2,768 matches
-
dar nu oricum, ci în chipul cel mai abject cu putință. Al Șaptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru că încalcă cele mai intime tabú-uri. Ca și în cazul registrului excremențial, și în acesta injuriatorii manifestă o voluptate orgasmică atunci cînd atacă. Organele sexuale ale celor incriminați sau cutumele lor erotice sînt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate porecla denigratoare, anagrama licențioasă, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore și metonimii jignitoare. Fantezia este explozivă în acest
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
nouă registre ale imaginarului lingvistic violent care funcționează în mentalul românesc. Dar patru au făcut carieră aparte pentru modul spectaculos-inventiv în care s-a apelat la ele: registrul infracțional, cel bestial, cel putrid-excremențial și cel libidinos. în cazul ultimelor două, voluptatea agresorilor a atins cote orgasmice. în altă ordine de idei, apoi, atacul corporal este emblematic pentru mentalul românesc, obsedat de materialitatea cărnii, de greutatea ei ignobilă, de sancționarea ei acidă. Și aceasta nu fiindcă românii ar prefera dimensiunea sufletească, acordînd
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Tocmai de aceea mi se pare scârbos din cale-afară când reprezentanții acelorași etnii se plâng pe la diverse Înalte Porți occidentale cât sunt ei de persecutați. Data viitoare când am să-i aud, și când dezastrul la care au croșetat cu voluptate se va fi instalat, n-am să ezit să le-o spun de la obraz: "Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?"
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
însăși, abisurile ființei, viața ca stare de levitație între vedere și clarviziune, între veghe și vis, între conștiință și stihia non-raționalului. Dacă la primul nivel gesturile de libertate sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în planul celălalt, cel secund, artistul oferă un șir de observații fundamentale. Tot ceea ce pare un simplu capriciu al imaginației și are, la primul nivel, aparența unei incontinente vocații ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
de sprijin pentru o nouă paradigmă morală". Să specificăm că nu e vorba de un militantism plat, moralizator, ci de unul fantast, de factură avangardistă. La polul opus ipocritei "angajări" pe care o promova regimul totalitar, obișnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunță în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai mult sau mai puțin descărnate. Sîntem toți chiriași în spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de Alina Herescu dau formă ceremoniei desfășurate ca un ritual de tip "teatru-n teatru". Maestrul de ceremonii, Coca
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și coerent, al cărui reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește, în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
o mănușă scrisului lui Mircea Mihăieș. Instalat confortabil în arealul (romanele propriu-zise, plus contextul biografic în care au fost zămislite și comentariile critice care le-au fost dedicate) operelor literare despre care scrie, Mircea Mihăieș trăiește și transmite o veritabilă voluptate a textului. Pofta sa nesățioasă de specialități livrești (dată poate și de prea lunga perioadă de frecventare intelectuală a insalubrei noastre scene politice) este contagioasă și primul gînd care îți vine în minte după ce ai citit ultima pagină din Atlanticul
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
crepuscular, Sephora se proiectează pe un ecran imaginar, într-un clar-obscur ce punctează complementaritatea masculin-feminin, căci Myriam, personajul-reflector are știința alternării celor două planuri ontice. Printr-un inspirat amestec de reflecție lucidă și de reverie ludică, magia cu promisiuni de voluptate a Sephorei se propagă inefabil, astfel încît sugestia virtualităților senzuale captivează sistematic pe cititor. Efectul de lectură scontat și obținut se explică, poate, și prin dozarea, mai degrabă intuitivă, a conotațiilor arhetipale pe care Animus și Anima le angajează universal
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
văzut-o pe Dorina Lazăr în plină formă. O Aneta Duduleanu șefă de clan, puternică, meschină, cu un as pregătit în mînecă pentru orice situație, vanitoasă, boieroaică fără boierie, care dă cu o mînă ca să-ți scoată pe nas cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de atîta desfrîu gastronomic și lene oblomoviană, care pare o fîntînă nesecată de cuvinte șablonarde, care nu este doborîtă de nimic, nici chiar de moartea fetei. Personajele sînt citite altfel de Dabija. Accentele se
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
prea pot fi povestite, sunt doar niște situații, niște pretexte din care se dezvoltă, mai mult stilistic, câteva bucăți de proză savuroasă. Personajele înseși sunt din cuvinte - fără a lăsa senzația artificialului -, căci la prozatorul basarabean, înainte de orice, se remarcă voluptatea expresiei (mai important e cum se spune) și preocuparea pentru stil și comparația fastuoasă, perifrastică, denotând un adevărat cult pentru determinările și comparațiile cele mai surprinzătoare, chiar absurde și o miză pe efectele prin acumulare: "dușurile căminului funcționau cu eficiența
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
cum un om care "transferă vinovăția" lovește cu sete, în neștire, în altul (ca și cînd ar vrea să distrugă prototipul omului banal, mărunt, normal și meschin); o dezlănțuire de furie în care încape toată oroarea de ipocrizie și toată voluptatea de a capota, pe un drum care, oricum, nu duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
Pavel Șușară Apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
mai curînd un arhitect al imaginii, un constructor de forme, și în foarte mică măsură, sau chiar deloc, un temperament exploziv și un regizor dezlănțuit al materiei cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile expresive pe care substanța le depozitează în ea însăși, păstrează încă un echilibru, uneori de o mare fragilitate, între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
traversez țara sau continentele în lung și-n lat pentru a vedea spectacole și mi se pare că nu se poate trăi altfel. Drumurile mele duc spre teatru. Acolo ficțiunea absoarbe toată ființa mea. Abandonez realitatea și mă dau cu voluptate în brațele poveștii și ale personajelor ei. Cu unele dintre ele aș putea să merg pînă la capătul lumii și să nu mă sfiesc în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut cîteva scene filmate în interiorul teatrului
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
precum în destule propoziții ale celui ce-a semnat Ispita de-a exista, o salutară translație în utopie. Dar "demonia creației divine" pe care i-a fost dat lui Arghezi a o întrupa îl duce pe poet dincolo de gestul destructiv. Voluptatea răsturnării, a de-creației, este însoțită de una a instaurării, a creației, în baza, desigur, a impulsului reflex de a-l "concura" pe Demiurg, a-l contrabalansa printr-un cosmos artificial: "Subordonat acestei frenezii cu totul speciale de a orchestra
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
am fost asigurat consolator, dar nu scandalos și nu sistematic. În orice caz, cetățenii nu văd cu ochii lor consecințele și nu înjură primăria în gura mare, ca la noi. După cum nu par să se înjure nici între ei, cu voluptatea pe care o au bucureștenii de a se disprețui unii pe alții. Praghezii nu sînt cu mult mai bogați decît noi, au în schimb o solidaritate la care ar merita să medităm.
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
a unui "final de partidă", însă pe cont propriu. În absența unei armături idealiste, apocalipsa e perfid discretă, insinuată în prozaicele ritualuri habituale aidoma unei igrasii: "plînsul fără lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu o voluptate care-mi deschide/ venele simt nebunia cum ridică grinzile și sparge/ geamurile acum totul se vede și plimbărețul de ocazie/ dacă va rezista va povesti apoi cum sufletul ca fumul/ ieșea din ochii lor sterpi pe motiv că viața separă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
spunem așa, mi s-ar fi părut obligatorie de-a lungul timpului, fie și numai pentru credința că, doar ce se repetă, semnifică. Prezența regizorilor mari, importanți, chiar dacă nu aduce neapărat și imediat succesul sau, cum se spune acum cu voluptate, evenimentul, aduce un stil vital, contaminant de a face și a înțelege teatrul, de a-l iubi și respecta, în profunzime, cu liniștea sau neliniștea asumării, izgonind ispita gălăgioasă a superficialității și a suficienței. Tot mai seducătoare în țara noastră
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Margueritei Yourcenar, tentația de tinerețe de a crea un model de cunoaștere bazat pe erotică, mai exact pe teoria contactului văzut ca o în-tâlnire de gradul III, am spune astăzi, ca o ciocnire și aromire reciprocă între două lumi diferite. Voluptatea era, în cadrul acestui model erotic, o tehnică cognitivă intensă. Momentul de apogeu era atunci când se ajungea la "năpădirea cărnii de către spirit", când corporalitatea era spiritualizată prin elementul cunoașterii absolute și constructoare. Fiind creatorul unui asemenea model erotic cognitiv, Hadrian refuzase
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
un act de exorcizare încă mai mult decât sfidarea neantului, jurnalul din celelalte vârste servește, resuscitant, prin prospețimea datelor, pentru că un autor de monografii nu și-ar fi iertat lapsusuri în cea proprie, iar memoria își are vacanțele ei, criptând voluptățile ce nu vor fi numite, precum imaginația poate plăsmui - nu și celui ce ține un jurnal. Epoca este aceea a beznei de peste patru decenii prin care cu toții am trecut, cu consecința timpurie că, adâncindu-se într-însa, cel abia ieșit
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
perversiunea lui, acesta i-a indus lui Dumnezea că Iov este credincios doar pentru că este interesat să-i fie ocrotite și sporite avuțiile și familia. În spectacolul lui Mihai Măniuțiu, Satana se află în apropierea lui Iov și privește cu voluptate chinul lui. Actorul (Pali Vecsei) este un tînăr parcă desenat, lung, osos, slăbănog, cu mișcări delicate și sigure totodată. Se înfruptă din zbuciumul lui Iov, pîndind clipa cedării. Regizorul înscrie și acest spectacol în suita experimentelor sale din spațiul non-verbalului
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Basarab - "în bucatele cele multe se ațâță", așa cum "cu lemnele cele multe se face foc mare". Se spune ca omul la tinerețe trebuie să se ferească de desfrâu. Dar omul matur? Ori cel bătrân? Sunt ei oare absolviți de pândele voluptății frenetice, luxuriante, consubstanțiale acelui egoism ce omoară tot ce-i blând și elevat? Ba bine că nu! Mai ales că oamenii sunt ca și timpurile: unul înclină spre veselie, altul spre amărăciune, unul spre îndrăzneală, altul spre teamă, unul spre
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]