil. Asta nu înseamnă, desigur, evacuarea tensiunii hermeneutice a oricărei istoriografii (abordarea voluntarista vs. determinista a faptelor istorice). 2 A se vedea și Stéphane Courtois, Comunism și totalitarism (trad. Ana Ciucan Țuțuianu), Editura Polirom, Iași, 2011, 280 p. 3 A se vedea Alain Finkielkraut, Memoria zadarnica (trad. Gina Vieru), Editura Hasefer, București, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
episod dintr-o discuție, din perioada în care eram elevă în primii ani de liceu, între tatăl meu și un profesor de prestigiu din școală, căruia îi cerea sfatul și îndrumarea cu privire la orientarea mea profesională viitoare. Având un oarecare spirit voluntarist și justițiar, camuflat de un gen de timiditate sau sfioșenie feminină, eu aș fi vrut să urmez Facultatea de Drept, însă cei doi bărbați au considerat că mai potrivit pentru mine, ca fată, ar fi o carieră didactică. Bineînțeles, la
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dominația clasei muncitoare, si stratificarea socioprofesionala, analizată empiric, mai ales În studiile privind mobilitatea, În constituirea nomenclaturilor și În modul de desemnare a agenților claselor dominante, sociologia adoptase un soi de model pozitivist „lazarsfeldian”, propunându-și să raționalizeze discursul politic voluntarist, fără a aduce totuși prin această În discuție viziunea despre lume care constituia temelia ordinii politice stabilite. Cercetările sociologice au făcut apel la categorii mai rafinate, Încercând să Înregistreze frontierele care separau diferitele grupuri sociale, chiar În răspăr cu statisticile
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]