444 matches
-
numai de idei". "Ideile" sunt prilejuite de contexte din cele mai diverse care revin regulat de-a lungul cărții. Un exemplu e René Girard cu care criticul timișorean întreține un dialog permanent: comentează citate, îi preia formulările, găsește prilej de zăbava ori de câte ori cuvintele francezului îi vin în minte. Nici o carte consemnata în jurnal nu e nesemnificativă pentru autor. De altfel, în Paradisul derizoriu, scria: "Toată existența mea în lumea literară, fiindcă s-a întâmplat să nimeresc printre cei buni, a fost
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
pro și furtunoasă” împotriva străinilor, unii au avut reprezentările lor proprii contra, vizând gazetăria politică a lui dintre ei prea repede autohtonizați, ale Lumii și ale Timpului”. Eminescu, au început încă din timpul Eminescu ca poet de geniu, numai „el Zăbava pentru comentariile vieții scriitorului. a fost în stare să arunce fierul înroșit eminesciene are întinse și pilduitoare Diplomatul George Apostoiu cu mâinile nude. Mânia lui Ahile este conexiuni cu alți contemporani ai prezintă furia lui Alexandru Lahovari un ive rsa
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu se
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
acest număr cu cel al românilor nevinovați pe care i-a nenorocit? S-au aflat sutele de mii de țărani (marea majoritatea analfabeți) în slujba "agenturilor" străine? Să fi fost deportații din Bărăgan niște primejdioși asasini care trebuiau izolați fără zăbavă? Și-au trădat cumva țara marii patrioți care au înfăptuit România Mare? Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor? Când voi întâlni un singur securist care să-și asume crimele constante ale instituției din care
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui arhetip sufletesc, a unei organicități ontologice: "am rîcîit fața
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
căzută Și locu-mi pare-așa pustiu... Mă duc să reclădesc trecutul Acum, cât nu e prea târziu. Adie iz de vară veche, De mere dulci și nepătruns, Stau lucrurile vechi în casă Și parcă așteaptă un răspuns... Fără odihnă și zăbavă Voi reclădi pridvorul vechi, Meticulos, fără de grabă, Împărățind stele-perechi. M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu, Lipsit de griji si cu măsură, Voi umple corlița cu grâu. Apoi pleca-voi mai departe, La rându-mi " detașat
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
Te îmbogățești spiritual. Aș fi dorit în final un comentariu, o concluzie mai substanțială decât laconica propoziție „așa s-a terminat o călătorie frumoasă”. Dar, după ce am închis volumul, putem repeta noi vorbele cronicarului: „că nu este mai de folos zăbavă decât cititul cărților”.
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
firea lor. Socialul rămâne țintă până ce profesiunea îi acaparează. În acest periplu, o adevărată aventură spre necunoscut, autorul păs trează prezența a doi vecini Manole și Diamant , colegi peste timp cu Vasile Porojan. Cumva, în subsidiar, romancierul are o întreținută zăbavă, ca un omagiu convingător, adus dascălilor de la sate, a căror trudă este prea puțin apreciată, și mai mult ținută în atenția... lumii. Ca dovadă, romanul se încheie cu observații nobile despre folosul adus de... școlirea oamenilor. Nu știu dacă trebuie
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Balcic. Dar nu neapărat după roade („marea ce rodește/ În umbră și lumină, doar cu spume”, va scrie Ion Pillat) se cunoaște locul bun. E altceva, o lentoare orientală, topită de soare și de atotputernicia unei filosofii profunde, neschimbate, o zăbavă vindecătoare, o foșgăială bizantină înălțată, totuși, de o măreție, o claritate dintr-o altă poveste. Contrarii, alb și culoare, sobrietate și apropiere, lipsa cuvântului, ca în însoțirile mute dintre regină și {efica, turcoaica ei credincioasă, și sporovăială pe săturate. Mai
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
și cinematografice, ne așteaptă și muntele, și delta, dar și orașul are multe surprize pentru noi - și ziua, și noaptea. Firește că și pe vremea asta (dar și-n vremurile astea!) cititul cărților rămîne cea mai „frumoasă și de folos zăbavă în toată viața omului”, cum a spus Miron Costin. Multe de făcut pînă la Jocurile Olimpice, care bat la ușă cu toate cele cinci cercuri, așa că dacă aveți urgențe - grăbiți-vă să le rezolvați cît mai repede. Zile și nopți răcoroase
Între EURO şi JO [Corola-blog/BlogPost/97334_a_98626]
-
Paștelui. - Ziua bună la dumneata, om cinstit! - Bună să-ți fie inima! I-a răspuns Ion ștergându-și obrazul cu dosul palmei. Dar ce vânt te aduce pe `mneata în aceste locuri? - La fel ca pe dumitale! - Adică?! - Nu e zăbavă să vorovim fără să spunem nimic. Musai e să-ți spun...?! - Dacă dorești... - Iacă... mă duc în Oltenia să-mi găsesc norocul! - Dar dumneata? - Mă duc în Ardeal să-mi caut sorocul! - Spune așa, omule. Hai să ne hodinim oleacă
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
puterile omului, este ceva care lucra pentru om și fiindcă nu se poate vedea cu ochii, trebuie să crezi necondiționat!? O nouă zi ca să începem ziua de dimineață. La margine de sat, vântul se proptește-n case, casele își fac zăbava, iar oamenii din case, bătrâni, neputincioși nu au apucat să facă ochi. Peste acoperișul primei case din mărginimea satului, primarul se plimbă cu salteaua primăriei și pare nehotărât: nu știe cu ce să înceapă ziua. Din curtea casei, un prăpădit
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
Udate de reci ploi... Și parcă ar vrea să știe, Ce s-a-ntâmplat cu noi. Frunze salută vântul, Ce-aleargă iar grăbit, Ducând în brațe gândul, De dor împodobit. Cu șoapta lor suavă, Și zorii înlăcrimați, De-a ploilor zăbavă S-au așezat la sfat. În sunet de chitare, Iar vine să ne cânte, Iubirea serenade, Ca să ne mai încânte... Și să ne-aducă aminte, De noi și de iubire. Să nu uităm în vreme, Cereasca sa menire. Oricare trist
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
voia să scrie o cronică literară ce trebuia să fie gata pînă a doua zi. Mi s-a părut aiuritor că poți fi capabil de așa ceva. Pe vremea aceea mi-ar fi fost necesare vreo zece zile pentru această frumoasă zăbavă. Ulterior, m-am obișnuit cu postura de cronicar și cred că am reușit să ajung la performanțe aproape asemănătoare în privița (contra)timpului." Al doilea interviu este luat de Ilie Mihalcea scriitorului Radu Negrescu-Suțu. Tema: arborele genealogc al familiei Suțu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
croați, nemți, unguri și români, despre " Die schönen Tagen sind am Ende", despre Gemi Zamfirescu și fiica lui. Despre o singură și mistuitoare iubire, pe scenă și la catedră. Înapoi la Dina Cocea - cartea Silviei Kerim e plină de folositoare zăbavă și de întoarcere... - și la studentul ei din Institut, Gheorghe Dinică. Pe vremea cînd se mînca "teatru pe pîine", iar meseria (horribile dictu!) se prelungea în discuții peste program, în restaurantele vremii. Cînd învățai stînd la masă. Cînd înnodai legături
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
definitiv în cea interioară. Plonjând încă din primele rânduri în irealitate, Ana Blandiana aduce la lumină zona cea mai pură a ficțiunii - dimensiunea ei lirică. Povestea îngerului ce se simte în mod fatal atras de lumea omului, refuzând astfel privilegiile zăbavei în spațiul "rece", lipsit de dramatism al realităților imateriale, este de fapt o meditație în marginea inacceptabilului suferinței. Privilegiind, prin folosirea persoanei I, perspectiva îngerului, Ana Blandiana urmărește o răsturnare a situațiilor previzibile. Îngerul, poposit în pavilionul canceroșilor cu misiunea
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
Roșului ușor...nu e unul care să atârne la cântar. Dar nici, o spun convins, unul care să înșele. Fiindcă, privată de dreptul de a intra în categoria temelor mari și chiar în aceea a temelor captivante, forma aceasta de zăbavă stilistică e - cu rare excepții - onestă valoric. Finalul - în care Foarță însuși apare printre personajele puse pe taclale, așteptând, înfrigurat, lectura unui manuscris care coincide cu acela al Roșului ușor... - mi se pare, din partea autorului, o concesie nefastă. Care-mi
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
spre ascetism, moralistul nostru își proiectează bonomia asupra tărîmului de dincolo, în maniera Cimitirului vesel de la Săpânța. Începînd cu programarea fantast-batjocoritoare a înmormîntării proprii, pe care și-o închipuie nu ca un simbol al tranziției către transcendent, ci ca o zăbavă în carnavalescul mundan: "Așadar, în timp ce tu ești preocupat de cele ale vieții, în diferite puncte ale orașului ți se pregătesc funeraliile. Totul trebuie pus la punct, cică. Nu te vor conduce de la nord la sud, pe bulevardul care taie orașul
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
a Ta urgie. Ce-Ț fie, Doamne, milă de-a mea lîngegiune, Oasele mi le strînge cu vindecăciune. Mi-i sufletul în groază și-n grea turbureală De zua cea de samă și de sîrguială. Pînă cînd, milostive, vei face zăbavă Să mă-ntorci din pierzare la svînta Ta slavă? [...] Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jele, Spăl în nopțîle toate perinile mele Cu lacrămile mele, de-m moi așternutul, De cînd nu cerci de mine, că m-am stîns
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
riguros al gîndirii și ceea ce monahii, de felul lui Gavriil Uric de la Neamț, numeau tehnică misterioasă a cititului. Nu știu vreo carte serioasă din actualitatea noastră literară care să cuprindă atîtea definiții, elogii și, mai ales, analize temeinice despre „dulcea zăbava” de care vorbea cronicarul din alt timp; lectură e salvare, refugiu din fața gîndurilor negre pe care le ivește realitatea zilelor trăite aici și acum, e o terapie prin care mintea se poate „muta” („Mută-ți mintea!”, ne îndeamnă duhovnicul); în
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
pe Ștefan cel Sfînt, ori, mai departe, către Bistrița și Piatra Neamț, alte ctitorii, firesc vitale, apte să legitimeze viteaz durata românească, dăinuirea ei prin secole. Nu ne era totdeauna ușor să-i ținem hangul prietenului nostru, cînd o pornea, fără zăbavă, într-un soi de forfotă nedomolită, deși ne plăcea să-i fim alături. Explorarea noastră spațială, pictori și cărturari gravitînd de obicei în jurul Tescanilor, punea la unison temeiuri multiple de curiozitate și recunoaștere cordială. Vibram de elan și tonice imagini
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
cam același. Un curier special trebuie să fi fost și subofițerul de lăncieri, trimis din capitală, în mai 1848, la Fălticeni să înmâneze un plic ispravnicului căruia i s-a adresat: "Am venit cu o ștafetă și am poruncă, fără zăbavă să mă întorc la poloc". Într-adevăr, scrisoarea avea un caracter urgent, se cerea ispravnicului să asigure liniștea publică, ce putea fi tulburată de revoluționari, atrăgându-i-se atenția asupra răspunderii ce o poartă. În Iași corespondența se încredința Direcțiunii
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Să mai asculte vocea cu timbrul ei fără șovăiala, patosului ce nu i-a trădat. Toți vor aștepta o altă nuntă, aceleași porți se vor deschide, rămâneți încă afară durerile de cap nu mai au înțeles, de-atâta joc și zăbavă în soare, mă dor și gleznele de la picioare! A sosit frigul Azi tăcerea mă asurzește, crește cu fiecare treaptă, pe Golgota, se strâng minutele timpului în linie dreaptă. Așa e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce bază nu vrei să vii mîine la izirciț, domnule? LEONIDA: "Sînt bolnav domnule sergent!" RICĂ: Nu cunosc la așa un rezon fără motiv. LEONIDA: "Aduc martori, domnule sergent că am zăcut o lună de zile. Întreabă și pe popa Zăbavă! Alalatăieri m-a grijit!" RICĂ: N-am eu de-a face cu popa Zăbavă, nu-l am pe listă! LEONIDA: De ce, neică? De ce? RICĂ: Eu pe dumneata te am pe listă! LEONIDA: Pe mine...? RICĂ: Pe dumneata, pe dumnealui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]