536 matches
-
ce alerga de la unul la celălalt contopindu-se. Sebastian știa destul de bine atât arta sărutului cât mai ales pe cel al seducției, așa că își punea la lucru toate cunoștințele și experiențele sale în acest domeniu atât de dulce și de voluptuos. Adriana se lăsa alintată de mângâierile și de sărutările lui, care îi luase în primire atât gâtul cât și umerii dezgoliți de mâinile pricepute ale partenerului său în trezirea simțurilor erotice. Ambele corpuri conlucrau perfect în această stare poetică. Bărbatul
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455431948.html [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
plăcut la gust ca al fiicei”? se întreba el în gând. Doamna Trifan avea buzele senzuale iar conturul dat de strălucirea rujului de culoare ceclame parcă le făcea și mai atrăgătoare. Și bustul este diferit de cel al fiicei. Mai voluptuos, mai plin de chemarea de a te juca cu el, de a-l pipăi și acoperi cu sărutări pătimașe, într-o joacă erotică plină de pasiune. Ștefan se rușină că se gândea la asemenea prostii privindu-și partenera de masă
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_fragent_3_stan_virgil_1333466767.html [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
îndelung. HORIA Îi voi conferi și eu atenția cuvenită. Te îmbrățișez, dragă Gabriel. GABRIEL Iar mie, dragă Horia, permite-mi să te încredințez de gândurile mele cele mai bune. Te pup. Mă duc să-mi scufund întrega ființă în analiza voluptuoasă a soluției pe care ai propus-o. Mai vorbim, dra... STAI! HORIA Nu m-a perturbat nici o clipă conceptul echivoc al plecării, dragă Gabriel. Stau... GABRIEL Dacă nu e asta, soluția, dragă Horia? HORIA Ăă... Dacă nu e asta?... Nu
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
de Râmi Be’er, interpretată maiastru de o trupă de balerini excepționali, de la Kibbutz Contemporary Dance Company din Israel, cu un ecleraj de mare artă și o muzică perfect aleasă, în armonie cu subiectul (“Amintiri”), au mai spălat mizeria deversata voluptuos în spectacolul lui Galgotiu. Vă recomand, daca nu i-ați văzut (încă) pe balerinii evrei, să nu-i scăpați nici în spectacolele care urmează. Și ședere plăcută la Sibiu, în continuare. Numai bine! Da, încă se mai inventează instrumente, dar
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
ce nu pot fi ignorate, o andaluza mai adevărată decât realitatea, umană, pasionala, torida, clasată la apogeul verismului și al Tinerei Școli italiene. Alături de Sandor Konya în Madama Butterfly Mozart ocupă în această panoramă un loc capital: el inspiră fraze voluptuoase starului de la Metropolitan Opera și se constituie în punctul forțe al secțiunii germane a repertoriului sau. Se impune aici o întoarcere la trecutul scenei americane și la locul pe care îl ocupă Elisabeth Rethberg (1894-1976). Aceasta „solista între soliste”, Aida
Leontyne Price, Primadonă pentru Verdi, la 90 de ani by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105786_a_107078]
-
cu simțire acută, cu gustul misterului psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil și prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalității, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut și pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucșite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu) Simona Sora, eseistă și prozatoare, prezentă în ultimii 20 de ani în presa culturală din România cu rubrici de critică literară sau eseu. A predat literatură și teoria editării la Universitatea
Simona Sora la Salon du Livre des Balkans 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105502_a_106794]
-
care reconfirmă estul ca loc de proveniență al prostituatelor și prostituția că pricipala îndeletnicire a femeilor din est plecate în străinătate. Veronica îndeplinește toate rolurile tipice femeii, exagerate pentru a se potivi mai bine în context regional, oscilând între romantism voluptuos și mămoșenie forțată. Ea aduce oală cu borș la restaurant, îi promite lui Marian o căsnicie împlinită, este misterioasă și capricioasa, cerând să nu mai fie sunata insistent și reprezintă atât motivația, cât și punctul de cumpănă al bărbatului: Porecla
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crîncene ca mîine un ieri cu labe de păianjen de fîn îți va umbla în cîrlionții de florio ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetîndu-te... să fim tandri, bîigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptuoase ale autobazei din filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu să fim tandri, mai zise o muscă. primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mîini ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în brațele groazei care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc, dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism crudelo, nu mă chinui, rînjea maxilarul spre maxilar și schizofrenia spre paranoia pe cînd te așteptam în stația
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
întunecat, ceea ce degajă o profundă impresie de simplitate și reușește să insufle viață lucrurilor neînsuflețite. "Sfintele" pictate de Zurbarán (de ex.: ""Sfânta Margareta a Antiohiei"") sunt îmbrăcate cochet ca niște doamne din lumea bună. "Sunt fără îndoială creaturile cele mai voluptuose și mai romantice pe care ni le putem închipui" (comentariul aparține poetului francez Théophile Gautier despre sfintele pictorului spaniol). Pe artist nu-l interesează credibilitatea spirituală, ci se lasă pradă pasiunii de a picta frumusețea materialelor: țesături, draperii, broderii. Veșmintele
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
asupra căilor omului de a fi fericit. Orgolios, acesta nu vrea să se lase amăgit de instincte și aspiră spre cunoaștere, spre căutarea Absolutului. Copila nevinovată care-l avertizează: Nu căta în departare/ Fericirea ta, iubite!", îmbiindu-l spre jocul voluptuos al idilei, are intuiția adevărului, pe care poetul îl descoperă după epuizarea, prin experiență, a celorlalte căi. Dar, aflat sub scurgerea timpului (aici începe tema fundamentală a poeziei), omul nu se mai poate întoarce și clipa consonanței sufletești, care i-
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și gracilă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile Simonei- Grazia Dima se percepe de îndată o tensiune între plasticitatea bogată, parcă torturată de-o senzualitate grea, și sensul (ori nonsensul) pe care l-ar putea revela. E ca o temniță voluptuoasă a celui din urmă. Ne-am putea gîndi la o sculptură reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
scrise sau de cele pe care vroiam să le mai scriu, bucurîndu-mă că le-am scris și o să mai scriu altele, că am văzut-o săptămâna trecută pe Silvia și o s-o mai văd ani nesfârșiți, fără să uit însă voluptuoasa apropiere de Marea taină, gândind că o voi păstra cu mine mereu și mă va ajuta să văd justa măsură a lucrurilor, zădărnicia pasiunilor, sminteala conflictelor în care trăim încleștați, iluzia că am putea fi fericiți prin cineva. ...Și toată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vine, aleargă... Și ne îmbrățișam în plină stradă și îi simțeam, lipit de al meu, obrazul dulce, ud de ploaie, și mă îmbăta mirosul părului ei, și îmi părea fierbinte răceala urechilor si freamătul întregii ei ființe... o imensă tăcere voluptuoasă... O pace adâncă îmi inunda sufletul... V Abia în preajma Anului nou ploile și vântul se transformară în viscol și orașul fu acoperit de zăpadă. Și ca și când dorințele noastre atât de diferite, devenite dorință unică, ar fi putut determina prin unda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de generație, rinocerizați sub ochii lui. Să nu ne scandalizăm. Așa a fost Sartre, ca și Frida Kahlo, ca și marii interbelici, pentru o mai lungă sau mai scurtă perioada din viața lor: genial și prost. Prizonier ca o muscă voluptuoasă în pânzele de păianjen ale fascinației pentru sensul în fine descoperit, al istoriei, chipurile din cauza greței, a neantului, a absurdității, nu-i așa, a existenței. Problema este că mai nou, când s-au deschis arhivele, s-a văzut că mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
opinie contradictorie"), postmodernismul a fost nu o dată resimțit ca o abolire a ideii de istorie, ca o înlocuire a sincroniei cu diacronia, a devenirii cu simultaneitatea. Concepția în chestiune vizează o "vîrstă sincronică" a omenirii, sustrasă fenomenului evolutiv, avînd obsesia voluptuoasă a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact atîta poezie cîtă poate duce fiecare: de la
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
cameră la auzul apostrofării pe care o folosisem și continua să stea pe pat în timp ce mă machiam, iar eu am considerat că o îngrijorasem destul în ultima lună de zile. Însă era un cuvânt atât de evocator. Femeie. Așa de voluptuos. Așa de senzual. Sau se zice sexual? Întotdeauna încurc formele astea. Dar revenind la chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-au făcut ochii să pară de un albastru profund. Și împreună cu părul proaspăt spălat și strălucitor eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că timpul nu mai avea răbdare...Ce jalnică e viața uneori! Din toată povestea noastră de dragoste, mai rețin cật se poate de vag doar tristețea crepusculară a unui mai pierdut de mult în talazurile negre ale timpului, cậnd liniștea voluptuoasă a naturii își revărsa armonia peste văzduhul intoxicat de parfumuri, iar uriașa umbră a nopții se încovoia din greu peste argintul apelor, în care luna își oglindea dureros de concret chipul... Cadavrele clipelor acelea au dispărut însă de mult în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare și mi-aș săpuni pulpele foarte voluptuos, și tu te-ai apleca pe marginea căzii să mă săruți de rămas-bun... —...Oh, m-am prins! M-ai trage de cravată... —...Exact! În cadă... —...Oau. Marfă... —Deloc. Ai face ca toți dracii. Ai striga „Pentru Dumnezeu, ăsta e costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea"), iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei, „ca expresie a unei muzicalit??i interioare, profunde, o muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înclinară adânc, În tăcere. 1 ianuarie 1474, Veneția. Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Poate că unora li se pare că istoria Înaintează excesiv de Încet. Că, pe parcursul scurtei lor vieți, nimic remarcabil nu se Întâmplă. Aici, la Veneția, se trăiește cu senzația voluptuoasă a eternității carnavalului. În orașul cel mai frumos și mai bogat al Europei este exclus orice eveniment grav. Adevăratele evenimente sunt cele mondene, cine cu cine se Întâlnește, cine are șanse să ajungă În marele Consiliu sau În Senat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]