49 matches
-
și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat pe linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei sfenopalatine ("Arteria sphenopalatina").
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
este comprimat lateral și este acoperit cu solzi pe lături și deasupra. Gura mică este dispusă terminal și ușor îndreptată în sus. Falca superioară este mai scurtă decât cea inferioară și se extinde până la mijlocul ochiului. Pe maxilarul inferior, premaxilar, vomer și palatine se află dinți mărunți, viliformi, slab dezvoltați, de aceeași mărime. Maxilarul superior și limba fără dinți. Botul este scurt și intră de 4,0—4,1 ori în lungimea capului. Ochii sunt foarte apropiați de profilul frunții. Nările
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
gura este închisă; premaxilarele puțin protractile. În partea anterioară a fălcilor poartă dinți asemănători cu incisivii mamiferelor, mărginiți pe laturi de dinți mai lați. Dinții sunt bine dezvoltați, diferențiați în dinți conici (caniniformi), aplatizați (incisiviformi) sau rotunjiți (molariformi). Plafonul bucal (vomerul și palatinele) sunt fără dinți. Au 6 raze branhiostegale și 24 vertebre. Capul cu sistemul canalelor mucoase slab dezvoltat. Osul accesor este prezent. le au o singură înotătoare dorsală, formată din două regiuni aproape egale între ele: una țepoasă cu
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
toți amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea prăzii. Prada este prinsă cu partea anterioară a limbii. În cavitatea bucală se deschid ductele glandelor salivare. Dinții la amfibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși pe maxilarele superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă. Din cavitatea bucală hrana trece în esofagul scurt ce se deschide într-un stomac mic, unde se digeră parțial. Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin: Broaștele se hrănesc cu
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
neurocraniu. Viscerocraniul la om este alcătuit dintr-un masiv osos, centrat de osul maxilar și fixat de baza craniului și dintr-un os mobil, mandibula. În total la formarea viscerocraniului participă 14 oase, dintre care 6 sunt perechi și neperechi: vomerul și mandibula. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are un cec, iar intestinul 3-6 apendice pilorice. Se hrănesc mai ales cu pești, dar și
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
cilindro-conic, aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este completă, mergând pe mijlocul flancurilor și ajunge până la baza înotătoarei caudale. Capul este mare, aplatizat și gros. Gura terminală, destul de largă, ajungând până sub ochi; fălcile și vomerul sunt prevăzute cu serii de dinți foarte fini. Falca inferioară este puțin mai scurtă. Botul scurt și rotunjit. Ochii sunt de mărime mijlocie, privind în sus. Capul și corpul sunt lipsite de solzi; rareori, sub înotătoarele pectorale, se găsesc solzi
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc; lacrimalul de obicei prezent. Preorbitarele uneori lipsesc; dacă există, ele nu conțin canale mucoase (din sistemul lateral cefalic), dar în locul acestora există rânduri de genipori. Pteroticul se
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă câteva fețe și margini: Scobitura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") este o scobitură adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
palatului primar sunt limitate la buza, fantele labiale din buza despicată simplă (cheilodisrafii) sau interesează în mod egal palatul primar anterior, realizând fantele labioalveolare (cheilognatodisrafii). Fantele palatului secundar pot fi limitate la palatul moale (lueta și valul palatin), reprezentând stafilodisrafiile. Vomerul se poate atașa la una din lamele palatine (fanta palatină unilaterală) sau să rămână liber (fanta palatină bilaterală). Fantele totale interesează în același timp sudura anterioară și sudura posterioară (cheilo-gnatoplatodisrafile sau despicăturile totale), ce pot fi unilaterale sau bilaterale (gura
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
nivelul bolții și vălului palatin; tulburări moderate de ocluzie dentară (în sensurile: anteroposterior și lateral); puncte osoase dureroase în șanțul vestibular, la baza rebordului alveolar superior și retrotuberozitar bilateral. mobilitate anormală a blocului alveolopalatin (spontană și la palpare - este secționat vomerul și septul nazal); tulburări de masticație. Examenul obiectiv general pe aparate și sisteme nu decelează alte aspecte patologice. Din elementele de anamneză și din examenul obiectiv local m-am orientat către un diagnostic de probabilitate de: „Fractură de masiv facial
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
vieții intrauterine la un embrion de 10mm. În absența coalescenței dintre muguri, pereții epiteliali nemezodermizați se topesc prin degenerescență chistică (Steiniger) sau prin micronecroză (Menkeș) și astfel separarea dintre ei rămâne definitivă, lamele palatine neunindu-se pe linia mediană cu vomerul pentru a separa cavitatea bucală de fosele nazale (embrion de 30 mm, sfârșitul lunii a 2-a). Formele caracteristice de despicături considerate de către unii autori ca rezultatul unor regenerări intrauterine pledează în favoarea acestei concepții. Etiologia despicăturilor labio-maxilo-palatine rămâne însă o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
asociate sunt o coexistență a despicăturii parțiale cu cea anterioară, creasta alveolară rămânând intactă (fig.17). ( Anexa 1c) C. Despicăturile totale interesează buza, pragul marinar, creasta alveolară, bolta și vălul palatin. Ele pot fi unilaterale și bilaterale. În aceste forme vomerul este unit cu marginea despicăturii palatine de partea sănătoasă (fig.18 a, b, c). (Anexa 1d) În ceea ce privește incidența despicăturii de buză și de palat, Fogh - Andersen efectuează un studiu ale cărui rezultate publicate sunt citate de Morley (1958). Astfel el
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
înșelătorie și în acestea?) și așa, eu, o fecioară, fui sedusă definitiv de cuvintele tale. După ce-ai avut ajutorul meu, tu reușești să înjugi - fără să fii atins de foc - taurii cu copite de bronz și să tai cu vomerul, așa cum ți s-a cerut, câmpul nedesțelenit; apoi sameni sub brazde dinții otrăviți în loc de semințe și din ei cresc soldați înarmați cu spadă și scuturi. Eu însămi, care-ți furnizasem filtrele magice, m-am îngălbenit și-am fost cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
celor trei principi pecegeni din Dobrogea. Noii veniți au pătruns repede și în Transilvania, unde-i găsește, în 1158, conlocuind cu pecenegii, episcopul Otto de Freising „Inter aquilonem et item Orientem Pecenatorum et Facorum (Comanorum), maximam venationem captam hahente, sed vomere ac rastro pene experte campania”. Organizați în opt triburi mari, ale căror denumiri erau împrumutate de la culoarea cailor: alb, sur, cenușiu, roib, negru, în afară de Iazicapan, cu o demnitate socială deosebită etc., cumanii au instaurat un vast imperiu, care se întindea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
foc dădu roată marii planete întunecate și se-ntoarse în valea oaselor, purtând cu ea înțelepciunea infernurilor. Și oasele erau acum foarte uscate, sfărâmate unele de altele. Mandibule și capete de ciolane zăceau între ierburi sârmoase. Falange de degete, orbite, vomere, sfenoide, hârci, coșuri de piept păienjenite erau risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?" Urmă un vuiet ca de ape mari și oasele tresăriră, se-apropiară, formară centuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului, erau și ele străvezii, așa încît unghiile luminau roz de parc-ar fi avut o sursă de lumină interioară. Deși-l vedea aproape-n fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
internă în sus: sinusul sagital. Prezintă: partea orizontală - lama ciuruită Prin orificiile lamei ciuruite trec nervii olfactivi partea vsupeerticală cu 2 segmente - rior și inferior Pe segmentul superior - crista galli - se inseră coasa creierului. Segmentul inferior se articulează cu osul vomer și formează partea osoasă a septului nazal. 2. Osul etmoid Posterior față de osul frontal Participă la formarea bazei craniului, a orbitelor și a foselor nazale. masele laterale ale etmoidului Participă la formarea pereților laterali ai foselor nazale și a pereților
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
ai foselor nazale și a pereților mediali ai orbitelor. Pe fața internă se descriu cornetul nazal superior și mijlociu. VISCEROCRANIUL Viscerocraniul este format din: - 6 oase pereche: nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare, palatine, maxilare - 2 oase nepereche: mandibula și vomerul. Osul hioid este un os nepereche, așezat în partea antero-superioară a gâtului, deasupra laringelui. Intră în alcătuirea scheletului osteofibros al limbii. Central se descrie corpul osului, lateral sunt coarnele mari și cele mici ale osului. La nivelul osului hiod se
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
reprezentate: craniu, coloană vertebrală etc. La pești se întâlnesc cele mai variate tentative de a se constitui o dentiție. Această diversitate, expresie a haosului neperfecționării prin adaptare funcțională, se traduce prin: -locul de implantare, dinții fiind plasați pe limbă, palat, vomer; -formă și dimensiune - peștii cartilaginoși au homodentiție, iar cei placoizi - heterodonție; -forma de implantare - anchiloză, coeziune fibroasă, gomfoză; -succesiunea erupției dinților - alternativ, succesiv. La batracieni și reptile începe o ordonare a acestui haos, pentru ca, la mamiferele inferioare, gomfoza să reprezinte
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]