138 matches
-
, cărturar și orator religios. Originar din Iviria (veche denumire a Georgiei), a avut o tinerețe zbuciumată. Luat rob de turci, este dus la Constantinopol, unde avea să-și dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, A.I. ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domnești
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
a-și pierde supremația. La Râmnicu Vâlcea, ca și la Târgoviște, publică, în românește, scrieri de bază pentru slujbele bisericești. Contribuția sa ține mai mult de prezentarea artistică (ilustrarea cu gravuri, realizarea unor frontispicii, de asemenea majusculele, vinietele, executate în xilogravură). În 1708, e înălțat la suprema demnitate ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în politică îi va aduce sfârșitul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este cât pe ce să-și piardă scaunul mitropolitan. Iertat, păstorește
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
la surghiun, în peninsula Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În drum spre locul exilului e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și un caligraf cu slovă măiastră. A fost editor și tipograf, a tradus sau a compilat, a scris cărți el însuși. Dintre cele treizeci și opt de cărți tipărite de A.I., douăzeci și patru au apărut în
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
al publicației. La acestea se adaugă articolele și eseurile despre artele plastice scrise de Teodor T. Țiucra (Pictori români arădeni, 6/1936, ș.a.) și câteva contribuții etnografice și folcloristice. De menționat și aspectul grafic al revistei, ilustrată adesea cu expresive xilogravuri de Marcel Olinescu. Alți colaboratori: N. Ladmiss-Andreescu, N.D. Covaciu, Ion Vornicu, Tiberiu Bornea, Traian Mager, Voichița Jalea, Dimitrie Danciu. I.M.
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
mâine”, „România literară”, „Universul literar”) -, câte un text de comentariu, ca Revistele provinciale de Ștefan Codreș, relevă emulația presei locale cu capitala, adesea surclasată de „atitudinea impecabilă” moralmente și profesional a „provinciei”. O mențiune se cuvine și graficii revistei, cu xilogravuri de Marcel Olinescu. G.O.
LITERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
folclorul, Cluj, 1928; Șcheii de la Cergău și folclorul lor, Cluj, 1928; Obiceiul junilor brașoveni, Cluj, 1930; Cercetări folclorice în Țara Oașului, Cluj, 1932; Contribuțiuni nouă la viața și opera doctorului Vasilie Popp (1789-1842), Cluj, 1936; Ovid Densusianu, folclorist, București, 1939; Xilogravurile țăranilor români din Ardeal, București, 1939; Din istoria tipografiei, editurii și librăriei românești din Ardeal (1830-1918), Cluj, 1939; Ioan Maiorescu despre nașterea și copilăria sa, Cluj, 1939; Din istoria unei vechi cărți românești, București, 1941; Dr. Vasilie Popp (1789-1842). La
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
Pitiș, folclorist și etnograf, București, 1968; Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1970; Cercetări etnografice și de folclor, I-II, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971-1972; Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania, București, 1995; Bibliografia folclorului românesc: 1930-1955, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 2003; Arhiva de Folclor a Academiei Române, îngr. Ion Cuceu și Maria Cuceu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Pauleti, Cântări și strigături românești de cari cântă
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
de cercetare a culturii populare românești, AAF, 1991-1993, 265-288; Alexandru Dobre, Ion Mușlea și chestionarele Arhivei de Folclor a Academiei Române, MCF, 1992, 121-172; Alexandru Dobre, Comisia de Folclor a Academiei Române (1946-1948), MCF, 1993, 91-128; Gh. Pavelescu, „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”, REF, 1997, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 100-102; Dicț. scriit. rom., III, 352-354. I.Ș.
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
1923-1926), Botoșani (1926-1927), Arad (1927-1937) și București (1937-1958). Debutează publicistic în 1918, la Huși, iar cu poezie în revista „Hyperion” din Cluj (1932). La Arad este în comitetul de redacție la „Hotarul” (1933-1940), publicație pe care o și ilustrează cu xilogravuri proprii. Împreună cu Al. Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier conduce revista „Duh” (1934-1935), în același oraș fiind și redactor la ziarul „Știrea” (1933-1937). A colaborat la „Decalogul”, „Fruncea”, „Înnoirea”, „Pământul”, „Societatea de mâine”, „Artă și tehnică grafică”, „Sociologie românească”, „Tinerimea română”, „Plastica
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938; Mitologie românească, cu desenele și xilogravurile autorului, București, 1944; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003; Peisaje, București, 1983. Repere bibliografice: Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică românească contemporană, București, 1941, 260-262; Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, 1985, 6; Dan Grigorescu, Un artist al sufletului românesc
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
mea întîlnire cu această carte s-a petrecut undeva în preistorie, într-o perioadă pe care am uitat-o sau reprimat-o, deși m-am întors mai tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre rigide și xilogravuri decorative, cu pagina de titlu și textul într-un stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu numai fiindcă era înalt. La fel de puțin dispuși la compromisuri și, din această cauză, batjocoriți trebuie să fi fost și primii creștini la apariția lor. Emana un aer blând-revoluționar. De aceea, crezul său pacifist, care și-a găsit expresia în xilogravura Iisus rupe arma, îndreptată împotriva reînarmării germanilor iar apoi utilizată la scară largă ca afiș, a fost multă vreme exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în perioada nazistă, interdicția de a picta și expune. El, care trăise pentru scurte perioade de timp cu țiganii și plecase la drum cu ei, a redat viața acestei minorități persecutate încă din vechime și până la urmă decimate, în nenumărate xilogravuri și desene în cărbune. Fiindcă își cunoștea țiganii, a fost în stare să transpună nevoile și spaimele lor în suita de desene Patimile lui Christos: coli de format mare pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al lui Ștefan I. Nenițescu, note succinte despre evoluția tiparului artistic, de la edițiile venețianului Aldo Manuzio la cărțile de lux românești, cum sunt Tulburarea apelor de Lucian Blaga, cu desene de A. Demian, și Satul meu de Ion Pillat, cu xilogravuri de Ioan Theodorescu-Sion. Actualitatea culturală e surprinsă la rubricile „Teatrale”, „Revista cărților noi”, „Cronica revistelor”. Multe texte rămân nesemnate: traducerea nuvelei Floarea de lotus a lui Henryk Sienkiewicz, parodiile, epigramele și catrenele vesele. L. D.
VESTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290507_a_291836]
-
călugăr dominican, care a trăit în Veneția, și despre care se cunosc foarte puține lucruri. Al doilea Francesco aparține puternicii dinastii romane Colonna, fiind singurul membru al familiei care a preferat să ducă o viață discretă. Autorul celor 172 de xilogravuri spectaculoase este necunoscut, însă contemporanii îl indicau pe Benedetto Bordon. Această lucrare este probabil una dintre cele mai controversate cărți ale Renașterii și unul dintre cele mai căutate incunabule. Textul lucrării este scris într-o limbă hibrid, o combinație între
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din Iași, opera lui C. D. Stahi este reprezentată substanțial, acope- rind întreaga arie tematică și repertorială a cre- ației proprii, prima grijă aparținându-i autorului însuși, asigurată prin donațiile amintite. Aceas- tă reprezentare cuprinde desene, gravuri pe me- tal, xilogravuri, pictură, în general, incluzând și copii sau interpretări după opere semnate de mari artiști europeni. În totalitate, această listă însumează aproximativ 100 de lucrări. Privită în întregul ei viața și opera lui C. D. Stahi reprezintă o imagine unitară, echilibrată
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
dar în esență centrul unei camere este acela al lumii reprezentate. Într-o pictură japoneză precum cea din figura 114 nu există nici un fel de monopol al unui centru unic. Scenele de viață populară sau de curte, mai ales în xilogravurile din secolul al XVIII-lea, nu conțin interioare cubice închise. Din vederea panoramică cunoscută din perioada Heian, ca tehnica fukinuki yatai, nu zărim nici un tavan, pereții tinzând să fie transparenți sau cel puțin translucizi. Lumea este deschisă, deși subdivizată în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
opulenței aristocratice. Dacă dialogul de curbe, cu orientare circulară, dă naștere vârtejurilor în imagine, desfășurările ondulatorii determină o mișcare vălurită în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură colorată a unui univers de forme și de personaje construite prin jocuri de trasee curbe și contracurbe, trasate cu rafinament și eleganță absolută. Poziția aleatorie între formele din imagine duce la dezordine și haos. Compoziția statică sau dinamică a formelor
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
pe care fiecare formă o evidențiază atunci când este luminată de o sursă de lumină, fie că urmărim umbra purtată, adică aruncată de o formă pe altă formă, acest element plastic dă forță și expresivitate imaginii. Grafica (mai ales linogravura și xilogravura) folosește umbra ca element de contrast violent, care dă energie lucrărilor. După locul unde e situată sursa de lumină, forma poate să aibă, pe lângă umbra proprie, o umbră purtată, de mici dimensiuni, de dimensiuni normale sau gigantică. Umbra accentuează tragismul
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de o grindă. În ciclul de gravuri „Mitul Minotaurului“, Marcel Chirnoagă sugerează adâncimea spațiului cu ajutorul formelor labirintului, care se prelungește spre linia de orizont. Este o modalitate inspirată de a da amploare labirintului sau lumii văzute ca labirint. Hokusai, în xilogravurile sale, folosește cu succes elementele de arhitectură, utilizând o spațializare cu forme tratate axonometric, care etalează imaginea în spațiu menținând o proporție egală a oamenilor și a formelor de arhitectură în primul plan al imaginii. Adâncimea imaginii o obține prin
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
tehnica ștampilei, iar apariția sa este confundată cu apariția hârtiei. Dacă la începuturile ei tehnica ștampilei era rezolvată cu ajutorul suporturilor din piatră, iar imprimarea se făcea pe pânză sau bambus, ulterior folosirea lemnului ca suport a făcut trecerea către tehnicile xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
ștampilei, iar apariția sa este confundată cu apariția hârtiei. Dacă la începuturile ei tehnica ștampilei era rezolvată cu ajutorul suporturilor din piatră, iar imprimarea se făcea pe pânză sau bambus, ulterior folosirea lemnului ca suport a făcut trecerea către tehnicile xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri pe
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
xilogravurii. Xilogravura este prima tehnică de gravură, precedând gravura în metal. Blocurile de lemn săpate de egipteni și de chinezi pentru imprimarea textilelor sunt cele mai timpurii exemple, identificate din secolele Vși VI e.n. Tot din aceeași perioadă apar primele xilogravuri pe hârtie făcute în China, țara de origine a acestui material. Etapele răspândirii gravurii în lemn în Europa sunt greu de definit. Folosirea ei în secolele XIII-XIV era limitată la imprimarea stofelor. Se crede că țesăturile astfel decorate au fost
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
și cronologia primelor imprimări xilografice europene pe hârtie sunt incerte. Cele mai vechi provin din ultimii ani ai secolului al XIV-lea și au fost lucrate în Germania și Italia. Explicația acestei întârzieri poate fi aflată în istoria fabricării hârtiei. Xilogravura nu a avut o răspândire comercială decât din clipa când morile de hârtie au putut furniza acest suport în cantitate suficientă, la un preț relativ scăzut. Cele dintâi gravuri pe lemn, opere ale unor maeștri anonimi de la sfârșitul secolului al
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sau țări îi aparțin. Erau confecționate în serie și vândute de colportori la bâlciuri și în locuri de pelerinaj. Cu toată distribuirea lor masivă, s-a ajuns la paradoxul că astăzi sunt extrem de rare. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, xilogravura rămâne un gen artistic modest, o artă minoră. Devine importantă după 1490, când tipografii și au dat seama că puteau confecționa cărți ale căror ilustrații erau imprimate simultan cu textul, la același teasc, în timp ce gravura pe metal în adâncime cerea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]