2,669 matches
-
felul în care își împart fanta spre realitate. Lucian Raicu nu descoperă, la autorii analizați, trăsături certe, ci posibilități ale stilului, transformări nedesăvîrșite. Este, în "mimica" operelor studiate de el, ceva din gesturile încremenite ale oamenilor prinși de lava unui vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative tocmai prin ce au ratat să devină. L. Raicu face o hermeneutică a lipsei, afirmată ca atare: "Bacovia poate fi mai bine definit prin ceea ce lipsește din formula sa." Criticul îl vede ca pe un stoic
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în plină erupție și cu mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
dumneavoastră au fost înghițiți de replica vreunui cutremur din sudul Californiei? Familiarizat de catolicism cu dimensiunea metafizică a destinului sunt convinsă că v-ați întrebat ce tainică legătură vă unește de pescarul islandez care după una din devastatoarele erupții ale vulcanului Hekla locuiește acum într-o baracă încropită în grabă și poartă una din reverendele dumneavoastră negre, acum decolorată. Sunt tot atâtea întrebări care duc către amețitoare sfere speculative și amintesc de problematica scolasticii din Evul Mediu timpuriu, nu găsiți? Ne
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
peste tot,/ nu mai este lumina, nu mai este întunericul, nu mai este nici un palpit/ nici un sentiment, nu mai este nimic, ci doar acest vacuum, acest deșert,/ această singurătate, care-și rodește și își înmulțește celule gelatinoase/ fibroase - magma unui vulcan care stă să erupă, de sub covor, de sub cărți,/ printre tablouri, gălbenele, frunze uscate” (Povestiri despre nimic). O modalitate convenabilă a acestui lirism impregnat de real este jurnalul. Maria Urbanovici înregistrează ce i se întîmplă în cutare ocazie, “cîntă” ocazia însăși
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
a lui Caragiale. Rezultatul e grotesc sau... vacarmatic. Textul se percepe în proporție de 20-30%. Ambientul e de-a dreptul infernal: "frizăria" lu' dom' Nae Girimea, care, fiind una "model", se presupune că-i prin centrul capitalei, e strămutată între... Vulcanii Noroioși, din voia directorului de (obscenă) scenă. Cine l-ar crede pe ferocele "sergent în garda civică", Chiriac, capabil de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
a te cunoaște că am fost o sticlă de spirt spartă pe bulevardul eroilor nimănui că am construit împreună o uzină de mătase și sânge în care se zvărcolea ca un dragon zburător gălbenușul cu nesfântul albuș clocotea aluatul în vulcan gata să izbucnească în coloana cu măști se clătina bolta încrustată cu numele starurilor vechiului cinematograf orașele înconjurate de ziduri medievale levitau peste dalele rase lucitor toată rotunjimea se străduia să ne dea naștere eram niște daimoni goi pușcă în
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
meu, de sîngele meu Ca un bețiv care stă cu luna plină în față Și dorința de a urina pe tinicheaua galbenă, în flăcări poate, Este suprema libertate: Să sfîrîie luna Ca o inimă de cîine Aruncată în lava unui vulcan Care s-a trezit numai pentru tine...! Ay!
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
are forță sau abilitatea necesară să-și promoveze valorile. Când vin alții la noi, e OK, invers, nu. Și astfel, efortul de a sparge prejudecățile, mai ales in Italia, acum, în această perioadă, este inutil.” Dan Puric este ca un vulcan în plină incandescendenta. Vărsător veritabil, el nu suportă nedreptatea indiferent de unde vine ea. Are un mare “of”, cum îi spune el, si ni-l împărtășește și nouă: “Lupt să fac un centru cultural internatioal în sediul dat de d-l
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
cizmele ostașilor , care au intrat victorioși cu șaizeci de primăveri în urmă în metropola Bucovinei, n-au reușit să șteargă unele inscripții românești de pe caldarâmuri și de pe cazărmile care ies azi la iveală de sub tencuiala blocurilor deteriorate”. Clocotind ca un vulcan gata-gata să erupă, obida autoarei nu trece pragul exploziei distructive, ci se esențializează într-o decantare - autentic poem în proză: Nu le-a șters nici trecerea vertiginoasă a timpului, căci ele s-au brăzdat ca niște lacrimi pietrificate în inima
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
Efectul economic global al ecranizării Inelelor în Noua Zeelandă nu trebuie subestimat. Printre altele țara a devenit un loc de atracție pentru producătorii de filme și iată că a și început turnarea unei alte megaproducții hollywoodiene. În insula nordică, la poalele vulcanului Taranaki, se filmează Ultimul samurai. Povestea ne duce înapoi în Japonia secolului al XIX-lea, dar Japonia însăși a fost prea scumpă pentru toate filmările. Așa că, tot ce s-a putut transfera se filmează în Noua Zeelandă, iar frumosul Taranaki joacă
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Peste tot: jur-împrejur, în sus și în jos, se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în aerul orașului; ca după erupția unui vulcan făcând să plouă cenușă peste trecători. Pe frumoasa suprafață a abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea de spirit a traficului de prânz
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
preaplinul cărnii începe să se reverse după treizeci și de ani sau că împungeau axilele mamei cu fontanelele de unde groaza țâșnea în jeturi groase ori povestesc înfiorate cum își strecurau palmele umede pe sub pânza ce se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii Villei Borghese, la fel sînt de verzi, ca atunci. În zadar caut însă urmele de cenușă-ale orei în care, făcînd o confuzie, nu știu ce sudic vulcan a izbucnit explodîndu-ți de-a dreptul prin inimă. Să nu fie chiar nici un semn pe sticla ferestrei, chiar nici o urmă din lumina ce te-a ucis? Să fi ieșit doar un abur fierbinte numai o clipă? Împrăștiat acum, îl caut
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
textele lor sunt echivoce, sugerează și neagă, relevă și ascund în aceeași clipă, virtutea îți intră seara în casă și până dimineața ia chipul desfrâului: Dacă mă chemi, vin și mâine". Seara Mai ales seara, seara când lumea pare un vulcan stins și aerul o rugăciune către îngeri, mai ales seara îți promit o plimbare cu barca pe plânsul femeilor... "Numai din cauza ta", îmi răspunse. Aproape toate Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe un giulgiu din care se vor desprinde chipurile noastre, carcase de
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
șansă de apariție decât după ce eu voi fi mort demult, îmi face bine să fiu uneori mângâiat și încurajat: ŤImaginează-ți, îmi spune Olimpia, că, fără o comandă socială, fără o planificare de la centru, din fundul Mării Negre a izbucnit un mic vulcan. Magma sa roșie și caldă s-a răcit și astfel, undeva, s-a născut o mică insulă, inutilă, pustie, dar rotundă și albă... Că vor, că nu vor, că le place sau nu le place, mai devreme sau mai târziu
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
am stricat cuiburi de stele am surprins nuditatea Lunii poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii am dezertat din hore de iele afișe de circ am lipit pe aripi de cocor și lăstuni de dușcă-am dat timpul - vulcanii din lumi... ...ce mai vreți - oameni buni? mai rău decât mine nu poate fi decât cel ce-a uitat de fulgere - spre-a vădi în temple lumina - sau cel ce nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Articolele Autorului Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe buze febra așteptării când pui pecete nopții c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele țărmul și marea-mbrățișând la fel iscă vulcani și jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu știi să mă iubești cu-așa ardoare încât renaște-n mine duh ceresc și-n suflet îmi ridici din nou altare, cutremurându-mă, să te iubesc. Referință Bibliografică: Sărutul / Elena
SĂRUTUL de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380654_a_381983]
-
Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc/ mi-e dor să-ți spun!” Folosirea conjuncturala sau doar afișarea aparentei contradictoriilor pare-se că ar avea o corespondență dedicată destul de bine în „Am iubit două femei”, o complexitate fără
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
șerpuitoare a vieții se lasă citită când ai crede că de fapt în eternitate se zărește totul dar nu se vede nimic, pur și simplu pentru că astfel trebuie să se întâmple: „Nu vreau/ să se stingă acel cântec/ ca un vulcan obosit// Nu vreau/ să mă ardă dorul de tine/ să-l învelesc în lacrimi.// Tu/ mi-ai dăruit bucuria./ Dacă îmi las ochii în palma ta/ te vei sătura iar și iarcu lacrimi/ florile/ nu se ofilesc de dureri./ Ter
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
februarie 2015. Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe buze febra așteptării când pui pecete nopții c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele țărmul și marea-mbrățișând la fel iscă vulcani și jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu știi să mă iubești cu-așa ardoare încât renaște-n mine duh ceresc și-n suflet îmi ridici din nou altare, cutremurându-mă, să te iubesc. Citește mai mult Tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
să te iubesc. Citește mai mult Tu știi să mă iubești în felul mării;ori prea învolburat, ori prea tăcutîți simt pe buze febra așteptăriicând pui pecete nopții c-un sărut.Sărutul tău, sărutul unei stelețărmul și marea-mbrățișând la feliscă vulcani și jarul gurii melepare un crater prefăcut inel.Tu știi să mă iubești cu-așa ardoareîncât renaște-n mine duh cerescși-n suflet îmi ridici din nou altare,cutremurându-mă, să te iubesc.... XXVI. ÎNTR-UN PREZENT TRĂIT DE AMÂNDOI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare, Turbulente memorii precare. -Noapte bună, durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]