46 matches
-
film al său, The Imaginarium of Doctor Parnassus, le cuprinde pe toate, pentru că trimite la cutia de rezonanță a tuturor celorlalte, imaginația ca primum movens al cinematografiei. Să ne amintim că Georges Melies este primul care folosește magia cinematografului, sau vulgarizat, trucajul, pentru a face o doamnă să dispară în 1896 cu Escamotage d'une dame și realizând prima călătorie pe Lună în 1902 cu Le voyage dans la lune înainte de aselenizarea lui Neil Armstrong la data de 20 iulie 1969
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
un instinct moral greu de clasificat, din pricina simplă că existențele solitare nu fac parte din grupuri sau din clase, Traian Ungureanu și-a ales ca obiect de observație, de studiu și de analiză, spațiul cel mai compromis mediatic, cel mai vulgarizat prin uz și cel mai puțin susceptibil că ar putea furniza material care să depășească performanțele jurnalistice ale lui Chirilă, }opescu sau Ioanițoaia, și anume sportul. Ba, dimpotrivă, acesta părea a fi pe deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
aflăm din materialul de presă că scenariul propriu-zis a avut o existență de sine stătătoare pînă a deveni film, cunoscut la vremea aceea ca "scenariu fără titlu momentan". Regizorul Roger Kumble (cunoscut publicului nostru pentru Tentația seducției - versiunea modernizată, banalizată, vulgarizată a Legăturilor periculoase) brodează în cheie umoristică pe o temă de actualitate, zic unii: cît de greu este să-ți găsești perechea potrivită în zilele noastre, în era super-comunicării devenită paradoxal (ori poate că nu) și a singurătății absolute (vezi
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
ca Dan Pița, Mircea Danieliuc, care nu au reușit să traverseze granița dintre lumi, fatidicul an 1989. Revenirile lor au același aer datat, împiedicat, o lipsă de naturalețe la care se adaugă șarjările, exgerările inutile, prețiozitățile sau dimpotrivă un expresionism vulgarizat precum la Mircea Danieliuc. Filmul lui Gulea nu este un rebut și descoperi pasaje de cinematograf autentic, chiar dacă izolate, poate și pentru faptul că există o onestitate liminală a acestui regizor, onestitate care conferă deschidere artei sale.
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
să se facă temuți de alții, iar agresiunea pe care o resping, în ce-i privește, ei o îndreaptă asupra altora, ca și cum, neapărat, ar trebui fie să ofensezi, fie să fii ofensat. Frază având tăietura, simetria unui diamant. Cea mai vulgarizată de-a lungul vremurilor este tocmai ideea de bază a Princepelui, care la noi a pătruns în mulțime datorită lui Caragiale. Eroul acestuia, în cea mai savuroasă comedie românească, exclamă ritos: Scopul scuză mijloacele a spus... nemuritorul Gambetta... Nici nu
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Măsurile economice ale demagogiei sunt o maimuțărie. Îi vezi creând drumuri nouă de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei și prisosului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat - îmi ceruse întruna, ca un copil ("mi-e foame, ce îmi mai dai?"), fără să înceteze o clipă însă ciripitul - se întinde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
M.I.: Ba da! Dar pentru mine au rămas în acea epocă niște cărți închise... Și le vedeam în fiecare sâmbătă! Când am părăsit România, educația mea ebraică era deci sumară. Știam alfabetul și să citesc cu puncte, adică în ebraica vulgarizată. Așa puteam citi foarte bine, ceea ce nu înseamnă că și înțelegeam ceva. Când am ajuns în Israel, m-am dus imediat la un ulpan de ebraică. Am descoperit că știam deja mult mai mult decât toți ceilalți, fiindcă ei nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Geneza, II, 2). Epuizarea totală, somnul profund căruia nu i se pot sustrage zeii cosmogoni (și nu numai dei otiosi) nu pot fi justificate ca fiind expresia unei simple oboseli biologice, chiar dacă unii dintre zei sunt puternic antropomorfizați. Sunt evident vulgarizate și târzii motivațiile „biologice” de tipul celor din legenda cosmogonică românească citată mai sus : „fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit un element incoerent
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit un element incoerent în economia legendei. În astfel de situații, fie motivul a dispărut complet (vezi alte variante ale aceleiași legende), fie i s-a anexat o altă semnificație, de regulă vulgarizată. „Epuizarea” zeilor în timpul cosmogenezei este o alegorie a contaminării lor cu „morbul letargiei” în urma contactului direct și prelungit cu Haosul. în colinda românească, apropierea de rai a lui Iuda - purtătorul acestui morb - și iminența regresiunii Cosmosului în Haos sunt, pro
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pierdutul „logos divin” în spatele celui profan. Scrisă de rabinul cabalist praghez Judah Löw pe fruntea Golemului, o formulă magică (ebr. emeth = „adevăr”) creează un antro poid artificial, dar îl distruge atunci când o singură literă e ștearsă (ebr. meth = „mort”) (33). Vulgarizată, ideea se regăsește și în pilda morali zatoare administrată de Esop filosofului Xantos : limba gătită (ca și limba rostită) poate fi cea mai dulce hrană, dar și cea mai amară. La relația dintre hrană și cuvânt se referă și un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
La fel se întîmplă cu teorema centrală a teoriei lui Galois, care e atribuită, în general, acestuia. (Din cursul ținut la Facultatea de matematici în anul universitar 1945-1946.) DIRECȚII DE CERCETARE ÎN MATEMATICILE CONTEMPORANE Nu orice subiect matematic se lasă vulgarizat. În domeniul elementar, unde noțiunile "curbă", "suprafață", "diferențială", "integrală", "convergență", "divergență", sunt răspândite astăzi prin întinderea învățămîntului tehnic și prin conferințele pentru ridicarea nivelului profesional al cadrelor didactice, greutatea nu e de netrecut (cu toate că vagul permanent în care sunt lăsate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
internațională. Întrebarea lor dovedește că bucureștenii sînt cei mai tari mistificatori ai continentului”. Peste ceva mai mult de un an, tot în Adevărul (anul XXXIV, nr. 11433, 3 august 1921) Vinea va vorbi despre Dadaism ca despre o „Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își pierduse caracterul anarhic, exploziv-novator din perioada 1915-1918. Revolta fusese deja disciplinată de noile „constructivisme” europene. Peste puțină vreme, Dadaismul va primi, de altfel, lovitura de grație din partea disidenței suprarealiste a lui André Breton. În deplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ministru de Justiție În Guvernul Regional instalat la Simferopol și familia lui a fost instalată lângă Ialta, la Livadia, fostul domeniu al țarului. O veselie impertinentă și agitată provocată de cucerirea câtorva orașe de către Albi, a readus, Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu sunet ale florei și faunei din Patagonia, reverendul Gilbert White ne-a transmis niște Însemnări foarte interesante despre pupeze, rezultate În urma ocazionalelor și neobișnuitelor vizite ale domniei sale În Selborne, iar episcopul Stanley ne-a lăsat o valoroasă, chiar dacă ușor vulgarizată, Istorie a păsărilor pe Înțelesul tuturor. N-am putea oare să Îmbogățim cunoștințele cititorului cu câteva informații pertinente și, de altfel, foarte interesante despre morți? Eu așa sper. Când Mungo Park, acel călător neobosit, se afla, Într-un moment mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
formula astfel: pentru că astăzi scriitorii cei mai traduși trebuie să fie agreabili, simpatici, alerți, ca niște regizori de sitcom (vezi Amélie Nothomb sau Daniel Pennac), unii scriitori francezi propun ficțiuni inventive, săltărețe, folosindu-se din plin de tehnicile narative recent vulgarizate. Nu e, Însă, suficient. Mai există ceva, de negăsit aiurea, deși poartă un nume de Împrumut. Minimalismul reprezintă una dintre puținele mărci originale ale literaturii franceze de astăzi. Fără să fie reperabile În stare pură decît arareori, prozele minimaliste franceze
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adică un mod În care, cu sau fără voința mea, am devenit prost. Nu neapărat eu am ales prostia, ci mi s-a Întîmplat ceva și, iată, am ajuns prost. Țin să fac toate aceste precizări care țin, fie și vulgarizate, de teoria enunțării, pentru că romanul derulat sub titlu nu este, deși pare, congruent cu traducerea lui În limba română. Urmează să explic de ce. Martin Page s-a aflat, În 2001, la prima carte publicată. Avea 26 de ani și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceremoniei persoane cu nume de bun augur, pentru a aduce sacrificiile. Tot așa la înrolări, consulii aveau grijă ca primul soldat să aibă un nume norocos"68. Aceasta poate fi considerată doar o formă derivată a divinației cledono-mantice, ceva mai vulgarizată, semănând foarte mult cu practica augurală. Important nu mai este caracterul instinctiv și deci misterios al rostirii, ci faptul că un cuvânt poate fi încărcat pozitiv sau negativ și poate influența în acest fel realitatea. Mai mult chiar, el o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani de la prăbușirea comunismului, reculul ca stigmat al relațiilor viciate dintre creatori. După acesta nu mă topesc. 5 iunie Un simptom provenit dintr-o ruralitate pervertită, vulgarizată, e alaiul, ce alai!, lălăiala care se scurge, aproape zilnic, de la Oficiul Stării Civile, de lîngă Teatru. Obiceiurilor ancestrale, deambulărilor nupțiale țărănești le stă bine, cu adevărat, la țară, acolo unde natura, portul, riturile se află în matca lor firească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]