105 matches
-
negru ochiul său, Și, ca-n Eternitate s-o pot ca s-o ador, La timp aș rumpe-aripa și repedele-i zbor Aducător de moarte - astfel ca-n neclintire Lumea etern s-o-adoare ca pe-o Dumnezeire. O, lumea toată are zâmbirea ei ce luce, O umbră trece-n noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! Cîntați-o dar popoară! În glasu-adînc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu vei iubi-o - - îmi fură O gură! Tu dalbă Cu piepții de marmură albă O, dă-mi a ta gură - privirea Zâmbirea Pe mândra Sirenă ruga-vom Să cânte. De-i ști să reziști la {EminescuOpVIII 282} Atunce O undă în brațe-ți m-arunce, Că știu a iubi eu prea bine, Delfine. Ascultă! De vreme-ndelungată și multă În sufletul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stele Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele! Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult! O, cine ești? îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, De ce zâmbirea lină e-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura când sufletu-mi te cere Și sânul tău de marmur lași pradă gurei mele Și buclele-ți în valuri ca să mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! vin ș-acuma... surîde-mi ah! surâde Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochii-mi voi închide, Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonic-arătare Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dulcea stea de diamant Plină de iubire Ce vedea pe-al ei amant În al lumei mire POESIS În hăină de imagini cu fruntea visătoare Apar în fața lumei zâmbind cu întristare; Când veselă, când tristă, dar totdeuna jună, {EminescuOpVIII 291} Zâmbirea mea atrage, cântarea mea adună Mulțimea curioasă - ce o răpesc în cer, În visuri fără margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inimă nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi dăruise cerul, aceasta era cel mai frumos al meu vis, cugetarea mea, zâmbire îmbălsămită preste care eu îmi luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roșii, dar că tocmai într - această consistă spiritul lor politic. Omul care s-ar zbate din răsputeri în contra unei asemenea morale și a unei asemenea maniere de a vedea nu e decât pur și simplu un om... mărginit. C-o zâmbire ironică, cum n-o găsim decât în încăperile poliției, la inocențele californiane prinse în flagrant delict cu degetele în buzunarele altora, ci esprimă această convingere de atât timp și cu atâta stăruința încît ea a început a pătrunde până și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Lumea ilustrată”, „Comoara satelor”, „Revista muzicală și teatrală” ș.a. A semnat și în publicațiile pariziene „La Renaissance littéraire et artistique”, „Revue d’art dramatique et musicale”. A publicat volumele Flori de primăvară. Dora și Florin (1879), Zâna florilor. Crivățul (1879), Zâmbiri și lacrimi (1880), Femeia română după cântecele populare. Calul la români (1927). Prin 1887 era șef de divizie la Prefectura Poliției din București. Poet mediocru, R. a fost cunoscut datorită a două lucrări dramatice: Fata de la Cozia (1886) și Lăpușneanu
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
Conflictul este determinat, ca în tragedia clasică, de caractere și de hybris, dar rămâne schematic prin reducerea întregului la obsesia crimei și la setea de sânge, născute de nebunia lui Lăpușneanu. Piesa nu depășește un nivel mediocru. Ca poet, în Zâmbiri și lacrimi, R. este un romantic de un decepționism plat. Citate și motouri indică însă preferințe și lecturi din Victor Hugo, Théophile Gautier, Byron, Ossian, Chateaubriand, Shakespeare. Încercarea de a ilustra în versuri limbajul simbolic al florilor, ca în Florile
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
în Florile vorbesc (1927), nu poate reține atenția. R. a dat prima traducere în volum (1891) a Sonatei Kreutzer de Lev Tolstoi, după o versiune franceză. SCRIERI: Flori de primăvară. Dora și Florin, București, 1879; Zâna florilor. Crivățul, București, 1879; Zâmbiri și lacrimi, București, 1880; Ce timpuri. Ce moravuri!, București, 1880; Sacrificiu pentru sacrificiu, Oravița, 1881; Fata de la Cozia, București, 1886; Lăpușneanu, domnul Moldovei, București, 1886; Scriitori și artiști, București, 1890; Obraze cu mască și oameni fără obraz, București,1926; Florile
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
numai localitățile, fără nici o indicație asupra informatorilor, și face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
Dar ideile poetei se deapănă cu încetineală și monotonie: Ei văd orașul nou - cu biblioteca/ Și cinematograf și noi alei!/ Ei știu - prin munca lor croiesc potecă/ Și legii noastre noi îi dau temei/ Mai mare mă simt văzându-le zâmbirea (...). Pentru a reda caracterul tipic, esența fenomenelor vieții, poezia lirică trebuie să fie individuală, personală. Unitatea între tipic și individual în poezia lirică, rezidă tocmai în participarea afectivă a poetului. Eroul liric exprimând bucuriile sau tristețile sale (...) reliefează tocmai ceea ce
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu va avea la ce trăi. .......................................... Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i o salută. Mărirea-i e în taină legată de acești. {EminescuOpI 62} Convins ca voi el este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pîn-în poale Plutești ca visul de ușor. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc - S-atîrnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi și noroc. O vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești, Nu mai zîmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. De-odată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă. Dar o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi cine-i cenușa ori cine e jarul! Doar nălucirea umple
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu fală al său nume Orișiunde -l va purta. Însă inimi iubitoare, Așa ochi, așa femei Ca‐ n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc decât o teamă jucăușă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De n-a prinde - acea minune, Acea tainică fecioară. Ea - îi zise-atunci bătrâna -- Locuește ca o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]