634 matches
-
Major al Armatei, mareșalul Badoglio: „Am nevoie doar de câteva mii de morți astfel încât să stau la conferința de pace ca un om care a luptat”. Germanii și-au reînnoit ofensiva pe 5 iunie pe Somme. În următoarele trei săptămâni, "Wehrmachtul" a întâmpinat o rezistență mult mai puternică decât se aștepta. Liniile de comunicații franceze erau mai scurte, trupele se aflau mai aproape de depozite și de atelierele de reparații. 112.000 de soldați francezi evacuați inițial în Anglia au fost repatriați
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
doar pe 10 iulie, după ce au fost li s-a cerut aceasta de către generalul Alphonse Joseph Georges. Chiar și așa, apărătorii au protestat împotriva capitulării. Dintre cele 58 de fortificații importante ale Liniei Maginot, doar 10 au fost cucerite de "Wehrmacht" prin luptă, restul capitulând. Evacuarea celui de-al doilea Corp Expediționar Britanic a fost efectuată în timpul Operațiunii Ariel între 15 - 25 iunie. "Luftwaffe", care domina complet spațiul aerian francez, a încercat tot ce i-a stat în putință ca sa împiedice
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
unei ceremonii de la Opera din Berlin. Hermann Göring, care era deja feldmareșal, a fost înaintat la rangul de Reichsmarschall, el fiind singurul militar german care a primit acest grad în timpurile moderne. Înaintarea la cel mai înalt grad militar al Wehrmachtului era fără precedent. De-a lungul primei conflagrații mondiale, Kaiserul Wilhelm al II-lea a înaintat în gradul de feldmareșal doar cinci generali.. Pierderile totale germane sunt greu de determinat. Cifrele general acceptate în acest moment sunt de 27.047
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Armata româna sub conducerea lui Ion Antonescu a bătut recorduri în materie de număr de evrei masacrați într-o unică acțiune, ca număr de evrei masacrați într-un timp cât mai scurt, lăsând în urmă în aceste privințe chiar si Wehrmacht-ul lui Hitler! Jaful care însoțea masacrele armatei române i-au dezgustat pâna și pe naziști, rapoartele militare ale Wehrmacht-ului din iulie 1941 făcându-se ecoul nemulțumirilor germane în ce privește bestialitatea cu care soldații români sub comanda lui Antonescu își
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
acțiune, ca număr de evrei masacrați într-un timp cât mai scurt, lăsând în urmă în aceste privințe chiar si Wehrmacht-ul lui Hitler! Jaful care însoțea masacrele armatei române i-au dezgustat pâna și pe naziști, rapoartele militare ale Wehrmacht-ului din iulie 1941 făcându-se ecoul nemulțumirilor germane în ce privește bestialitatea cu care soldații români sub comanda lui Antonescu își executau politica de masacrare evreilor. Nemții se temeau că, asociați fiind cu românii, imaginea armatei lor ar putea să fie
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Imperiul German (1933-1945)]] primul general numit feldmareșal a fost [[Werner von Blomberg]] în anul 1936. Mai târziu, pe 4 februarie 1938, [[Adolf Hitler]] la denumit pe [[Hermann Göring]] singur deținător al acestui rang, fiind așadar cel mai înalt ofițer al [[Wehrmacht|armatei germane]]. Dar în [[al Doilea Război Mondial]] Hitler și-a schimbat opinia, ridicând doisprezece generali in acest rang. Göring însă a rămas primul ofițer al armatei, numindu-se de atunci „Reichsmarschall”. La marină titlul reciproc a fost acel unui
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
români prezente în București au rezistat bombardamentelor și atacurilor germane, cu sprijinul aviației americane, care a bombardat și ea pozițiile germane din zona Băneasa și Otopeni, dar și obiective românești (linii ferate și șosele susceptibile de a fi întrebuințate de Wehrmacht pentru evacuare). În timp ce armata română a avut de luptat împotriva Wehrmachtului - fostul aliat -, Armata Roșie începuse să avanseze pe teritoriul României, socotindu-se încă în teritoriu inamic și comportându-se ca atare, bunăoară, confiscând armament, muniții și bunuri (atât publice
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
sprijinul aviației americane, care a bombardat și ea pozițiile germane din zona Băneasa și Otopeni, dar și obiective românești (linii ferate și șosele susceptibile de a fi întrebuințate de Wehrmacht pentru evacuare). În timp ce armata română a avut de luptat împotriva Wehrmachtului - fostul aliat -, Armata Roșie începuse să avanseze pe teritoriul României, socotindu-se încă în teritoriu inamic și comportându-se ca atare, bunăoară, confiscând armament, muniții și bunuri (atât publice, cât și particulare), mii de soldați și ofițeri români fiind luați
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
și un roman istoric, cu titlul "Wo bleibt Hitler, Mathilda?" (Unde rămâne Hitler, Mathilda?), inspirat din viața tatălui său, Helmut Friedrich Eduard Czoppelt, silvicultor originar din Reghin, care, în 1943, a fost chemat sub arme ca militar în armata Germană (Wehrmacht). După înaintarea spre est a urmat retragerea spre vest și, pe 8 mai 1945, prizonieratul la americani. În acest timp, soția sa, cu cei doi copii minori (unul fiind autorul), a trebuit să se refugieze, a fost prinsă de partizanii
Alexander Czoppelt () [Corola-website/Science/309890_a_311219]
-
de acțiune a avioanelor de vânătoare RAF. Pe de altă parte, guvernul sovietic exercita presiuni uriașe asupra aliaților occidentali pentru deschiderea celui de-al doilea front european. La începutul anului 1942 era clar pentru toată lumea că Operațiunea Barbarossa declanșată de Wehrmacht eșuase în încercarea de îngenunchere rapidă a URSS. Totuși, Germania Nazistă a păstrat inițiativa strategică și, în vara aceluiași an, a lansat o ofensivă în adâncimea teritoriului de sud al Uniunii Sovietice, spre Stalingrad. Stalin în persoană a cerut cu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
construirii unei baze navale. În ciuda unei convingeri larg răspândite. Finlandezii nu au acceptat tranzitul pe cale ferată a trupelor sovietice spre baza navală Hanko, deși au fost pretinse de Moscova pe 9 iulie, după ce Suedia a acceptat tranzitarea țării de către trupele Wehrmachtului pe cale ferată către Norvegia ocupată. În cadrul tratatului de pace s-a mai pretins ca toate echipamentele și instalațiile din teritoriile cedate să fie predate în stare de funcționare. Finlanda a trebuit să predea 75 de locomotive, 200 de vagoane de
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să coopereze cu germanii, mai mult chiar, au luptat cu germanii fiind în cele din
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945. Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de "Generaloberst" Alfred Jodl, din partea "Oberkommando der Wehrmacht" (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz. Acest "act al capitulării" se aplica tuturor forțelor armate terestre, aeriene și navale care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
personală pe generalii Władysław Anders și Władysław Sikorski că toți polonezii au fost eliberați, cu excepția a câtorva care au evadat și au fugit din Rusia, (de exemplu prin Manciuria). Soarta prizonierilor dispăruți a rămas un mister până în aprilie 1943, când Wehrmachtul a descoperit groapa comună a peste 4.000 de ofițeri de rezervă polonezi în pădurea de pe Dealul Caprei de lângă Katyń. Dr. Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei din guvernul nazist, a sesizat imediat potențialul uriaș al acestui fapt în lupta pentru ruperea
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
raportului Earle. Când Earle a cerut oficial permisiunea publicării, președintele Statelor Unite i-a ordonat în scris să uite toată afacerea. Earle a demisionat și și-a petrecut restul timpului până la sfârșitul războiului în Samoa Americană. În noiembrie 1945, șapte ofițeri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki și E. Geherer au fost judecați de un tribunal al aliaților victorioși - americani, englezi, francezi și sovietici. Ei au fost condamnați la moarte pentru rolul pe care
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
a vehiculului. În timpul reînarmării din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor de camion obișnuit. Infanteria trebuia să mențină ritmul și să sprijine tancurile, conform doctrinei militare Blitzkrieg. Semișenilatele SdKfz 251, utilizate de Wehrmacht, împreună cu semișenilatele M2 și M3 folosite de armata americană și aliații ei, au reprezentat precursoarele transportoarelor blindate din prezent. Cu toate acestea, pe măsură ce Aliații înaintau spre Berlin, vulnerabilitățile semișenilatelor au devenit evidente. Blindajul subțire al acestora și numărul mare de
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
un bombardier sovietic DB-3 apoi victoriile sale împotriva sovieticilor au crescut neîncetat. La 19 iulie 1942 a devenit "as într-o singură zi", doborând în acea zi șase avioane ovietice. În martie 1944 a primit cea mai înaltă distincție din "Wehrmacht", atunci când a primit "Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii" ("Ritterkreuz mit Eichenlaub und Schwertern") pentru a 250-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
Armatele sovietice implicate direct în Operațiune Bagratilon au fost Frontul I Baltic, Frontul I Belarus, Frontul al II-lea Belarus și Frontul al III-lea Belarus. Operațiunea s-a încheiat cu una dintre cele mai grave înfrângeri ale armatei germane ("Wehrmacht Heer") din tot războiul. Numele de cod al acestei operațiuni a fost dat în cinstea prințului georgian Piotr Bagration, general al armatei țariste mort în Bătălia de la Borodino. Grupul de Armate Centru s-a dovedit un adversar redutabil, după cum arătase
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Roma și a lăsat o forță nesemnificativă să blocheze retragerea germanilor. Numai că germanii au depășit fără probleme nesemnificativul blocaj american, iar cele mai importante forțe ale lor au scăpat din încercuire. Aproximativ 25 de divizii, cam 10% din efectivele Wehrmachtului, au reușit să scape din încercuire. Roma a fost cucerită pe 5 iunie, iar urmărirea forțelor germane a continuat spre nordul Italiei. Până la sfârșitul anului 1944, forțele aliate ajunseseră pe aliniamentul Pisa - Pesaro. La fel ca în anul anterior, înaintarea
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
al propagandei Joseph Goebbels să lupte alături de germani împotriva Rusiei bolșevice. Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de cazaci au fost formate pentru lupta împotriva comuniștilor, până în momentul în
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
unii dintre ei au fost executați imediat. Ofițerii cei mai importanți au fost judecați și executați la Moscova. Astfel, generalul Piotr Krasnov a fost executat prin spânzurare într-o piață publică. Generalul Helmuth von Pannwitz, care deși făcea parte din Wehrmacht, fusese unul dintre principalii organizatori ai trupelor de cazaci recrutați din lagărele naziste de prizonieri, a împărtășit aceeași soartă cu cei pe care i-a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
mai multe forțe în Crimeea. Datorită încetinirii generale a ritmului înaintării forțelor Axei pe frontul de răsărit, cum forțele sovietice se plasaseră pe pozițiile pregătite din vreme, redistribuirea forțelor germane în Crimeea a fost posibilă fără dezorganizarea atacului principal al Wehrmachtului. Deși forțele sovietice din Crimeea numărau cam 235.000 de oameni, numai aproximaativ 50.000 se aflau în Istmul Perekop, care leagă peninsula de continent. Deși la începutul luptelor a părut că această situație este problematică pentru sovietici, s-a
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]