1,491 matches
-
cumnate! E o adevărată paidee... -O ce, mă ? îl întreb speriat. Coryntinaaaa!, strig la nevastă-mea. Unde ești, dragă ? Cheamă repede SMURD-ul... Nu cred să fi trecut mai mult de vreun sfert de oră până am auzit, într-adevăr, vuiet mare și abia am apucat să ieșim pe balcon ca să-i facem semn Domnului Arafat unde să coboare... -Hi-hi-hi!, am auzit atunci din cameră hlizitul enervant al lui Haralampy. Sunteți niște fraieri, domnilor: nu e elicopterul SMURD-ului, ci duduitul
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
-ului, ci duduitul economiei naționale... Hi-ho-ha! Așa vă trebuie dacă nu ascultați ce zice Domnul Prim-ministru!... Într-adevăr, ratasem jurnalele tv cu liniștitoarea declarație a domnului Tăriceanu... Însă, important era că auzeam huruitul avântat al economiei 1), nu ?. Care vuiet, într-un context un picuț mai larg, și mai plastic vorbind, semăna cu momentele apropierii conferinței de presă a răpiților din Irak. Câtă emoție! Iacă-tă-i: trei oameni tineri sub bombardamentul întrebărilor nu prea colegiale ale... colegilor de breaslă, "Trei, Doamne
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
de aurť". O replică dată fostului înalt activist Pavel }ugui, sub titlul Furia chioară a vanității, înscrie o culme a acestui stil incriminator și suculent, în care, desigur, rezonează îndelungatele noastre decepții comune, așa cum într-o scoică se poate percepe vuietul mării: "Iertați-mi curiozitatea: de pe urma dv. ce rămîne? O tonă de procese verbale din arhiva C.C. al P.C.R.? Albume de fotografii? Scrisori și scrisorele, triate la flacăra aragazului? Arătați-mi o sinteză culturală de prestigiu, o monografie durabilă, o ediție
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
lor căzînd la pămînt, toate crizele, bucuriile și suferințele, fustele orange ale egiptenilor, pantalonii lui Danaos, în care puteau să intre sute de ani, ba chiar și secole, albul nunții și al zeilor cinici, și noaptea crimelor, și marea, marea, vuietul ei, și viscolul de afară, și eu, și Purcărete. Numai Ștefania Cenean n-a intrat în nici un palmares cu danaidele ei. În toți acești ani, am fost sedusă de scenografi. De lumea lor, de proporții, de cromatici, de stiluri, de
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă păgînă a umilinței. I se potrivește lui C. D. Zeletin însuși percepția ce-o are asupra unui însemnat poet băștinaș din trecut, a cărui operă "aduce cu ea enigmatice vuiete de fundal greu și de sfîrșit al antichității celei fericite, așezîndu-ne de-odată în pragul erei iubirii, erei lui Iisus...". Așadar C. D. Zeletin e un spirit complex ce-și asumă laolaltă creația, ființa, cultura, credința, în creuzetul discursului său
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
o calofilie a transcrierii neprihănitelor făpturi: “îngeri străduiți uitării/ prin văzduhul umbriei/ văzuți pînă-n oasele lor muzicale// ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
morunul antediluvian din proza cu titlul omonim, al lui Vasile Voiculescu. Metafora revelatorie - „Câmpie de trupuri zvâcnind” -, un vers mediană din poemul La Roma, lâgă Columna Traiană, este premonitorie pentru informația din ultima strofă, care urcă puternic În tonalități wagneriene: „Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare”. Aici, metafora, ca În atâtea zeci de exemple, are suficienți indici contextuali, Însă ea rămâne nucleul enunțului formulat - alăturarea prin suferință, asumarea acestuia, deci luare În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie de trupuri zvâcnind, / rupând aerul, / brațe repezinduse, / parcă țipând .// Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare.” Dincolo de excerptele oferite, toate poemele lui Alecu Croitoru sunt scrise cu o vizibilă studiere - atentă, nuanțată - a lexicului românesc. În această ordine de idei, versul liber
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt, când cioplește așchii, aruncând și din mine o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
dogoarea incandescenței. Aici, în acest capitol - ce poate fi considerat nu un punct final al volumului, ci, mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb, al Mărțișorului renașterii noastre continue, ca oameni, ca neam, ca țară, se împletește mirific cu vuietul roș-galben-albastru al Stindardului Dacic: capul de lup cu trup de șarpe, dar și cu filonul minunatului basm despre Ființa Limbii Române, la nord și la sud de punctul de frontieră Siret (35 de km până la Cernăuți, exact distanța de la Craiova
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
cum sunt și în jurul Bunului Domn. Poeta Maria Oprea este cronicarul istoriei și culturii noastre contemporane, vine în linie dreaptă din autorii domnești ai Letopisețelor și ai voievozilor pentru care pământul românesc era singura Evanghelie. Are în spiritul său un vuiet care ne cheamă să ne întoarcem cu fața spre icoanele din care am primit Binecuvântarea și Legile strămoșilor. Destinul poetei Maria Oprea este împletit de ursitoare cu destinul României, așa cum lumina se împletește cu ea însăși până ajunge propria sa
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
pe care atacul bombardierelor americane le-a produs în complexul feroviar Ploiești. Cel ce are norocul necesar pentru a putea lectura succintele rânduri ale ineditului document va afla că la orele 13:08 ale acelei zile din vara anului 1943 vuietul strident al sirenelor a anunțat apariția la o altitudine de 100 - 150 de metri deasupra Zonei Petrolifere a nu mai puțin de 162 de aeronave B-24 Liberator, ce aproape imediat au început să-și lanseze letala încărcătură formată din proiectile
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
și poeții Sándor Korvin și ulterior Domokos Szilágyi, Kibédi a fost lansat ca poet de Lajos Bárta și ulterior încurajat de Jenö Szentimrei. S-a afirmat cu o lirică modernistă concretizată prin volumele Astfel vreau și Viața triumfătoare în 1924, Vuiet de mare în 1926, Sosit-a dimineața în 1931; dar opera cu care a supărat pe conservatorul profesor universitar și critic literar dr. György Kristof a fost piesa de teatru La sfârșit de septembrie în 1933. Poezia lui Kibédi a
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
surpriza și omagiul oferit de dirijorul Marcian defunctei, dar mai ales Elenei, de care este în secret îndrăgostit. O sublimă vibrație electrizează asistența. "Dumnezeirea armoniei" o sudează, pentru o clipă, dar o clipă cu ecouri adânci și îndelungi: Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zig-zagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăznet... Apoi se așeză
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
tunetul artileriei care se spărgea deasupra lor. Mulți se înecau. Unii, puțini, care-și făcuseră din această retragere o misiune eroică, izbuteau să ajungă dincoace cu steagurile pe care le salvaseră. Se scuturau ca niște cîini, clănțănind din dinți. Un vuiet continuu - singurul pod, tragic și imaterial - unea cele două maluri. La un moment dat, pe cheiul aglomerat își făcu apariția un ofițer superior. Stînd în picioare în automobil, cu binoclul automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
spun specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală.) Întunericul era colorat, doar
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din jur, să audă, trebui să
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când sufla dinspre LARG primăvara de la vivaldi în același timp isterica naștere de iluzii continua cu vuiet de mat în biserici-tombolă de ca și cum ai putea auzi în foșnetul foițelor cum inima face bătături dar dârdâind de nostalgie cum totdeauna după moartea tatălui am avut noroc cu un mentor de mentă care văzându-mă nesigur în a accepta
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Mesajul ultim al poetului e alcătuit din extaz, voință, entuziasm, candoare și iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
îmbia prea puțin, în schimb genul acela de muzică nu mă tenta deloc. Îl semnalez doar ca o curiozitate a anilor când radioul era rege și când, vara, de pe stradă, auzeai din camerele de bloc cu ferestrele larg deschise fie vuietul stadioanelor dominate de meciurile cu Ozon, fie emisiunea de satiră și umor de la ora prânzului, cu glasurile inconfundabile ale lui Stroe (,alo, aici e Stroe/ și vă roagă să-i dați voie/ o oră să vă-nveselească/ să glumească/ iar
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]