136 matches
-
acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase. După cum a rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii: Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruț, negru de fum, și ulterior
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruț, negru de fum, și ulterior imprimării xilogravura
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruț, negru de fum, și ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber, ceea ce diferenția între ele exemplarele aceluiași tiraj.
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
fiecare exemplar în parte în ordinea în care au fost imprimate. Mai întâi se notează numărul curent al exemplarului, iar apoi numărul total de exemplare imprimate. De asemenea pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrării, tehnica (de ex. litografie, xilogravură 2 plăci), anul și semnătura artistului. În cazurile în care gravura este imprimată la un atelier specializate de gravură, alături de semnătura artistuluiapare și semnătura gravorului sau a imprimeurului. Notările se fac în partea de jos sub "chiuvetă", de obicei cu
Gravură () [Corola-website/Science/306806_a_308135]
-
heptagonale nedecroșate, caracteristică vechilor ctitorii de lemn bănățene. Deasupra pronaosului tăvănit, precedat de un pridvor îngust, se înalță o clopotniță scundă, cu un foișor deschis și un coif conic. Căptușeala interioară de scânduri a fost împodobită, în vechime, cu valoroase xilogravuri, biserica constituind, din acest punct de vedere, cel mai elocvent exemplu de narare a programului iconografic specific lăcașurilor de cult ortodoxe cu ajutorul acestor producții artistice și, totodată, cea mai bogată grupare a creației meșterului xilograf Gheorghe Pop; executate în perioada
Biserica de lemn din Muncelu Mare () [Corola-website/Science/320955_a_322284]
-
direcția. Majoritatea râurilor de-a lungul drumului aveau poduri, bac sau putea fi trecute printr-un vad. Când erau inundații, călătorii trebuiau câteodată să folosească drumul alternativ, mai dificil, Nakasendō. În artele plastice, ruta este cunoscută și datorită seriei de xilogravuri numită „Cele 53 de stații ale drumului ” a lui Hiroshige.
Tōkaidō () [Corola-website/Science/317187_a_318516]
-
În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor din scânduri. În 1983, tabla a luat locul șiței clasice. Cum interiorul este placat cu scânduri, nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
prilejuit cititori de pamflete religioase, tabloide și ziare. Populația urbană a învățat să citească, dar nu aspira la participarea activă în lumea culturii. Piața cărților ieftine dezvoltându-se o dată cu tiparnița a inclus atât romanele, cât și povestirile, poveștile și fabulele. Xilogravurile erau ornamentele obișnuite și ele erau oferite fără prea multă bătaie de cap. O poveste romantică în care un cavaler-erou trebuia să lupte mai mult de zece dueluri în câteva pagini putea primi aceeași ilustrație a luptei iar și iar
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a adus dimensiunea totală a Beijingului la 6,4 km pe 7,2 km. Împăratul Yongle a folosit, de asemenea, flota tezauriză a lui Zheng He pentru a extinde sistemul comercial tributar al Chinei mai departe decât oricând înainte, folosid xilogravura pentru a răspândi cultura chineză, și a folosit armata (în special cavaleria) pentru a extinde granițele Chinei spre nord în Manciuria și sud, în Vietnam. Începând din 1405, Împăratul Yongle l-a numit pe comandantul său eunuc, favorit, Zheng He
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
publicat jurnalele sale de călătorie, scriind în 404.000 caractere, informații cu privire la orice de la geografie locală la mineralogie. Prima referire la publicarea privată de presă din Beijing a fost în 1582; până în1638 Gazeta de Beijing a trecut de la utilizarea xilogravurii la printarea de tip mobil. Noul domeniul literar al ghidului moral al eticii în afaceri, a fost dezvoltat în timpul perioadei Ming târzie, pentru cititori din clasa negustorilor. Spre deosebire de Xu Xiake, care s-a axat pe aspectele tehnice, în literatura lui
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Song a fost vibrantă; elitele sociale se adunau pentru a admira și a comercializa lucrări de artă, populația interacționa la festivaluri publice și la cluburi private, iar orașele aveau cartiere cu teatre. Răspândirea literaturii și științei fusese îmbunătățită prin inventarea xilogravurii și (în secolul al XI-lea) a tiparului cu caractere mobile. Tehnologia premodernă, știința, filosofia, matematica, ingineria și alte ocupații intelectuale au înflorit în timpul dinastiei Song. Filosoi cum ar fi Cheng Yi și Zhu Xi au revigorat confucianismul cu noi
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
artizanul Bi Sheng (990-1051), fiind descrisă pentru prima data de către omul de știință și de stat, Shen Kuo, în lucrarea „Men Xi Bi Tan” din 1088. Tiparul de tip mobil a sporit utilizarea, deja pe scară largă, a metodelor de xilogravură, de imprimare a mii de documente și volume de literatură scrisă, folosite cu nerăbdare de un public din ce în ce mai cultivat. Avansarea în imprimare a avut un impact profund asupra educației și a clasei erudiților funcționari, de moment ce cărțile putea fi
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
a elitelor școlite, acestea din urmă și-au mărit vertiginos numărul din secolul al XI-lea spre al XIII-lea. Tipul ce folosea caractere mobile,inventat de Bi Sheng, a fost în cele din urmă „răpus” de utilizarea masivă a xilogravurilor, din cauza limitărilor enormului sistem de scriere a caracterelor chinezești, dar imprimarea de tip mobil a continuat să fie folosită și a fost îmbunătățită în perioadele ulterioare. Eruditul-funcționar al Dinastiei Yuan, Wang Zhen (fl. 1290-1333), a implementat un proces de tipărire
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
caracterele de tip mobil din metal și cositor. Bogatul patron de tipografie, Hua Sui (1439-1513), din dinastia Ming, s inovat primul tip mobil din metal în China (folosind bronz), în 1490. În 1638 Monitorul de Beijing a schimbat sistemul de xilogravură pe printarea de tip mobil. Cu toate acestea, a fost în timpul dinastiei Qing când proiecte de imprimare de anvergură au început să folosească imprimarea de tip mobil. Aceasta include tipărirea de șaizeci și șase de copii ale unei enciclopedii lungi
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
pentru a-și rotunji veniturile începe să scrie române erotice (pe care le numește "pornographiques et alimentaires"). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proza, publicate mai târziu în volumul de debut, "L'enchanteur pourrissant" (1909, cu xilogravuri de André Derain). Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asista la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul "Leș peintres
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
Din inventarul mobil de altă dată, de o valoare inestimabilă, s-au păstrat, dar mai vârtos s-au tot împrăștiat și se mai împrăștie - chiar dacă stau sub blestem legate de rostul lor - o mulțime de icoane pe lemn, pe sticlă, xilogravuri, iconostase, uși, mese de altar, piese de mobilier, policandre, sfeșnice, lumânări, cruci, cărți, vase liturgice, odăjdii, clopote. Remarcăm în unele biserici documente vechi, diplome, fotografii, tablouri și chiar arhive parohiale sau private. Să nu uităm prosoapele în scoarțe vechi și
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
Bărăganului" de Panait Istrati, colecția "Luceafărul" de Mihai Eminescu, seria de povești de Ion Creangă), precum și numeroase alte ilustrații pentru scriitori contemporani (Constantă Marcu, Anghel Dumbrăveanu, Adrian Nastase, etc.). Gravura, ca gen de creație, este abordată cu success, în special xilogravura, acvaforte, acvatinta și gravura cu acul. La începutul carierei artistice realizează și lucrări de artă monumentala: mozaicul de la cofetăria Violeta - Timișoara, mozaicul de la Biserica Baptista din Timișoara, o frescă la Palatul de Cultură din Cugir împreună cu artistul Atanasie Demian (cel
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
Vasile Kazar, Aurel Mărculescu, Marcel Olinescu, Béla Gy. Szabó. Prima Expoziție Personală 1936; Salonul de Toamnă 1934; 1937; 1938;1939; 1940; 1941; 1942; 1943; 1944; 1947 cu un total de 45 de lucrări. În anul 1942 realizează Ciclul Creațiunea ( 10 xilogravuri ). Subiect cu evidente relaționari biblice și de istorie culturală dintr-o perspectivă deosebit de modernă. Acest fapt este surprins excelent cu perspicacitatea intelectuală care l-a caracterizat în toate demersurile sale exegetice. Caracterizarea sintetică pe care i-a făcut-o criticul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
caracterizat în toate demersurile sale exegetice. Caracterizarea sintetică pe care i-a făcut-o criticul de artă Octavian Barbossa, în cuprinsul dicționarului publicat la jumătatea deceniului opt,ne-a reținut atenția și ne-a deschis apetitul pentru comentarea ciclului de xilogravuri intitulat „Creațiunea”. Publicată în anul 1942 la editura lui Ștefan Georgescu-Gorjan, aceeași cu care a colaborat și la majoritatea volumelor ilustrate din deceniul cinci, mapa cu cele 10 lucrări construite un veritabil examen de maturitate trecut cu brio de către artistul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
partitura literară. Desenele Anei Ruxandra, care sunt realmente o etapă de laborator și de tatonare a picturilor sale, îmi par croite precum scenele orelor din turnurile cu ceas medievale. Au acea mișcare sacadata care anima un panoptic uman coborât din xilogravurile folclorice. Portretele artistei par făcute dintr-o materie tare, care suporta răbdător martelarea și decupajul. Farmecul lor asupru vine din simularea naivității hitre și din inventivitatea recuzitei. Imaginarul medieval al saltimbancilor, deja știuți la Ana Ruxandra, și-a găsit un
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
celor patru evanghelii, "Întrebare creștinească" (lucrare cunoscută și sub numele de "Catehism", apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală. Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
unui elefant. S-a făcut o schiță a execuției care îl artă pe condamnat cum este forțat să-și plaseze capul pe un pedestal, și apoi ținut acolo, un elefant îi zdrobește capul cu piciorul. Schița a fost sursa unei xilogravuri tipărite în „Le Tour du Monde”, o revistă de călătorii și aventuri, la fel ca și în "Harper's Weekly". Odată cu creșterea puterii Imperiului britanic, execuțiile cu ajutorul elefanților au devenit tot mai rare, în cele din urmă dispărând complet. În
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]