48 matches
-
coopteze și personaje care au declanșat sau au condus revoluția, noii lideri pigmentează nesemnificativ FSN cu astfel de actori, doar pentru figurație. Concluzia lui Edward Behr este următoarea: „Orice revoluție își devorează copiii. Revoluția română a fost însă de o voracitate cu totul ieșită din comun. În plus, date fiind originile ei atât de obscure și de ambigue, abia își înghițea fiii, că îi și scuipa din nou afară. După sentimentul de imensă ușurare, speranță și entuziasm de la început, deziluzia a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
individ, a fi patriot nu ar trebui să presupună ca acesta să urle din toți bojocii că își iubește țara. Sunt destule birouri cu funcționari frustrați și plictisiți, mai rotofei sau mai sfrijiți, care își clamează patriotismul, dar care în voracitatea și stupizenia lor, se lasă cumpărați ușor ori se vând aproape gratis. Actele de civism înseamnă ceva foarte simplu care țin de o anumită normalitate și chiar discreție: un cetățean responsabil față de lege, un profesionist la locul de muncă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trecem la poveștile de amor virtual ale mamei sale, apoi, fără tranziție, la Tsutomu Miazaki, japonezul care, între 1988 și 1989 a ucis patru fetițe, pe care le-a tăiat bucăți și le-a mîncat, după care, tot în registrul voracității, dar în alt plan, ajungem la Umberto Eco, victimă a unei "voracități bibliofile" și așa mai departe, întîlnind personaje reale, ca cele de mai sus, Edith Piaf, Jung, Tolstoi, de Funès, sau imaginare, restituite cu aceeași forță a privirii ascuțite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la Tsutomu Miazaki, japonezul care, între 1988 și 1989 a ucis patru fetițe, pe care le-a tăiat bucăți și le-a mîncat, după care, tot în registrul voracității, dar în alt plan, ajungem la Umberto Eco, victimă a unei "voracități bibliofile" și așa mai departe, întîlnind personaje reale, ca cele de mai sus, Edith Piaf, Jung, Tolstoi, de Funès, sau imaginare, restituite cu aceeași forță a privirii ascuțite pe care Emmanuelle Pireyre o aruncă asupra epocii noastre și îndeosebi asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
moarte și degradare. În mentalitatea poporului, e considerat semn rău dacă auzi un croncănit de cioară sau de corb. În același timp, oamenii se feresc de ei, asociindu-i adesea fie cu ghinionul, fie cu ochii diavolului. Porcul e simbolul voracității, a tuturor tendințelor obscure, al desfrâului, al egoismului. În porci s-au ascuns, știm din Biblie, diavolii izgoniți. Porcul e un animal murdar, notează Cornel Ungureanu. E departe de inocența Mielului de simbolul pe care-l încorporează Mielul. El semnifică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă în celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație juisoare a neantului. CARTEA A III-A După spectacol Capitolul X Cronica unui cataclism Problema nu mai este dacă un tablou rezistă, de exemplu, într-un lan de grâu, ci dacă rezistă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu a lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parbriz cele două capete nemișcate, mute. La ce se gândeau? Poate la moarte, nu-i greu să te gândești la moarte duminică seara. Sau la viață, la ceva de cumpărat, de mâncat. La viața aceea care spre sfârșit devine doar voracitate. O iei fără să mai dorești să dai ceva în schimb. Elsa și cu mine ne îndreptam către aceeași tăcere. Singurătatea pe care o atingeam cu farurile ar fi fost a noastră peste câțiva ani. Două fantoșe mergeau în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate de mâncare. Un soldat a spus că soarecii îi “mâncaseră două degete înghețate de la picioare”, în timp ce dormea. Când soseau rațiile, pe o sanie trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
înnebunindu-i pe soldați, din cauza mâncărimii. Dormeau câte 2, cu pătura trasă peste capete, într-o încercare disperată de a se încălzi reciproc. Rozătoarele s-au înmulțit rapid, hrănindu- se cu cai și oameni morți. În stepă, șoarecii căutau cu voracitate de mâncare. Un soldat a spus că soarecii îi “mâncaseră două degete înghețate de la picioare”, în timp ce dormea. Când soseau rațiile, pe o sanie trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
nebănuite. Păstrăvul de lac a ajuns la greutatea de 8,400 kg (exemplar prins cu ocazia pescuirilor experimentale), pescuindu-se de către localnici exemplare de 12,5 și chiar 20 de kg. Păstrăvul curcubeu a fost extras însă prin pescuit, datorită voracității lui, în primii 7 ani de existență a lacului. Cel mai mare exemplar pescuit a avut greutatea de 5,4 kg. Lostrița a atins dimensiunea de 6,4 kg, dar există exemplare mult mai mari, creșterea deosebită înregistrându-se pe seama
PESCUITUL RECREATIV COMPONENT? IMPORTANT? A AGROTURISMULUI by Petru IVANOF () [Corola-publishinghouse/Science/83112_a_84437]
-
un banchet și 1-a invitat pe Dragon. Mai înainte ea ceruse ajutorul unui muritor, Hupașiya. Acesta a acceptat, cu condiția ca zeița să se culce cu el; zeița a consimțit. Dragonul a mâncat și a băut cu o asemenea voracitate încât n-a mai putut să coboare iar în gaura sa, și Hupașiya 1-a legat cu o funie. Atunci a apărut zeul furtunii care 1-a ucis, fără luptă, pe Dragon. Această versiune a mitului se încheie cu un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
na Moscu; energia mamei crește pe măsura devitalizării fiicei mai mari, ea pare că reînvie "din tinerețea Sandei"141, atunci când declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin și robust de femeie cu sânge mult"142(s.n.), voracitatea și uitarea de sine din timpul meselor confirmă faptul că "numele de animal erbivor e un camuflaj antroponimic pentru atavismul său de carnivor"143. Aflată sub imperiul vinei că sora mai mare a murit în locul ei - "sacrificiu prin transfer"144
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dacă nu chiar și autoarea, unei înșelătorii de proporții. Cât se poate de semnificativ, în Creta, adică la el acasă, mitul Labirintului nici nu pomenește de Minotaur, care nu-i decât o bazaconie simplistă, de gust alexandrin, pentru a explica voracitatea intrinsecă a spațiului vital. − He-he! Am vrea noi să apară de undeva o bestie mugind, care să ne justifice teama, dar peste tot numai semeni panicați forfotind frenetic în căutarea ieșirii. Fiecare își zice că neapărat o parte din ceilalți
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
consolidare a unității Partidului, statului și poporului. Codurile administrative avertizau împotriva neîndeplinirii îndatoririlor, acuzațiilor false, neasumării responsabilității, traiului risipitor și altor activități burgheze. Reglementările din 1957 privind Răsplătirea și Pedepsirea Personalului Administrativ de Stat, de exemplu, au condamnat comportamente precum voracitatea, beția, jocurile de noroc, înșelătoria și indecența în timpul sau în afara serviciului. Deoarece proprietatea privată era interzisă, iar etalarea ostentativă a bogăției periculoasă, corupția asuma adesea un caracter nepecuniar, oficialii cheltuind resursele statului pe ospețe îmbelșugate, birouri luxoase și rezidențe oficiale
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu reflexiile verdelui de clorofilă pe piele. Vedeam numai că ogorul nu mă hrănește decât pentru că vrea să mă devoreze mai târziu. Pentru mine rămânea de neînțeles cum poate cineva să-și încredințeze viața unui mediu înconjurător ce-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității pământului sătesc cu înfloritorul său panoptic al soiurilor de moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă gândeam la ea, moartea mă tot căutase încă mai înainte s-o facă Statul cu amenințările lui funeste
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu orice formă de lectură este de urmat. Ea poate deveni viciu. Eseistul îl invocă în sprijin pe André Maurois, care compară lectura-viciu cu dependența de droguri, un soi de bulimie care nu mai face distincție între felurile de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine și lume un zid sau un pustiu, claustrând și sterilizând
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
considera un semn al efeminării, și îi distrugea manuscrisele printr-un gest extrem de violent. Cu toate acestea copilul nu a reacționat niciodată la aceste provocări. La doar 12 ani Yukio Mishima a început să scrie primele sale povestiri. Citea cu voracitate opere de Raymond Radiguet, Oscar Wilde, Rainer Maria Rilke, precum și ale clasicilor literaturii japoneze. Cu toate că familia sa nu era suficient de bogată, bunica sa Natsu a insistat ca băiatul să fie trimis la o școală de elită, Școala Peers (Universitatea
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
fi născut fără de loc, în afară timpului. Îi plăcea să hoinărească sub cerul înstelat, dar simțea că nu e nimic acolo care să-l cuprindă - nici un Dumnezeu, nimic." Neantul "budist l-a lăsat gol... A început să bea vin cu voracitate, iar apoi cădea epuizat la podea, strigând către Dumnezeu să îl lase în pace (deși se pretindea ateu). Odată, pe când era beat, a înălțat pumnul către ceruri, din vârful unui munte, blestemându-l pe Dumnezeu și provocându-l să îl
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și a poziției strategice mai puțin importante (fiind controlată de șefi beduini) a scăpat de voracitatea puterilor imperiale din Europa, dar italienii, care voiau să-și creeze și ei un imperiu colonial, nu aveau în acea perioadă la dispoziție niciun alt obiectiv mai potrivit pentru a-l anexa, iar proximitatea geografică a Libiei cu peninsula apenină
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
o tactică desăvîrșită, să învingă adversarul pe propriul său teren, să demonstreze că argumentația sa o înglobează și o domină pe cea adversă". Așadar obiectul diatribei este "înglobat", înghițit de subiect. Raportul dintre ultimul și primul este unul necruțător, de voracitate. Nu s-ar fi putut o mai adecvată apreciere moral-stilistică privitoare la ultracorosivele tablete argheziene, de-un egotism total, exterminator, în strălucirea lor de execuții spectaculare. Victimele n-au parte de un proces, ci sînt conduse, cu un fastuos ceremonial
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]