359 matches
-
din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în vânt, strânși de picioarele musculoase ale cavalerilor pregătiți pentru a (muri, prinde batista domniței?) arăta de ce sunt în stare, într-o după amiază de vară dintr o realitate pe care încă nu o accepta, deși ceva interior
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
caldă ca să-i spele rana și pe urmă să-l bandajeze...Bietul armăsar! În ochii lui citeam o mare tristețe și mă întrebam: „Oare el înțelege ce i s-a întâmplat și apoi cum simte el durerea?” Armăsarul însă mușca zăbala și dădea din cap ca și cum ar fi spus: „Nu-i nimic, băiete! Nu mă sperii eu dintr atâta! Mai tare m-ar fi durut sufletul dacă aș fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi primit lovituri de bici!”...E drept că el asculta doar de cuvânt...Nu știa de bici! După ce totul a fost gata, mama a luat o mână de omăt și l-a frecat pe frunte... „Lasă-l! Nu mai strânge zăbala. S-o liniștit”. A luat apoi o mână de zăpadă pufoasă și i-a întins-o, ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum ar fi înțeles, a întins botul și cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mal și fluxul oamenilor încetinea și se bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, ești frumoasă ca iapa înhămată la carul lui Faraon, am să-ți fac lănțișoare de aur, zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu era necesară atât timp cât copilul nu-și mai lua ochii de la cei doi cai, urmărindu-i cum apucau cu buzele lor cărnoase smocuri din brațul de iarbă proaspătă pe care gospodarul o așezase dinaintea lor, după ce mai Întâi a scos zăbalele de la hamurile vechi și murdare. După ce s-au cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp, În care apa curată tremura sub boturile sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre dealurile mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bine lucrate, parcă arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite boașele sfinților, iepele cerului scapără scântei înhămate la carul mare. Picioare de gazelă ce plutesc la doi metri deasupra trotuarului, te ridici pe vârfuri să le săruți tălpile, nu ajungi, îngerul mereu poartă cu el o funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se întorcea, singur, cu șaua pe el, la Răsuceni, în grajdul lui nenea Iacovache. Și mi-l aduceau după masă, sau a doua zi, iar." Micul stăpîn încă nu știa că trebuie să-i dea ovăz și să-i scoată zăbala din gură la hrănit și la adăpat. Mai tîrziu, "opoziția dintre mine și cal s-a înrăutățit. Fluturaș nu mai voia să mă asculte, nu mai pornea cu mine. Ar fi trebuit să înțeleg, dar el era cu șase ani
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
reeditării masacrelor bestiale antiromânești înfăptuite în Transilvania în 1940-1944 de autorități maghiare horthyste cu implicarea unei părți a populației locale maghiare, în localitățile Trăznea, Ip, Sărmașu, Moisei, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, în numele celor care s-au sacrificat pentru unirea legitimă și legală a Transilvaniei cu România, vă cerem imperativ următoarele
Asociaţia 21 Decembrie cere preşedintelui Băsescu să-şi respecte jurământul şi să se dezică de Tokes () [Corola-journal/Journalistic/48315_a_49640]
-
reeditării masacrelor bestiale antiromânești înfăptuite în Transilvania în 1940-1944 de autorități maghiare horthyste cu implicarea unei părți a populației locale maghiare, în localitățile Trăznea, Ip, Sărmașu, Moisei, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumărna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, în numele celor care s-au sacrificat pentru unirea legitimă și legală a Transilvaniei cu România, solicit următoarele: 1). Președintele
91 de ani de la semnarea, inclusiv de către Ungaria, a Tratatului de la Trianon din 1920 () [Corola-journal/Journalistic/48402_a_49727]
-
nevăzutele" pe care le-a stăpînit odinioară bolnavul, insuflîndu-le propria-i organicitate, îl părăsesc catastrofic (Cutremure). Domină mereu în această producție un materialism biologic. Analogiile familiar-organice dezumflă solemnitatea: „Noi? Plini de însemnătate, cu destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre deliciul asistenței, un om care nechează dar, dacă l-ai fi auzit din spatele unui perete, ai fi făcut cruci peste cruci, jurând că e un cal care vorbește. Avea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
din R.M. Rilke, A.S. Puskin, Robert Browning, P. Neruda, Verlaine și numeroase antologii din lirica universală. În anul 1989 i se decernează Premiul Internațional Gottfried von Herder. La zece ani de la moartea poetei, în 2009, Editura Casă Radio, publică audio-book-ul Zăbale rupte. Poeme rostite la radio, cu ilustrații de Tudor Banus.
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
o priveghere Christ alină/ - cîndva, -mpăcată: pe Graal!" De semnalat (și) multitudinea semnelor ortografice și de punctuație care își obligă cititorul să străbată varii cîmpuri semiologice. Și semantice. Ar mai fi de observat efectul controlat al structurii grafice: ține în zăbala competența lingvistică pentru a da, drept recompensă, frîu nelimitat celei literare. În context, chiar o poezie intitulată Despre nimic spune multe...9 Un fin reglaj de erudiție se face și prin lungul șir de Note și trimiteri, astfel încît cititorul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
Ion Drăgănoiu I. Acestea sunt într-o ladă verde, mai mică, în care am găsit un frîu aurit pentru cal, făcut din argint turcesc pe curea albă fără zăbală și hăț: blide de cositor 19 la număr, iarăși, blide mai mici 2 la număr, farfurii 9 la număr, patru sfeșnice de aramă două la fel două de altă formă, cu picioare, un ciucure turcesc uzat, cu noduri, un orologiu
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
încreastă cu securea ca pădurarul copacii și-ncearcă să mă prindă ca pe-un cal mîna mea mă descăpățînează seară de seară la intrarea în somn pumnul cu mănușă de box mi-l bag singură-n gură drept căluș și zăbală Mușc și înghit mușc și trăiesc răul ăsta bătrîn Tată: te iubesc - mă pomenesc spunînd. Te iubesc: pentru că noi cei din neamul nostru avem sîngele întunecat noi nu degeaba am fost căliți de mici în blesteme și lapte noi rezistăm
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
pariuri vechi care - chestie de vremuri... - prima dată n-au ținut) fac din textul de eseu vătuit cu poveste un fel de marteau de porte ce-a prins patină. Să nu atingi clinchenitoarea de metal, gura de leu cu delicată zăbală a ușilor în vîrstă și înalte, că nici nu bănuiești ce te așteaptă dincolo. Totuși, Comisionarul și Arhivarul o fac, din patima poștașului ducace, obișnuit să ciocăne totdeauna o singură dată. Și se deschide. Peste prag, ca-n toate istoriile
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]