37 matches
-
acest raționament (femeile - „foste soții”, dar și în calitate de fiice, nepoate, verișoare, tot „foste soții” - apar frecvent ca vânzătoare ori cumpărătoare), mai ales atunci când poartă „nume” ale foștilor bărbați - Ihnătoae, Vitoldoaea etc. - „ori referiri la trecutele ranguri ale acelora - logofeteasa, stolniceasa, vorniceasa” etc. (moartea soțului o poate atesta - deși nu întotdeauna - și acel biv pus înaintea rangului). într-un hrisov, datat 9 martie 1491, Ștefan cel Mare întărește preotesei popii Petrea un sat cumpărat de aceasta de la Ileana, fiica lui Moisăi, nepoata
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1640, moare curând după aceea -, vânzând lui Iordachi, ginerele ei, jumătate din satul Futileștii de Sus din ținutul Fălciu), moștenesc și dăruiesc (rudelor sau lăcașurilor de cult). Lista lor este foarte lungă. Sunt vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea a cheltuit acei bani și i-a mâncat de n-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea a cheltuit acei bani și i-a mâncat de n-a avut de unde să-i dea, să-i plătească...”), contra unor garanții însemnate, să-și zălogească bunurile (Teodosia lui Nicoriță armașul îi scrie de la Uście, din Polonia, lui Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
radicale pentru recuperarea bunurilor. Astfel, soția vornicului Chiriac Sturza, rămasă văduvă, bate drumul Stanbulului pentru a-l reclama pe Dumitrașcu Cantacuzino, Domn abuziv care îi luase niște bani: „Și după ce s-au mazilit Dumitrașco-vodă, s-au dus mașteha acestor boieri, vorniceasa lui Chiriiac Sturzii, la țarigrad, de au zăbovit giumătate de an și ș-au aprinsu rogojini în cap, de l-au pârât la împăratul pe Dumitrașco-vodă. Și nemica n-au putut face, să isprăvească ceva. Și au mâncat banii toți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Arhiva istorică centrală a statului, vol. II (1621-1652), București, 1959, p. 37, actul nr. 111; Șarolta Solcan, op. cit., p. 226. 141. D.R.H. B. țara Românească, vol. XI, p. 220. Câteodată se arată utilă „înfrățirea” soției pe toate bunurile familiei. Asfel, Neaga vorniceasa fusese înfrățită de vornicul Mitrea, soțul ei, pe toate averile lui (Ibidem, vol. XI, p. 214). 142. Vezi Nicolae Iorga, Studii și documente..., vol. X, București, 1905, pp. 261-263; Șarolta Solcan, op. cit., p. 235. 143. Vezi Ghe. I. Ionescu-Gion, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este neapărat reductibil la această dată. Procesul a fost inițiat înainte de 1840, a continuat după și, în anumite forme, se prelungește și astăzi. Anul 1840 este anul pe care l-au indicat cele două portrete anonime, al vornicului și al vornicesei Brădișteanu, realizate la 1839. În morfologia, în stilistica și în spiritul lor, aceste două portrete concentrează trei orizonturi culturale distincte și majore. Ele sînt un fel de placă turnantă a expoziției, făcînd trecerea de la portretul votiv la potretul de șevalet
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
i multe rânduri, a participat la nunta lui ștefan cel Mare cu Maria de Mangop (Frații Jderi) - Floarea, mama lui Niculae (Culi) Ursake, simbol al maternității prin dragostea pentru fiu (Ochi de urs). 6) Epitrop - Fiul vornicului Iordache și al vornicesei Smar anda, doctor în drept la Paris, spirit rafinat, cititor de cărț i rare (Locul unde nu s‐ a întâmplat nimic) - Ana Tulbure. 7) Tudorița Nechita - Fata orfană, crescută de unchiul ei, Andrieș Lunceanu. Tatăl muri într‐un accident cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al României, Calinic Miclescu. Lumânărică, mortul de care nu se ocupase nimeni, în afară de mama Mitropolitului - era un țăran din ținutul Moldovei. Atât se știa - spune Calimah. Numele lui, după cum s a mai spus, era
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Anthologhiu, Neamț 1840 ierom. Antonic din mănăstirea Urguești, la Jurnalul de Galați (1850) spătarul C. Miclescu, serdarii G.Nicolau, Gr. Dănuleț, căpitan C. Costachi I(osif) Patrichi (Popescu), prof. de limba latină, C. Alexandrescu, G(avril) Constantinovici; la Zimbrul (1850) vorniceasa Cas.. Costache, maior Pavlov, căpitan Iosef Toran, G. Oatu, Iancu Donici, Lascarachi Moldovanu, iar pe alți 12 îi lăsa nenumiți; autorul atrăgea atenția că „pentru Beidiman, Bercar, Buhnilă, 343 Docan, Epure, Gane, Juvara, Racliș, Romașcu, Vârgolici Vîrnav, Vrabie, ca și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Generale a Casei Sf, Spiridon. Casele în care s-a instalat ospiciul aparținând familiei Mavrogheni, nu au avut nimic comun cu mănăstirea Galata În Arhivele Statului din Iași aflăm (tr. 1884, Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ș-au împărțit moșiile”, fiecărei surori revenindu-i, printre altele, „a tree parte din Dimăceni, ce esti la ținutul Tecuciului [...] și a tree parte din satul Țigănenii (sic) în ținutul Tecuciului” (subl. ns.). La 15 martie 1668 vedem că „Armanca vorniceasa a răposatului vornicului Vasile” Roșca, fiica Măricuții Cernătoaia, lasă prin zapis de danie fiilor săi „sat întreg Țigăneștii (sic) la ținutul Tecuciului”, evident că este vorba de satul Țigăneii. În cele din urmă, întregul sat Țigăneii va ajunge în stăpânirea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]