105 matches
-
lume ai venit?/ Ai știut că viața-ntreagă/ Trista-mi inimă pribeagă/ Tot pe tine te-a iubit?183 De remarcat forța mântuitoare a venirii: Ai știut cine te-așteaptă/ Și-ai venit să răsplătești/ Lungi durerile-mi lumești,/ Cu zâmbirea-ți înțeleaptă/ Și cu ochii tăi cerești 184. La vremea când copilul Mihai abia aștepta întâlnirea cu fata dragă (Ah! În curând pasul spre tine grăbește 185), într-o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur de Crist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Julius Evola ține să remarce cât de profundă este gândirea celui dintâi atunci când spune că îndrăgostiții trăiesc între vis și moarte 65. Veșnic îndrăgostit, așa cum l-a surprins Caragiale în însemnările sale, Eminescu trăia în absolut viața morții: Suflet mort, zâmbiri senine/ Iată eu66; pe de altă parte, viața și opera lui sunt țesături atât de dense și care se întrepătrund atât de mult, încât, adesea, ele se confundă: Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite 67. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-avea în lume/ Afară de zile neci aur neci nume [...]/ Tu ești o martyră dar nu plâng de tine/ Căci nu voi să-ntunec zâmbirile-ți line. Înfățișând plânsul ca efect al unei suferințe mistuitoare, Eminescu îl va proiecta asupra întregului cosmos, așa încât aproape nimic nu va ramâne neatins de el: munții, soarele, văile, stelele, izvoarele, codrii, marea, zeii etc. Pe coordonate distincte și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce? și tocmai în fereastră? Oare ea nu-l vedea? Dar dacă-l vedea, dacă aceste zâmbiri aveau o intențiune... mică, cochetă, însă totuși? - Redispăru. Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surâdă, să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. E atât de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nu mă iubești... repet-o, spune-o... te cred, fiindcă tu nu m-ai iubit niciodată, zise el cu amărăciune. Negri vor trece anii mei... În toate chipurile voi căuta să te uit. Tu ai o inimă de marmură... Nici zâmbiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o înmoaie. - Lasă, lasă! gândi ea și zâmbi cu mândrie că poate fi atât de aspră. - Eu ți-am spus-o, domnul meu, de atâtea ori, că numai amiciția adevărată poate să fie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asta. Pictorul zise: "Am ajuns la cap. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta". Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă în ochi. - Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asta. Pictorul zise: Voi să schițez fața. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva. Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce expresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece îi descleștă buzele. - Da, da! asta-i expresia! zise Francesco. Ochii lui se entuziasmară și penelul schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului geniu. - Cum reamintirea îi schimbă astfel fața, gândi Cezara, și o duioșie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor. Privește-ți-i acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei voluptoase mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să fiu sclavul tău, să tremur când îți vei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ajuns la cap, [Voi să schițez fața]. Trebuie să te fi îndoit vreodată în viața ta de ceva, Reamintește-ți acea situație, ca să văd ce espresie va lua fața ta. Ieronim își rechemă în minte scrisoarea bătrânului Euthanasius și o zâmbire rece, sceptică, îi discleștă puțin [descleștă] buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei.... Mâncare și reproducere, reproducere și mîncare!... Și eu să cad în rolul lor?... Să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce doarme profundă și lină Reflectă în sînu-i de-amor și lumină Pe soare, ce trece în calea-i divină, Vărsând ziuă de - aur în umedu-i sân, Astfel tu, copilă, tu, vis de iubire, Din negrele-ți stele, o dulce zâmbire, Din sufletu-mi noaptea schimbă în senin. Cine era fericit ca mine? Pierdut în visării fără fine, părea că fiecare floare si fiecare stea e sor cu mine, sor dulce, surori amantei mele. Adeseori, în nebunia [mea], uitam pe Dumnezeu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă iubi, căci voiesc să fii fericită. Câți nu s-or fi uitat în ochii tăi aceștia mari și plini de raze, câți n-or fi admirat în taină această față sântă și frumoasă, câți n-or fi dorit o zâmbire tristă de-a ta, o ochire senină din ale tale? Și tu-i lași pe toți, copilul meu, pentru de-a-ngenunchea înaintea unei pietre reci și fără inimă. Sofio! scapă-te pe tine însăși, căci eu nu te pot scăpa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai localitățile, fără nici o indicație asupra informatorilor, și face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
pace al soartei ajutor; Căci cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o zâmbire dulce după-un amar suspin. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește, Așa zicea odată copilăria mea; Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește; Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. Puține-aș vrea, iubite
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor cea blîndă/ cîte-o zînă trecea sfîntă/ cu-o zîmbire ucigașă", "leacuri delirante" "deodată noaptea s-a crăpat/ sub fierbătoarele ninsori/ dînd farmec trist și nesperat/ acelor înfiorători// botoși..." urșii care încep să danseze, (n.m., R.R.); urșimanii sînt un fel de hibrizi om-urs - "nouă ani au operat/ urșimanii-ngîndurați/ pe toți
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
spaimă cea de neștiut, Așa, ca-n prima întâlnire Cu sufletu-i s-au cunoscut. Era o tristă prevestire ! El intra, câtă - iată, vai , Un heruvim, un sol din rai, Păzind frumoasă păcătoasa, Cu fruntea strălucind stătea, Si, c-o zâmbire luminoasă, El de vrăjmaș o apără Și-n aripa-i o-nvăluia ; Cereasca-i rază, orbitoare Fu pentru ochiul necurat, Și-n loc de-o dulce-ntâmpinare, O grea mustrare-a răsunat : IX "Duh desfrânat, duh fără pace, Ca-n
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
D. Anghel, Din paradoxele unui muribund); "orzurile și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în vai și printre fagii stăpînitori pe culmi" (Gală Galaction, Bisericuța din Razoare); Pe cer un brîu de trandafir,/ Că o zîmbire de fecioara,/ Se-ntinde, crește, înfășoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor). Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întimpinau "mișcări onduloase" (Bucolica undă), "pustiuri onduloase" (Stepa), "ondulări de grumaji
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
roșii, dar că tocmai într - această consistă spiritul lor politic. Omul care s-ar zbate din răsputeri în contra unei asemenea morale și a unei asemenea maniere de a vedea nu e decât pur și simplu un om... mărginit. C-o zâmbire ironică, cum n-o găsim decât în încăperile poliției, la inocențele californiane prinse în flagrant delict cu degetele în buzunarele altora, ci esprimă această convingere de atât timp și cu atâta stăruința încît ea a început a pătrunde până și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
privesc mereu? Pierdută pentru mine, zâmbind numai să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale tremur nădejdea să mi-o prind, Zâmbirea gurei tale să fie al meu crez Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi; O, binecuvântată ți-aș [zice] să fii tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și-a vieți-mi pustiire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în suflet moarte, tu vesel să mă vezi; O, binecuvântată ți-aș [zice] să fii tu, Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și-a vieți-mi pustiire Nimic n-ar [fi] alături cu dulcea ta zâmbire Și-n a mea socotință mă sint atât de mic... Tu tot odorul lumii și eu... eu tot nimic... Ia-ți mâna de la frunte... (O privește) înger al frumuseții! (Anna plînge) Dar ea plînge? De ce plângi, Anna? Ce ți-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dulce și albă pe-al meu umăr, Eu vreau să-ți sorb din gură cuvinte fără număr Și, fie vorbe bune sau fie vorbe rele, Totuna mi-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează, Acuma mă îmbată c-o clară, dreaptă rază, Căci miere veninoasă e-n caldul tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet. Te las pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
BOGDAN] Cu ochii tăi tu vecinic promiți... nimic nu ții. 5 2306 [BOGDAN] Tu, dulcea mea icoană, Dac-aș [putea] pe frunte a-ți pune o coroană! 6 2261 [BOGDAN] Un cerșetor... Din noaptea cea dulce și albastră Cerșește o zâmbire la înălțiea Voastră. {EminescuOpVIII 122} 7 2306 BOGDAN-DRAGOȘ ........ [BOGDAN] O! visul de iubire, Anna, tu înger mângâios, Dar trebuia să piară... prea, prea era frumos. Prea nu aveam în lume nici sfinți, nici Dumnezeu M-aveai numai pe mine, pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negru ochiul său, Și, ca-n Eternitate s-o pot ca s-o ador, La timp aș rumpe-aripa și repedele-i zbor Aducător de moarte - astfel ca-n neclintire Lumea etern s-o-adoare ca pe-o Dumnezeire. O, lumea toată are zâmbirea ei ce luce, O umbră trece-n noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]