81 matches
-
dezvolta”. - “Nu se știe ce soartă vor avea cărțile celor ce dau din coate și care se laudă că sunt în vârful ierarhiei...fiindcă așa cum spunea Adrian Mariano: ”Succesul literar este imprevizibil, efemer, și deci relativ prin definiție”. “Vremea va vremui prin Judecată, ce am scris și, Dumnezeu” ... Nu apreciez pe acei scriitori care se izolează în turnul lor de fildeș. Aceștia sunt marii egoiști și egocentriști. Se cred mari, dar în perspectiva timpului s-ar putea să piardă. E bine
O LACRIMĂ DE SEFIR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369270_a_370599]
-
primăvară ,,Mărțișorul,, iar primește! Uite-așa este făcută: Gingășii,iubire,dor și n-avem nici-o dispută cu ce-i dat de Creator. Draga Evă-i mulțumită, soțul,n-a rămas dator! E atât de fericită... Și cadou... și ,,mărțișor,, ... ,,Babele,, să vremuiască. Pe ,, opt,, vine ,,rândul,, iar! Eva vrea ca să primească mărțișor suplimentar! Mățișorul,Mărțișorul căutat la lucrătură care liniștește amorul dar,mai cere înc-o tură! Pe stradă,la coafor, ele tot vorbesc într-una, cine,când,ce mărțișor a primit și
MĂRȚIȘOR de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352633_a_353962]
-
Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PORTRET SENTIMENTAL NICOLAE (CUCU) URECHE Undeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357842_a_359171]
-
Baciu, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. PORTRET SENTIMENTAL NICOLAE (CUCU) URECHE Undeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
studia artele plastice. Continuă liceul în Cetatea Băniei, apoi ... Citește mai mult PORTRET SENTIMENTALNICOLAE (CUCU) URECHEUndeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Carpați *** Cât despre grâi, măi grăitoare decât orice argumentație mi se pare poezia lui George Coșbuc: Graiul neamului „Fie-a voastră-ntreaga țară, Si de cereți, va mai dăm, Numai dați-ne voi graiul Neamului și se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Si de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
jaruri stinsu-s-a cenușă? asta știu doar domnii cei de ceară cei cu sufletul făr' de ferești ori ușă: l-au strivit - gonit din casă și din fire de-și lăsă și cer și soare-n părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
un alt contur, m-a cucerit Cetatea care-a chemat și chiamă istoria sub clopote de azur. Ce-a fost sortit în noi încet se-mparte ca liedul în orgi monumentale; doar turlele, din istorie, vin albe ca din carte vremuind pe Someș povești curgând la vale. Bat clopotele din ceață, vin parcă de departe; agit poeme prin redacții, vizionar... închid orașul-n suflet ca pe un vers în carte, cu vete-n alb, crucificate doruri pe cerul clar. Bibliotecile sunt temple
DIN STAMPE, CLUJUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341714_a_343043]
-
mi s-a prins sufletul. Si, da! Am smuls iarba rea a amintirii, am primenit locul. De aici, de dincolo de văzduhul mirării, respir în prezența clipei înfipte în carnea adevărului. Am întins uitarea, așternut peste urmele fulgerelor care mi-au vremuit renașterile. Am traversat cataclisme, am trecut dincolo de dor. Să nu mă mai cauți! Nu mă mai poti vedea. Doar iubirea mai poate pătrunde peste acest înveliș încarnat în suflul întâmpinărilor. (25 martie 2016) Referință Bibliografică: Interdicție / Iulia Dragomir : Confluențe Literare
INTERDICȚIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378544_a_379873]
-
colțuri are-o stea Când toamna-i ceartă și-i lasă dezgoliți. * S-au bucurat când vara a venit Și-a înmugurit iubiri de peste an, Cu frunze-au plâns nefericirea-n van Când iarna zurgălăii și-a pornit! * Dar vremea vremuiește nu stă-n loc Toate cursul lor firesc urmează * Noi nu mai știm iubirii să-i facem loc În inimi ce de ură sângerează * Și chiar de s-ar aprinde iar un foc Magia ei în ochii stinși nu mai
NU MAI ȘTIM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382023_a_383352]
-
acele semne de rău prevestitoare : “cine va mai asculta cântece și gânduri sub soare când nimeni nu știe să citească și scrisul pe piatră costă cât un ciubăr de iască?” Își ziceau ieșind dintr-o grotă anostă... Vremurile se rostogoleau vremuind generații și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, menestreli de prin toate castelele Europei și prelații încălzeau saloanele cu incertitudini și dramă: “cine va mai asculta cântecele noastre sub fonta solară și astre când puțini știu să citească iar
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața omului, astfel timpul fiind descris în modul următor: „Năluci sunt serile de-atunci./ Azi stăm la sobă, lângă prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
-ți și haina friguroasă! Că-ndată iarna se așterne Peste-ale tale brațe terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să uiți de ale tale friguri Și de tăcerea de sub muguri. Să uiți de cerul fără stele, De bruma gândurilor mele Și roua razelor
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
mai trebuie să reținem încă două sau ... trei:” Nu se știe ce soartă vor avea cărțile celor ce dau din coate și care se laudă că sunt în vârful ierarhiei”,”Succesul literara este împrevizibil și relativ prin definiție”.” Vremea va vremui, prin judecată, ce am scris și Dumnezeu”. Felicitări celor două coordonatoare,felicitări pentru această reușită tuturor memebrilor Ligii Scriitorilor din România Filiala Timișoara Banat! Fie ca harul scrisului să nu vă părăsească niciodată,iar roadele gândiri și simțiri dumneavoastră să
CAIETE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346828_a_348157]
-
iaht îmbălsămat, catargul în Cer Gâdilând în tălpi îngerii Coronițe de petale împodobesc Frunțile, Atrage căderi de stele visurile tale, Bronz rotund sunând în aureolele Toamnei Argintul prelungește privirea în urechea Ierniii. Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
sub aripa-nserării . Și anii au trecut cum trec, în goană . Pe toți ne-ați rânduit cum se cuvine ; Te liniștiseși mult și erai calmă, Iar noi ne bucuram că ești atât de bine ! Așa cum spune cântecul : „Vremea-i vreme, vremuiește Și-ți scurtează umbletul, De țăruș te priponește ... E toamnă timpurie; Păsările-n stoluri pleacă; Zăbranicul de brumă argintie Toate florile le-apleacă . Îmi fac timp și tot socot: Pe ghem nu mai este sfoară . Altfel, să-mi explic, nu
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
al taberei inamicului, înaintă spre Berrhoe, luă cu ușurință această cetate foarte deteriorată de cătră bulgari, strânse acolo mult proviant pentru trupele sale, tîrî cu sine oameni și vite din oraș și numai în vederea unei ierni grele, ce-ncepuse a vremui și care nu-l mai lăsa să înainteze mai departe în munții Emului, apucă drumul îndărăt spre Adrianopol. Totodată rândui o parte aleasă a oștirii sale în ținutul Archridei să biruie cetățile de acolo, cari și trecură curând în mînile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această din urmă și unică cucerire a romîno-bulgarilor și cu acest scop înaintă din Adrianopol peste castelul Stenimachos spre Tzepaena. Însă abia în fața cetății i se lămuri dinaintea ochilor tăria poziției și anevoința unei cuceriri prin asalt repede și, mai vremuind pe lângă acestea anotimpul aspru cu ploi și ninsori cu de prisos, Theodor Laskaris II renunță de la întreprinderea sa, împărți prin alte locuri trupele ce le strânsese și plecă peste Adrianopol la Didymotichos. Aici însărcină cu conducerea trupelor rămase în partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii: „Vremea vremuiește, și omul Îmbătrânește”; „Vor veni bătrânețele să-l Întrebe unde sunt tinerețile”.) „Când Îți propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
n-o mai ști și dumneata, moșule... Pân-atunci poate-a cânta Gheorghe Barbă la o nuntă... Tăcură. Nimeni nu mai întrebă nimic. Numai moș Irimia oftă încet în barbă: —Ei, apoi a da Dumnezeu!... În horn bubui vântul. — Are să vremuiască... zise Mihalache Prescurie. Tăcură iar. Apoi Sandu vătaful murmură cu glasu-i aspru: Hm! acuma unde-or fi boierii noștri?... Cine știe unde-s! Zice că țara ceea a talienilor e pe unde-i Marea caldă. Acolo nu ninge, și-i tot primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost tocmai ușoară, dar am parcurs-o cu dragostea de a trăi, de a ne bucura de binefacerile existenței. La tributul pe care l-am plătit noi, generația de sacrificiu care am fost și anii războiului și vremea iarăși a vremuit peste noi și din cei ce supraviețuisem, am rămas tot mai puțini, tot mai puțini, în așa fel că în momentul de față am rămas doar trei colegi de promoție: eu, tu și Vasile Balosin, fiecare din noi marcați de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nu mai recunosc vechea gară cu personalitatea ei proprie pe care o știam încă demult, fiind revopsită în culori de o cromatică stridentă, țipătoare - curată desfigurare a unei gări cu o personalitate aparte. Mă gândesc la faptul că vremea a vremuit și aproape toți din familia socrului meu au trecut cu luntrea lui Caron peste Styx. După Râmnicu-Sărat se lasă o ceață densă, încât la întârzierea inițială se adaugă noi și noi minute de întârziere. După ce trecem de Tecuci ne îngrijorează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se făcu nuntă mândră și frumoasă, cum n-a fost alta pe fața pământului. Ș-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți, iar dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi. {EminescuOpVI 329} CĂLIN - NEBUNUL Era odat-un Împărat ș-avea trei fete și erau așa de frumoase, de la soare te puteai uită, da la dânsele ba. Acu cele două era cum era, da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
imprevizibilul și să nu-l pot pune la dispoziția prietenilor care m-au stimulat copios să mai fac și acea încercare. Rămăsesem, deci, singurul dintre colegii de promoție, colegi care au plătit greu tribut în timpul războiului și apoi vremea a vremuit și ei, sărmanii, au plecat unul câte unul pe calea cea fără de întoarcere... După lansarea de anul trecut, bucurându-mă de o relativă stare de sănătate și poftă de lucru, am început unele pagini pe care le-am creat în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fără șovăieli, expedia sula în trupurile moi ale animăluțelor. În timp ce aruncam, mă gândeam din răsputeri la Re Marcone 8, brigandul care, de unul singur, ținuse piept trupelor spaniole. Auzisem oamenii vorbind despre el, adunați la teascul pentru măsline, când afară vremuia. Poveștile lor aveau ritmul cadențat al catârilor care învârteau piatra de moară. Am auzit și eu de Marcone ăsta, mama mea era italiancă și uneori îmi povestea întâmplări din țara natală. Spune-mi însă, este adevărat că păstrezi între paginile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]