207 matches
-
prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până însăși detașarea
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
acestui ultim registru). În mod curios, la români, trecutul r...mane cel mai opac, datorit... penuriei relative de surse; și cel mai... imprevizibil, datorit... schimb...rilor abrupte în linia Partidului și în narațiunea asociat..., pe care am numit-o cândva „vulgata istoriografic...” - aproximativ în același timp, H.-R. Patapievici vorbea, măi plastic, despre „vulgata bunului român”. Prezentul a fost și este opac din pricina lipsei de informații, de analize și de interpret...ri credibile și competențe; viitorul, paradoxal, ca loc prin excelent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
opac, datorit... penuriei relative de surse; și cel mai... imprevizibil, datorit... schimb...rilor abrupte în linia Partidului și în narațiunea asociat..., pe care am numit-o cândva „vulgata istoriografic...” - aproximativ în același timp, H.-R. Patapievici vorbea, măi plastic, despre „vulgata bunului român”. Prezentul a fost și este opac din pricina lipsei de informații, de analize și de interpret...ri credibile și competențe; viitorul, paradoxal, ca loc prin excelent... al himerelor, a fost perfect previzibil în discursul comunist - „viitorul de aur”, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula îndelung. Ar mai trebui remarcată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea, mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru în eseul filozofic și în literatură. Iuda în Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
seminar traducerii și comentării apocrifei în anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit public pe 30 septembrie 2006 la Ottawa, în cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”57. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de exemplu, toate textele referitoare la sfârșitul lumii trebuie considerate „apocaliptice”? De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul „apocaliptic” marcați inconștient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic. În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfârșitul lumii”. și totuși etimologia refuză categoric o astfel de interpretare: apokalypsis vine de la apo(„dez-”) și kalyptein („a acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel are o serie de viziuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic de către savanții occidentali, începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de tradiția masoretică? C.B.: Părinții au interpretat, ei n-au schimbat nici o iotă din textul LXX. și au interpretat LXX în sens cristologic, în lumina evenimentului pascal. LXX a fost Vechiul Testament al întregii creștinătăți pentru o perioadă de opt secole; Vulgata lui Ieronim s-a impus foarte târziu în Occident. După venirea lui Isus Cristos era imposibil ca LXX să nu devină Biblie creștină. Firește că a devenit Biblie creștină, altfel prin ce să-și justifice creștinii identitatea și prin ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi fost pusă în operă." (pag. 58) O interesantă, mai ales pentru amatorii de cancanuri, scotocire a latențelor homoerotice ale personajelor poartă cu sine premisele decodării unora dintre evenimentele cuprinse în roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
aparțin, privite cu atenție, unui anume tip de discurs asupra fundamentelor spațiului public. Care nu coincide, așa cum solul nu coincide cu fructele, cu ceea ce se livrează, mediatic, sub aceeași sintagmă protectoare. Și nici - aici intervine o disociere importantă - cu ceea ce vulgata intelectualului umanist de la noi numește, cu un masochism aproape ne-disimulat, aberația specificului național. În schimb, ceea ce impune, cu fiecare articol, această sumă de Varietăți conexe este o raționalitate impecabilă, o logică fără discontinuități. Cine s-a mai gândit, în
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
în canon - înzestrat, cândva, cu carne și oase. Nici Cervantes, nici Balzac, nici Proust, nici Joyce nu fac pentru soarta acestui gen atâtea câte face bietul - și anonimul - cititor. Recunoaștem cu ușurință, în această listă restrânsă de principii, o simpatică vulgată a teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de extracție religioasă propriu, în ultimul deceniu, celui care s-a numit pe sine, după toate
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
un corp de peste 1500 de pagini urmele evlaviei sunt cel mult sporadice. În cea mai recentă carte a lui, Eugen Negrici definea inspirat canonul, în înțeles românesc, drept o "fabrică de sfinți". Din nefericire, avea dreptate. Și în această privință, vulgata ține loc de competență. E de prisos să investigăm câți dintre recenzenții Istoriei l-au citit pe Harold Bloom înainte de a specula voios în marginea subiectului. Avertizat, spre deosebire de aceștia, de mutația de sens, Manolescu se simte dator să localizeze adecvat
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
de aceea simt de această dată nevoia să mă desprind de universul cărții pentru a vedea ce a reușit Meirelles în absența ei. Avem în aparență un scenariu apocaliptic desfășurat după toate regulile genului, ilustrate spre exemplu la nivelul unei vulgate de un film precum Întâmplarea (The Happening, 2008) al lui M. Night Shyamalan. Ca și în Întâmplarea, ceea ce pare a fi un virus lovește din senin și oamenii încep pe rând să orbească. Orbirea este bruscă, iar medicii nu reușesc
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
literare azi, îl readuc în prim plan. Sub fanionul G. Călinescu s-au înghesuit de-a lungul timpului mobiluri străine de opera lui, cu grupări sau personalități de toate orientările și calibrele. Mai mult: până într-atât au intrat în vulgată scrierile sau atitudinile criticului (fatalitatea oricărui obiect de patrimoniu național?), încât mai că-ți vine să zici că în materie de Călinescu, la fel ca în materie de fotbal, orice literat român e doct. Astfel încât criticul sau cercetătorul de azi
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
În ordine alfabetică, de la A la Z, sunt așezate diferite teme biblice sau virtuți creștine, ilustrate, în paralel, cu citate concludente din cărțile Noului și Vechiului Testament. Sursele lui Ioan Marginai sunt: Biblia de le București 1688, o ediție a Vulgatei, Biblia Sacra, Veneția, 1690, aflată în fondurile vechi ale bibliotecii blăjene, dar mai ales s-a orientat după „un model latinesc de concordanță biblică tematică”. (Studiu introductiv, p. 23) Ținând cont că va mai trece un secol până la apariția în
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
egală măsură și poeților. Pentru că poeții nu se simt, nu se mai simt vizați de sarcina de a furniza vreo „stare aparte”, o „cale de acces” la o realitate intensă și autentică. Poeții s-au resemnat să accepte ei înșiși „vulgata rațională” a epocii lor și s-au plecat, mai mult sau mai puțin fataliști, în fața scepticismului, cinismului și nihilismului specifice mediului în care le e dat să existe. N-au știut să reziste la enorma presiune a „gîndirii dominante” de
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
sau mai răi, dar consacrați. (Aceștia reprezentând, în tot cazul, valori mai sigure. În judecarea lor se poate greși. Supralicitând sau, dimpotrivă, subevaluând. Dar, de gafat, nu se prea poate gafa.) Cronica literară e, până la urmă, o chestiune de selecție. Vulgata e următoarea: din cincizeci și două de săptămâni, câte are un an, nici una nu trebuie risipită. Cu alte cuvinte, din cincizeci și două de cronici, nici uneia nu-i este îngăduit să fie susceptibilă. Dar de ce atâta prudență, în definitiv? Când
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
Cinematograf Românesc, interesul pentru narațiune depășește rolul ei structural, devenind o problemă în sine. În centrul primului său lungmetraj, A fost sau n-a fost, stă un talkshow cu un subiect grav adus în derizoriu, pornind de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
2 On this subject I recall, în short, Mario Praz's precious volume Machiavelli în Inghilterra ed altri saggi șui rapporti letterari anglo-italiani, Firenze, Sansoni, 1962. Praz highlighted how, since the Elizabethan age, England aș well, with France acknowledged the vulgata of a Machiavelli interpreted aș "[...] îl comune denominatore d'ogni sorta di delitti politici" (M. Praz, Machiavelli în Inghilterra, p. 105). The scholar identified harmony between a puritan and Jesuit anti-Machiavellism, recognizing în both the roots of a common "machiavellismo
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
șobolani cu care se alege introvertitul tată al lui Emil). În schimb, paginile despre lecțiile de poezie pe care un alt personaj le primește în temniță de la un anume N. (să fie Steinhardt? Să fie Crainic?), și ele aparținând, generic, vulgatei istoriografiei carcerale, sunt de o prospețime neașteptată pentru un, în definitiv, prozator: „Cert este că bunicul, așa cum s-ar spune într-o descriere stupidă și pompoasă, s-a perindat câteva luni prin epocile genului liric, prin subspecii, curente și structuri
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
să-I mulțumească. Nefăcând aceasta, omul se rătăcește, iar de �părtarea de Dumnezeu îl duce la nesocotință și la întunecarea ini �mii: Termenul "a mulțumii"este tradus exact după grecescul "euharistia-ai"sau "grati esse"(a fi mulțumitor) după traducerea Vulgatei. Un alt loc în care Apostolul atinge acest subiect este cel din Coloseni 3, 15, în care îndeamnă pe creștinii din Colose la recunoștință: "Pacea lui Iisus Hristos, întru care ați fost chemați să fiți un singur trup, să stăpânească
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
pământ pe care Dumnezeu credea că i-a dat-o pe “vecie”, când el a “smuls-o” prin forța armelor, “cezarul” zilei, îngâmfat de nu-i atingeai nici poalele hlamidei imperiale - încercând să-și “drămuiască “ doar clipa - a întrebat “partito vulgata” de față dacă a adus toate datoriile, taxele pentru pământ zicea, “că noi vom verifica în condicile cu contribuabili și nu va fi bine pentru clevetitori și mincinoși că-și păcălesc stăpânul” iar noi am răspuns toți la unison cu
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]