1,123 matches
-
e suficientă ca să-ți dai seama de cât de expert reușește Fellini să jongleze cu percepțiile spectatorului, fie el oricât de avizat. De altfel, nu degeaba vorbesc de acest film "de cumpărat". Mie mi se pare echivalentul cinematografic al "Muntelui vrăjit" de Thomas Mann: trebuie văzut de mai multe ori, pe îndelete și cu răbdare. Altfel, e posibil ca prima vizionare să-ți dea doar o durere de cap. Aceeași proprietate o are și al doilea film. Nu știu dacă i
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
tînăr - disproporționat de pozitiv. Dar o asemenea neconcordanță de un soi și mai puțin realist se instalează în chiar miezul romanului Delirul, în Ťtribulațiile ť eroului principal". Și mai departe, și mai limpede: Eroul se mișcă într-un tărîm parcă vrăjit, tot ce-i iese din gură e primit ca perle de o valoare inestimabilă, iar gestul care în mod normal ar atrage Ťpoftirea afarăť mai mult sau mai puțin politicoasă (în situațiile în care însăși Ťpoftirea înăuntruť fusese destul de greu
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
destinul, prin ecourile unei disperări ce încă se forțează în cumințenie și discreție". Fapt e că masivul florilegiu a preluat și unele enunțuri patetice și inflamări neconvertite poetic, tip "tinerețea lor superbă"; "încă o iluzie de timp"; "apele-albastre ale neantului"; "vrăjite urmele tale"; "ascultam impactul dintâi"; "zbaterea din urmă a clipei"; "neliniștea așteptării", ceea ce nu poate anula frumusețea crepusculară, inventivitatea măștilor și codul etic tulburător care adie în majoritatea textelor. Iată un exemplu: "Eclipsă de lună de soare/ sau val de
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
lui Thomas Mann, sau a lui Tolstoi, cu necruțătoarele lor îndoieli, textul e singura cale. Prin urmare, Lucian Raicu nu este deloc un biograf, chiar dacă răsfoiește jurnale, ori își amintește, aproape ca-ntr-un roman, călătorii la Bombay cu Muntele vrăjit. Este, în schimb, cititorul profesionist care merge o bună bucată de drum alături de niște scriitori-reper, nu atît prin valoare, deloc neglijabilă, cît prin statutul lor de victime predilecte ale mistificărilor de tot felul. Sub portretul de aristocrat al unui Tolstoi
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
din țările aflate sub cizma unor regimuri totalitare. Ideea reducerii unei societăți totalitare la dimensiunile unui azil (sanatoriu) nu este nouă în istoria literaturii universale. Arhetipul cărții lui Leonard Oprea este, fără dubiu, monumentalul roman al lui Thomas Mann, Muntele vrăjit. Personajele cu temperamente și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente Damian, discuțiile și reflecțiile cu substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar numele prietenei protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din romanul scriitorului german) demonstrează influența de netăgăduit pe care Muntele vrăjit a exercitat-o asupra scriitorului la redactarea acestui roman. De altfel, prozatorul român face în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri explicite la cartea lui Thomas Mann: "Mă cheamă Clavdia, ca pe doamna Chauchat a lui Mann, Thomas Mann
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
acestui roman. De altfel, prozatorul român face în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri explicite la cartea lui Thomas Mann: "Mă cheamă Clavdia, ca pe doamna Chauchat a lui Mann, Thomas Mann, și sper să nu fii un Hans, vrăjit, nu știu, nu înțeleg, Damian, Muntele vrăjit, amabilă Clavdia, da, da, parcă mi-aduc aminte, povestea aia cu sanatoriul, a existat și un român internat acolo, încercă ea să-i împrospăteze memoria, aha, Damian, deși habar n-avea de acel
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri explicite la cartea lui Thomas Mann: "Mă cheamă Clavdia, ca pe doamna Chauchat a lui Mann, Thomas Mann, și sper să nu fii un Hans, vrăjit, nu știu, nu înțeleg, Damian, Muntele vrăjit, amabilă Clavdia, da, da, parcă mi-aduc aminte, povestea aia cu sanatoriul, a existat și un român internat acolo, încercă ea să-i împrospăteze memoria, aha, Damian, deși habar n-avea de acel român, oricum erau bolnavi de plămîni, aerul
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián îl urmă, ascultător, pe băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași scară, cu rochia albastră
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
cauzelor care duc la instaurarea unei dictaturi și a metodelor prin care aceasta devine funcțională. Filip, potențialul dictator, al cărui orizont cultural era compus din lecturarea la nesfîrșit a trei cărți, Arta oratorică a lui Quintilian și, mai ales, Muntele vrăjit, de Thomas Mann, și Jocul cu mărgele de sticlă, de Hermann Hesse, este o variantă de Rastignac trecut prin învățătura lui Machiavelli, al cărui sfîrșit trimite cu gîndul către un soi de Ubu Roi, de început de secol XXI. Romanul
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
7-57 28. Idem, p.364 29. V. Alecsandri, Opere, vol. IV, Ediție Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Ed. Minerva, 1974, p.341 30. Camil Petrescu, Patul lui Procust, Ediție Al. Rosetti și Liviu Călin, Ed. Minerva, 1983, p. 106 31. Thomas Mann, Muntele vrăjit, Ed. pt literatură universală, București, 1967, p. 752 32. Alexandru Paleologu, Spiritul și litera, Ed. Eminescu, 1977, p.130. 33. Camil Petrescu, Teatru, Ediție Florica Ichim, Ed. 100+1 Gramar, 2000, p.85. 34. G. Călinescu, op. cit., p.747. 35
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
schimbă tactica și, apropiindu-se de el, se apucă să-i scoată hainele, cu îndemânare. Unde învățase ea cea mai bună metodă de a dezbrăca un bărbat? Surprins de precizia mișcărilor ei, Vasia o lăsă să-l dezbrace, consternat și vrăjit totodată, admirativ și gelos. Nu Natalia, ci o necunoscută era cea care îi scotea caftanul, cămașa și se pregătea să-i scoată și chiloții. Se întreba dacă, în naivitatea sa, nu se căsătorise cu o fermecătoare vrăjitoare, formată la școala
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
tras de cal și purtat în toate părțile 159. Subiectul generator de plăceri, chiar dacă este și el cuprins de aceeași înjositoare patimă, nu-l prețuiește și nu-i acordă cinste și prețuire desfrânatului, ci dimpotrivă, celui ce nu se lasă vrăjit și nu se lasă prins în mrejele acestei patimi: Pe cine va prețui mai mult curva, spune-mi, pe cel ce-i slujește și-e este rob, sau pe cel care zboară pe deasupra mrejelor ei, pe deasupra undițelor ei? Nici nu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dar prea îndelungată într-o paradigmă a basmului. Calul lui Harap Alb ajunge la Soare într-o clipă. Nu mai mult. Exact cât îi va trebui și Brândușei o dată ce-și va fi aflat odrasla: "îl puse-n căruța cea vrăjită/ Și zbură cu el într-o clipită" (nota de subsol e plină de haz, atrăgându-se atenția asupra ciudățeniei: "Cum putu ia să-ș' ducă pe fiiul său în căruța vrăjită, când zisă mai sus poetul că au desjugat bălaurii și
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
și va fi aflat odrasla: "îl puse-n căruța cea vrăjită/ Și zbură cu el într-o clipită" (nota de subsol e plină de haz, atrăgându-se atenția asupra ciudățeniei: "Cum putu ia să-ș' ducă pe fiiul său în căruța vrăjită, când zisă mai sus poetul că au desjugat bălaurii și le-au poruncit să meargă în treabă-ș'"). Suntem, se pare, într-un context fantastic: în interiorul acestui spațiu nu există, așa-zicând, limitări de viteză. Pe margine, da. Cum se motivează
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
de lume-nfipt se ține; Iar celălalt, de pulbere desprins, Urcă spre plaiuri strămoșești, divine, De-ar fi în aer duhuri, stînd Între pămînt și cer dominatoare, Spre-o nouă viață să mă ducă blînd, Din aburi aurii coboare! O mantie vrăjită de-aș avea, Prin țări străine să mă poarte! Nici cele mai alese haine,-aparte, Nici o hlamidă-n schimbul ei n-aș vrea! Faust În orice strai aș fi, eu știu, Simt chinul vieții pămîntene. Sînt prea bătrîn, să joc
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Emil Brumaru Mi-s vorbele vrăjite să creeze Vîrtejuri în jumări, jandarmerii De ciuboțica-cucului, teci dese Iubind boaba fasolelor tîrzii, Fîntîni sleite fin de cumpeni, raze Întortocheate într-un soare cub, Craci adormiți pe margini de pervaze Ce sufletul și cugetul ni-l sug Cînd se
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
de smirnă rourând pe fața mea în febră. Cu plânsul meu ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum spuneam, fiind din ce în ce mai mult ascultate. Minunea de a capta într-o secundă un concert, o conferință, o piesă de teatru, o știre de oriunde, doar prin manevrarea unui buton vrăjit, pur și simplu fascina pe toată lumea. Între numele atâtor pioneri ai Radiodifuziunii Române se înscrie și acela al inginerului Felix Pop, regretatul meu soț, delegat timp de zece ani la toate congresele specialiștilor în domeniu care aveau loc în străinătate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care iradia un halou invizibil, savurau vrăjiți acest fascinant preludiu. „Uite, înainte de orice, vreau să-ți spun ceva. Ascultă-mă cu atenție, cu mare atenție”, vorbi Petricia într-un târziu, strângându-l tare de mână. Andrew era numai ochi și urechi. “Multe se vor întâmpla, multe vom
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
de organizare a textului însuși, ca muzicalitate. "Muzica rămîne pentru el o temă permanentă, un obiect de meditație, dar și un principiu estetic călăuzitor. Nu întîmplător vorbește scriitorul, la scurt timp după apariția romanului său, de «dialectica muzicală» a Muntelui vrăjit. Tentațiile și avatarurile intelectualului modern își vor găsi ulterior expresia într-un roman muzical despre muzică. Drumul duce firesc spre Doctor Faustus, unde vom reîntîlni temele cunoscute ale muzicii, romantismului, morții, întreg acest univers abisal, înfățișat dinăuntru, asimilat și totodată
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de toate trecutele înțelepciuni", intelectuali, altfel spus. Capitularzi, aceștia "găseau o aromă iute și tare în acea dezlănțuire care îi ușura de povara gândirii". Marea primejdie sta însă în "prostimea nenumărată, vrăjită și înnebunită". Conducătorul cetății, Penteu, încearcă, în numele rațiunii, să se opună, să reziste asaltului, trece la acțiuni de reprimare, dar nu poate face nimic în fața nebuniei colective dezlănțuite. Și apropiații îl părăsesc, îi devin dușmani, se unesc împotriva lui pentru că
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și al meu, care, acum, închipuiau o pereche, dincolo și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-a bucurat de ius-ul primae
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
cu teamă-n visul de lumină/ Ce ne-a hrănit cândva pe amândoi”.(Focul) Poeta caută cu sufletul imaculat acel ceva în iubire care scapă oricărei rațiuni, caută absolutul. Dar fermecătoarea lume a iubirii, văzută de poetă ca un munte vrăjit, așa cum numai în vis se arată, este în același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
depășesc caracterul personal, căci în ele ne regăsim fiecare din noi. În versurile în care Domnița Neaga rememorează clipele când a ars pe rugul iubirii, asemenea ei, cuprinși de fiorul celei dintâi iubiri, fiecare am simțit că: “Pământu-ntreg se învârtea vrăjit,/ Un disc imens cu muzică stelară,/ Tot universul conspira tăcut/ La visul de iubire planetară....” (Flori de câmp) E o lege a firii să ne fie dor să poposim în trăirile frumoase ale unei iubiri plenare pe care le ținem
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]