523 matches
-
tandra putere a morții" (Plajă ). Caricatura germinației compromise e completată de mutilarea amforelor "care nu sînt decît cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși țărîna e damnată, "în timp ce mă privește voluptuos/ Coborînd" (Transparență). Decompoziția cuprinde de-a valma substanțele, conceptele, stările de spirit, conform scenariului unei "povești" absconse: De-atîtea decenii atît de aproape/ încît limitele au putrezit/ Și-au căzut,/ Iar substanțele au început/ încet-încet să se tulbure,/ Să se-amestece
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se desprind niște femei voluptuoase, venite să-l ispitească, urmează apoi o ploaie de galbeni, "sute și mii de ochi ai Satanei", alte ispite mărunte și asaltul final al demonilor întărâtați. Episodul este unic, lipsit de urmări, și nu poate fi interpretat ca o probă
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci de ce mai este premiat cu Marele premiu? Justificarea președintelui juriului se încheie cu o nouă palmă și cu o nouă sau mai precis veche răfuială personală, aceea a lui Marino cu "Școala de la Păltiniș" și cu mentorul ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
în "fragedă pruncie", nu eman decât atunci când "îmi vine", când simt nevoia. Și, slavă Domnului, am simțit-o aproape non-stop! C. P.: Al. I. Ștefănescu a scris o frază tulburătoare despre dumneavoastră: "Tu ești ca marea (...) frumoasă și ucigător de voluptuoasă în larg". Este, doamnă Nina Cassian, marea, arhetipul ființei dumneavoastră? În câte feluri se risipește la țărm o mare? N. C.: Multă vreme am crezut (sau am știut) că marea e stihia mea esențială. O cunoscusem la Constanța, de când aveam
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
ațîță dorința, altminteri cuviincioasă și cumpătată, de a ne re-întîlni cu muzica lui Mozart. Dar și cu Șerban Novac, slujitorul unui instrument ce numai la noi nu e privit ca june-prim și primit ca prim-ministrul unora dintre cele mai voluptuoase sonorități. O orchestră e ca o casă care, după ce a fost construită și împodobită, comportă un efort susținut de întreținere; la un moment dat chiar nu mai ajunge s-o repari și s-o proptești, trebuie s-o dărîmi și
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor erotice fără perdea ale bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Starea de emoție e o promisiune. Totdeauna așteptarea e amestecată în emoție ca și speranța. Altfel ai spune nu de la început și te-ai elibera. Poate că timizii sînt cei mai orgolioși. Ei sînt cei care acționează mistuiți de o voluptuoasă frică. Cu cît succesul e mai îndepărtat, cu atît faci totul ca să suferi pentru el. E o perversitate în asta și o atroce iubire de sine". Așadar analizele apar concrescute cu diagramele afective, ambele abia punctate, discrete, confidențiale. Și pe deasupra
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
punctate, discrete, confidențiale. Și pe deasupra o nevoie, așijderea feminină, de reprezentare concretă, o aprehensiune ce reduce abstracțiunea la necesitatea de-a vedea, de-a pipăi, de-a compara: ,Pipi mă absoarbe în secrețiile creierului ei. Creierul ei e un păianjen voluptuos". Scrisul însuși e asimilat unui act fizic, gospodăresc, iritant-incitant: Cînd scriu bătătoresc un mușuroi, îl bătătoresc și-l bătătoresc, să nu mai iasă cîrtița. Și a doua zi cîrtița iese în altă parte. Și tot așa". Categoria moral-plastică specifică Norei
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o eliberare naturistă, sublimată în direcția percepției flamande. Belșugul vegetal e însă un fel de pandant al chemării eroticești obsesive, voluptuoasa lui înregistrare fiind, la un moment dat, îndreptată chiar către analogii sexuale: ,Piețele sînt vesele, reconfortante, mai ales la începutul toamnei. Simt sîngele legumelor sub pielița gata să crape. Și toate formele sînt atît de senzuale și culorile aprinse, ațîțătoare
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca timp de o jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă. Nu era, oare, vorba, tot așa, de a dovedi că repetiția guvernează, la egalitate, istoria lumii și pe cea a dorințelor noastre? Acest mizantrop a refuzat multă vreme să se confeseze. Acest disperat nu înțelegea de ce "riscul
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
Montaigne, Voltaire, Anatole France sănt cățiva maeștri declarați ai eseistului nostru ce relaxează perspectiva religioasă pănă la ceea ce dl Cristian Bădiliță numește "o credință naturală și senină în Dumnezeu". Homo religiosus se arată dispus a pactiza cu epicureul, sub acolada voluptuoasă a "veacului luminilor", cănd noțiunea de filosof se întălnea cu cea de "libertin". Avem a face, așadar, cu un creștinism în tratare liberă, oarecum heterodox, însă atăt de pliat pe temperamentul autorului în discuție, atăt de natural încăt nu-l
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
bascularea istoriei o dată cu căderea Zidului și a Cortinei de Fier; în filmul canadian, resortul ține de “generația ’60” (cu iluziile ei, vorba cîntecului, “care le-a avut”) și cu ora bilanțului nerostit. Profesorul care moare, după o viață de “socialist voluptuos”, Rémy (jucat cu un umor suculent de Rémy Girard, unul dintre cei mai iubiți actori canadieni) e convins că intrăm într-o epocă barbară... Iată ce scrie regizorul pe marginea subiectului: “Imperiul american, care domnește acum asupra lumii, va avea
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
un lirism de interior, cu ecouri din Sonetele eminesciene. Aici, între rezonanța sentimentului și cadrul exterior se stabilește o simetrie. Retragerea din fața crispării elementelor, reculul într-un interior securizant, protector se însoțește cu o regăsire a intimității ființelor, a comuniunii voluptuoase ("Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a imaginilor se conjugă cu recursul la amintire, cu rememorarea candidă și gingașă. Apelul la senzații (vizuale, gustative, olfactive, tactile) traduce, în fond, nevoia de materialitate a eului liric. E vorba însă nu de materialitatea cotidiană, ci de una reprezentată voluptuos, prin intermediul unor imagini jubilatorii, ce au o însemnată relevanță ontică și gnoseologică. Între frenezia perceptivă și echilibrul viziunii, între abundența imagistică și rigoarea versului se situează acest lirism de esență rococo, fapt remarcat și de Gheorghe Grigurcu: "Marca personalității lui
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii și lăcrima câteva clipe pe rămășițele unei inocențe pentru totdeauna pierdută; dacă, prin miracol, fusese
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
XIX-lea", în fine, documente, anexe genealogice. Este evident vorba de un florilegiu de studii, multe inițial publicate în organe de specialitate, iar împreună alcătuind un impresionant corp al reînvierii trecutului, acela de care, ușor despărțindu-se unii, se aruncă voluptuos, dar nu și cu grație, în neant. Personalitățile evocate retrăiesc dimpreună cu locuințele lor; acolo unde acestea mai există, autorul le-a cercetat cu un simț detectivistic pe care i-l invidiem. Oameni, cinuri, case, nu am găsi, poate, disciplină
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
de Râmi Be’er, interpretată maiastru de o trupă de balerini excepționali, de la Kibbutz Contemporary Dance Company din Israel, cu un ecleraj de mare artă și o muzică perfect aleasă, în armonie cu subiectul (“Amintiri”), au mai spălat mizeria deversata voluptuos în spectacolul lui Galgotiu. Vă recomand, daca nu i-ați văzut (încă) pe balerinii evrei, să nu-i scăpați nici în spectacolele care urmează. Și ședere plăcută la Sibiu, în continuare. Numai bine! Da, încă se mai inventează instrumente, dar
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem face? Crezi că scaunul tău cu rotile va putea fi leagănul nostru de tandrețe? - Pe Dumnezeu să nu-l mai pomenești! Nu-ți
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
și o natură livrescă, arhitect la scară mare, dar și cercetător în infinitezimalul formei, pe parcursul numeroaselor sale cicluri el se mișcă liber atît în lumea austeră și nonfigurativă a iconarilor, cît și în dezlănțuirile cromatice ale expresioniștilor sau în construcțiile voluptuoase și luxuriante ale nabiștilor, în mod special ale unui Vuillard, de pildă. Chiar dacă fiecare dintre etapele sale, așa cum încercam să sugerez cu prilejul amplei sale expoziții de la Muzeul Național de Artă, are o logică interioară proprie și o mișcare particulară
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
fapt a tratatului despre frumusețe al lui Ficino (p. 129). Racordul dintre umanistul-filosof și batoza cu sufletul curat și dulce îl face amoralistul-eseist Hmvaqw, goliardicul delirant și atotsarcastic ce veștejește totul în cale, inclusiv râncedele clișee protocroniste și naționaliste. Dincolo de voluptuoasa verbozitate scăpată uneori de sub control, rămân scenele grotești portretizând decrepitudinea fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
fără parti-pris-uri sau balcanisme. Am remarcat, în numărul acesta, o delicioasă temă inactuală: Trapezista și Cișmigiul văzut de sus, de Lucian D. Cișmigiu. Este vorba de Leona Dare, pe care o putem vedea în trei poze, "una dintre cele mai voluptuoase femei din epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
de egală - dacă nu și mai teribilă anvergură - comunismul merita un tratament identic. Părtaș la câștigarea celui de al doilea război mondial, Stalin nu a sfârșit înfășurat într-un covor dat cu gaz și incendiat, mareșalii săi și-au zăngănit voluptuos decorațiile până la sfârșitul zilelor, ca, de altfel și Molotov, Jdanov, Vâșinski, iar Beria plătind tribut modului de a se face politică în U.R.S.S.! Cele 3600 de vagoane de sânge vărsat de soldatul sovietic întru îngenunchierea nazismului, într-o conflagrație
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
mai mult cu delăsarea și neglijența decât cu sfidarea restricțiilor de către cineva care vrea să-și afirme identitatea. Și reprezintă o formă de manifestare a entropiei, în opoziție cu sensul esențial al literaturii, care este antientropic. înțelegerea libertății ca o voluptuoasă degradare, așa cum o întâlnim în viața de fiecare zi, îi caracterizează și pe autorii cărții. Ce face, să zicem, un bărbat din vremea noastră dacă este lăsat complet liber? îl citește pe Kant? Se duce în Africa să vâneze lei
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]