47 matches
-
maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei sfenopalatine ("Arteria sphenopalatina").
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată viața, îmbrăcat într-o teacă groasă de țesut conjunctiv. Coarda dorsală a acestora este persistentă
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
este comprimat lateral și este acoperit cu solzi pe lături și deasupra. Gura mică este dispusă terminal și ușor îndreptată în sus. Falca superioară este mai scurtă decât cea inferioară și se extinde până la mijlocul ochiului. Pe maxilarul inferior, premaxilar, vomer și palatine se află dinți mărunți, viliformi, slab dezvoltați, de aceeași mărime. Maxilarul superior și limba fără dinți. Botul este scurt și intră de 4,0—4,1 ori în lungimea capului. Ochii sunt foarte apropiați de profilul frunții. Nările
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are un cec, iar intestinul 3-6 apendice pilorice. Se hrănesc mai ales cu pești, dar și
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Capul este alungit și prevăzut cu un bot lung, lat și turtit, asemănător ciocului unei rațe. Gura este foarte mare, ocupând o jumătate a capului, înarmată cu numeroși dinți fixați pe mai multe oase: premaxilar, vomer, palatine, oasele faringiene și limbă. Maxilarul fără dinți. Falca inferioară proeminentă. Falca superioară este formată din maxilare și premaxilare. Ochii sunt moderat lărgiți, așa cum este tipic pentru văzul peștilor răpitori din apele de adâncime mică. Au o singură înotătoare dorsală
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
gura este închisă; premaxilarele puțin protractile. În partea anterioară a fălcilor poartă dinți asemănători cu incisivii mamiferelor, mărginiți pe laturi de dinți mai lați. Dinții sunt bine dezvoltați, diferențiați în dinți conici (caniniformi), aplatizați (incisiviformi) sau rotunjiți (molariformi). Plafonul bucal (vomerul și palatinele) sunt fără dinți. Au 6 raze branhiostegale și 24 vertebre. Capul cu sistemul canalelor mucoase slab dezvoltat. Osul accesor este prezent. le au o singură înotătoare dorsală, formată din două regiuni aproape egale între ele: una țepoasă cu
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
proeminentă sau subîntinsă. Ochii mici sau mari, acoperiți cu o pleoape adipoase mai mult sau mai puțin dezvoltate. Dinții fălcilor sunt pluriseriați sau în benzi, mici sau minusculi, uneori cu un rând de canini mari recurbați. Dinții de pe bolta bucală (vomer, palatine) sau de pe limbă prezenți sau absenți, în funcție de specie sau de stadiul de dezvoltare. Fantele branhiale mari, membranele branhiostegale neunite și separate de istm. Raze branhiostegale 6-10 (de obicei 7). Numărul și lungimea branhiospinilor este variabilă în funcție de specie, numărul lor
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
superioară devine neprotractilă, aceasta fiind o modificare secundară care adaptează peștele pentru a se hrăni cu o pradă mai mare. Dinții mari puternici, ascuțiți, conici sau aplatizați, de mărime inegală pe ambele fălci și palatine (bolta palatină), dar absenți pe vomer; în apropierea vârfului fălcii inferioare sunt de obicei 1 sau 2 dinți canini (caniniformi) ascuțiți puternici. Fantele branchiale sunt largi; pseudobranhiile bine dezvoltate. 7 raze branhiostegale. Membranele branhiale sunt separate de istm și una de alta. Branhiospinii (spini branhiali) absenți
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
mare și largă este dispusă terminal, ajunge sub partea anterioară sau sub mijlocul ochiului și este prevăzută cu dinți puternici și numeroși pentru a prinde prada vie. Marginea maxilarului și inserția mandibulei sunt situate puțin în urma marginii posterioare a ochiului. Vomerul (prevomerul), în formă de barcă, este mai masiv și mai scurt decât la celelalte salmonide; pe marginea lui anterioară sunt 4-8 dinți puternici încovoiați, dispuși într-un singur rând transversal; la exemplarele bătrâne, majoritatea acestor dinți cade. Dinții de pe vomer
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Vomerul (prevomerul), în formă de barcă, este mai masiv și mai scurt decât la celelalte salmonide; pe marginea lui anterioară sunt 4-8 dinți puternici încovoiați, dispuși într-un singur rând transversal; la exemplarele bătrâne, majoritatea acestor dinți cade. Dinții de pe vomer se continuă, fără întrerupere, cu cei de pe palatine. Pe manubriu vomerului, dinții lipsesc. Manubriul vomerului este scurt și lat; iar la exemplarele bătrâne el e concrescut cu parasfenoidul. Pe marginea limbii, câte un rând de 6-8 dinți. Falca inferioară este
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
scurt decât la celelalte salmonide; pe marginea lui anterioară sunt 4-8 dinți puternici încovoiați, dispuși într-un singur rând transversal; la exemplarele bătrâne, majoritatea acestor dinți cade. Dinții de pe vomer se continuă, fără întrerupere, cu cei de pe palatine. Pe manubriu vomerului, dinții lipsesc. Manubriul vomerului este scurt și lat; iar la exemplarele bătrâne el e concrescut cu parasfenoidul. Pe marginea limbii, câte un rând de 6-8 dinți. Falca inferioară este prevăzută cu 18-20 de dinți ascuțiți și încovoiați, iar cea superioară
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
salmonide; pe marginea lui anterioară sunt 4-8 dinți puternici încovoiați, dispuși într-un singur rând transversal; la exemplarele bătrâne, majoritatea acestor dinți cade. Dinții de pe vomer se continuă, fără întrerupere, cu cei de pe palatine. Pe manubriu vomerului, dinții lipsesc. Manubriul vomerului este scurt și lat; iar la exemplarele bătrâne el e concrescut cu parasfenoidul. Pe marginea limbii, câte un rând de 6-8 dinți. Falca inferioară este prevăzută cu 18-20 de dinți ascuțiți și încovoiați, iar cea superioară cu 13-15 dinți. Ochii
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cilindro-conic, aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este completă, mergând pe mijlocul flancurilor și ajunge până la baza înotătoarei caudale. Capul este mare, aplatizat și gros. Gura terminală, destul de largă, ajungând până sub ochi; fălcile și vomerul sunt prevăzute cu serii de dinți foarte fini. Falca inferioară este puțin mai scurtă. Botul scurt și rotunjit. Ochii sunt de mărime mijlocie, privind în sus. Capul și corpul sunt lipsite de solzi; rareori, sub înotătoarele pectorale, se găsesc solzi
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
așezata înapoia celei dorsale. Înotătoarele ventrale în poziție abdominală. Înotătoarea dorsală scurtă, cu cel mult 16 radii, iar în înotătoarele ventrale I (6) 7-8 radii. Linia laterală prezentă. Gura fără mustăți și prevăzută cu dinți prinși pe fălci și pe vomer. Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
în înălțimea maximă și de 1,6-2,4 ori în lungimea pedunculului caudal. Capul mare, lat, aplatizat și mai gros decât restul corpului; lungimea lui se cuprinde de 3,3-3,9 ori în lungimea corpului. Gura largă, terminală. Maxilele și vomerul cu dinți mărunți fini, așezați în mai multe serii. Fălcile de lungime egală. Pe bărbie sunt 2 pori senzoriali. Ochiul mijlociu, prezentând aceleași raporturi față de spațiul interorbital, ca și la zglăvoaca comună. Preoperculul cu 2 spini bine dezvoltați, îndreptați înainte
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc; lacrimalul de obicei prezent. Preorbitarele uneori lipsesc; dacă există, ele nu conțin canale mucoase (din sistemul lateral cefalic), dar în locul acestora există rânduri de genipori. Pteroticul se
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
bogată. Spre nord, Vomero se învecinează cu cartierul Arenella, spre vest cu Soccavo și Fuorigrotta, spre sud cu Chiaia, spre est cu Montecalvario și spre nord-est cu Avvocata. Numele său provine probabil de la vechea să funcție agricolă și de la cuvântul "vomere" (plugărit). Datorită culturilor agricole de aici, zona a fost poreclita timp de mai multe secole "Dealul de broccoli". În zilele noastre Vomero este o zonă rezidențială care a păstrat puțin din trecutul său rural. De la începutul secolului al XX-lea
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]