118 matches
-
fie totodată Moise? În pletora materială a obiectelor, ultima raritate posibilă nu este oare ființa spirituală a subiectului, a artistului însuși? Toți negustorii de pictură resping publicitatea comercială, care riscă să reducă opera scoasă la vânzare la statutul de marfă, vulgarizând o profesie aristocrată. Cum se poate recrea un ecart față de normă? Lăudând caracterul unic nu al unui tablou sau altul, ci al artistului însuși. Un artist bun are o audiență, nu o clientelă. Unul mare are apostoli, sacerdoți și fideli
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Să nu ne amăgim: Cei mai mulți suntem atenți la argumente. Ele sunt cele care, în ultimă instanță, ne reprezintă și creează punți între noi. Câtă vulgaritate trebuie să suporte lumea pentru a ajunge să reacționeze împotriva ei? Sau, de fapt, vulgaritatea vulgarizează, iar lumea devine vulgarizatoare? Avem somnul prin care ne protejăm de grijile vieții și ne ajută să ne detașăm de ele; și avem somnul prin care ne zămislim visele. Nu toate trucurile sunt nevinovate. Multe dintre ele sunt chiar umilitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al XII-lea o religie, o erezie creștină, istoric determinată, de la catari la trubaduri 293. Această iubire va fi apoi vulgarizată în romane, pierzându-și cheia spiritualistă. Ea nu era legată de homosexualitate. Denis de Rougemont pune criza căsătoriei moderne și postmoderne pe seama reminiscențelor confluente a două tradiții religioase, cea catară (care respingea dogma întrupării ca și religia cavalerilor templieri) și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce face omul cu ea?" Suferința ce se felicita alchimic și autosuficient o intriga; dacă practicanții ei îi păstrau esoteric secretul spre a-și rezerva privilegiul verticalei? Sau dacă, dimpotrivă, secretul se menținea cu atât mai bine cu cât era vulgarizat mai nonșalant? Toți în jurul ei behăiau în cor "fii tu însuți", dar a behăi la unison nu-i totuna cu a fi; când lucrul rămâne greu de atins, semnele lui se multiplică, îndesându-se de zor în distanța căscată nemilos
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
morții lui Dumnezeu". Locurile unde se face auzit discursul filosofiei actuale sunt și ele diferite: de la învățămîntul universitar umanist până la presa cotidiană, radio și televiziune, unde chiar ziaristul poate apărea, în generalitatea meseriei lui, ca avatarul ultim, imaginea degradată și vulgarizată la extrem a filosofului, coborât de la absolut și inițiatic la cotidian și accesibil. Tot astfel, formele: de la cursul universitar, academizant ori vulgarizator, la tratatul sobru și profund, ori la textul ludic; de la articol sau interviu de cotidian la sporovăială de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ce nu știu, sau nu pot să cinstească locul; altar care trebuie păstrat la loc retras, la loc curat, la loc plin de liniște. Mă tem că scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepț ia vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
abordarea lor pe valorile iluminismului newtonian și pe experiența căpătată în planificarea logistică a aprovizionării militare, extinsă la limite încă neatinse în istorie prin sistemul armatelor de cetățeni, generalizat în timpul războaielor napoleoniene. Paradigma fundamentală a comunismului teoretic poate fi ușor vulgarizată în termenii simpli ai planificării „nevoilor”. Astfel, pentru o societate de 22 milioane de locuitori, cum era România comunistă, ținând cont de faptul că orice om are două picioare - excepțiile pot fi ignorate -, ai nevoie de 44 milioane de încălțări
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
prin incapacitate. În schimb și prin definiție, nu există ideologie decît împărtășită de o multitudine de oameni. Acest clivaj între elite și mase este unul omniprezent și durabil. Gîndirea filosofică și cea științifică nu pot fi divulgate fără a fi vulgarizate; deschizîndu-se unui număr mai mare, ele degenerează. Elitele gîndirii caută în mod activ să prevină o contaminare a reflecției lor de către gîndirea populară, filosoful acordînd o atenție particulară limbajului, iar savantul supunîndu-și munca aprobării critice a comunității științifice. Totuși, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alăturare a unor imagini care nu sînt (În mod normal, realmente) Într-o contiguitate firească, ci de imagini care fac parte, evident, din același Întreg: totul și partea, Întregul și detaliul. Dacă ne gîndim mai bine, În felul acesta se vulgarizează acea surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să-și dobîndească puterile de la micile creaturi ale căror vieți sînt atît de efemere, Încît par copleșite, iar noi simțim nevoia să le Încurajăm: briză rece... cu toată puterea sa lăcusta E simplu să sentimentalizezi și, În felul ăsta, să vulgarizezi viața și poezia lui Issa. Japonezul, ca și traducătorii occidentali, s-au făcut adesea vinovați de acest lucru. Dar versurile lui Issa sînt de obicei epurate de sentimentalism, În ciuda puținelor excepții amintite. Nu trebuie să cădem În greșeala de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali foarte delicați. Așa și-a încheiat propria ucenicie Don Milani. Și a vulgarizat într-un stil puțin dulceag (spre folosința unei mame inteligente de care este totuși foarte apropiat) chiar și temele dramatice sau supreme ale acesteia: „Când îți faci cadou libertatea de bunăvoie, ești mai liber decât cineva care este constrâns să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Alejandra, nemuritoarea eroina din românul sau Despre eroi și morminte, este personajul care îl reprezintă cel mai bine. Sábato detesta să scrie, râde de așa-numitul "boom al literaturii latino-americane" și îi este teamă că ideile sale să nu fie vulgarizate și interpretate în mod eronat 32. Omul "pierdut în labirintul sau", așa cum spune Isabel Allende, este și preocuparea să fundamentală, atât în viața personală, cât și în literatura, ceea ce îi va crea nenumărate momente de tristețe, până la "obsesive gânduri de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
încoace, Absolutul a devenit sociabil; nu însă că noi"27. Că și Dostoievski, care "caută singurătatea ca să evadeze", Cioran evadează din lume pentru a ajunge la esență cunoașterii și a se desprinde de "conștiința comună", care nu face decât să "vulgarizeze" trăirile spiritului, prețul autoizolării fiind suferință. Schopenhauer spune că "nimic nu este mai inegal decât puterea de a suferi. Capacitatea de a suferi, iar nu duritatea încercării, este cea care dă vieții prețul ei"28. Cioran: În vechime există frică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
faza trecerii de la structura în trepte la cea inelară. Teza lui Șklovski provoacă o mutație definitivă și în câmpul percepțiilor asupra fenomenului pe care îl avem în vedere. O dată cu ele, parodia nu va mai avea statutul de procedeu inferior, care vulgarizează subiectele nobile, cum apărea în percepția reducționistă aristotelică, ci de mecanism funcțional al literaturii, dar al unei literaturi preocupate și să se autoincrimineze... Așa se întâmplă în Candid, unde Voltaire "parodiind forma romanului, adună în jurul aceleiași mese șase regi detronați
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și, se subînțelege, a iubirii curtenești medievale), dar o face într-o manieră complet diferită de cea a romanului cervantesc: apelând la burlesc, dar la unul care nu-și umanizează personajul, cum se întâmplă pe alocuri în Don Quijote, ci îl vulgarizează. Astfel, dacă autorul romanului se înscrie într-o generație de prozatori agresivă, după expresia lui Jean Rousset, lui alăturându-i-se nume precum Scarron sau Furetière, antieroul său face și el figură discordantă, participând la crearea unui curent paralel cu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație, chiar un creator de antiutopie: desolidarizându-se de model și narativizând proiecția filozofică, idealizantă, bucurându-se, până la el, de un atât de generos prestigiu, "abstrăgătorul de chintesență" umanizează, pe alocuri chiar vulgarizează ideea de perfecțiune intangibilă vehiculată de acest tip de literatură care va face carieră și în perioada imediat următoare lui, prin Cetatea soarelui (1620) a lui Tommaso Campanella sau Noua Atlantidă (1621) a lui Bacon. În capitolele finale din Cartea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și G. Topîrceanu ("O încercare mai ușoară în acest gen este parodierea unei bucăți literare anumite. E vorba în acest caz de un soi de parafrază spirituală, în care autorul parodiei abundă în sensul bucății parodiate, bagatelizându-i tonul și vulgarizându-i conținutul. O încercare mai dificilă însă este parodierea nu a unei bucăți anumite, ci a unui scriitor, luat în întregime, cu felul lui de a gândi, de a simți și de a se exprima. Iar în acest din urmă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de critică literară, vol. I, p. 39 50 folositor și oportun ceea ce fac, dar critica poeziei se practică la noi - când înghesuită sub proporțiile recenziei, când studii ce nu sunt în realitate decât recenzii revărsate - cu scopul unic de a vulgariza o simțire de poet.” 1 Vladimir Streinu a afirmat răspicat (studiul Cu prilejul unui volum epuizat, partea I, apărut în nr. 8-9 ale „Cugetului românesc” din 1922Ă originalitatea frapantă a poeziei lui Bacovia: „El era după puțini ani de ucenicie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
recunoscute ca atare și maniera cea mai potrivită de a se asigura că ele sunt satisfăcătoare constă În a le compara cu obiectivele care se situează la nivelul manifestării. S-a reproșat celor care se străduiesc să precizeze obiectivele că vulgarizează scopurile Învățământului, dar această critică nu se aplică decât celor care, neglijând celelalte nivele de obiective, trec direct la nivelul operațional. Elaborarea planului de studiu are ca scop să folosească capacitățile intelectuale ale studentului pentru a-i oferi Înțelegerea mai
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
stilul este unul greoi. Mult mai bine argumentat este textul lui Virgil Untaru, Între biografia romanțată și industria literaturii (din nr. 2), unde se pune problema literaturii de consum incluzând aici și biografia romanțată care oferă amănunte picante, descrie amoruri, vulgarizează geniul, totul pentru a satisface apetitul publicului. Respingerea fermă a acestui tip de scrieri denotă o viziune de factură clasică 136 asupra literaturii în general. Abia nr. 5-6 se deschide cu niște Precizări programatice la al cincilea număr, câteva considerații
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și redactat într-un stil care este accesibil publicului larg, fără însă să se îndepărteze prea mult de stilul științific specific specialității sale, caracterizat prin sintagme inaccesibile publicului larg. Este un merit deosebit al său că a reușit să nu vulgarizeze prin termeni populari inadecvați sau prea îndepărtați de expresiile caracteristice folosite în genetică și ameliorare. Un alt merit al publicistului genetician - ameliorator M. CRISTEA care se impune menționat, se referă la faptul că a evitat în toate publicațiile sale să
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
și poate că nici cel mai important depozitar al mentalităților, ideologiilor epocii medievale românești. El înregistrează doar aspectul oficial al acesteia: legi, scrieri istorice cu caracter oficial, scrieri religioase care sunt controlate de biserică sau de cancelaria domnească, răspândind și vulgarizând dogma, respectiv legea. În scris, consideră oportun Al. Duțu, nu va fi regăsită întreaga activitate intelectuală a societății, ci numai cea "oficială", până în epoca umanistă, când scrisul își începe expansiunea, care se desăvârșește în epoca romantică, când scrisul invadează toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este atacat, iar interpretarea este și de aceast dată identică: Hristos este capul, care trebuie protejat 47. Iată, așadar, care sunt sursele cunoașterii din Antichitatea târzie: în primul rând, Biblia și apoi toate scrierile care o explică, care îi diseminează, vulgarizându-l, simplificându-l, mesajul. A cunoaște însemna, de fapt, a respecta anumite ipostaze-tip generoase din punct de vedere simbolic, care căpătaseră autoritate prin faptul că fuseseră îndelung folosite în discursurile moralizatoare alegorice sau în exercițiile hermeneutice biblice. Acest interes
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unii dintre noi suntem îndelung nevorbiți despre iubire. Și nu fiindcă n-am fi avut parte. Deoarece sentimentul e clamat și reclamat excesiv de persoane care nu ne inspiră încredere, suntem rezervați, folosim cuvântul cu prudență, ne e teamă că-l vulgarizăm. E limpede, nu iubim la fel ca maneliștii și nici ca târfulițele ce-și zic artiste și behăie la televizor: „Te iu-bee-heesc, te iu-bee-heeesc!...“ Cinstit vorbind, nu prea ne interesează relația altora cu cățeii lor. Dialogul e doar ocazia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel am ajuns la vicleimul zis „fără perdea“, care nu mai are nimic comun cu vicleimul tradițional. Acum cincizeci de ani, vicleimul ca și steaua erau încă la multă favoare. Tradiția spunea că oricărei case
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]