47 matches
-
suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi pe care, cel mai adesea, cuvântul le opturează, rostirea învăluind și nu relevând aici. Prin această înaintare și cunoaștere luminatoare el apelează transcendența iar prin zăbovirea în alunecarea spre abisul ei își inaugurează asumarea transcendenței. Tot astfel, când gestul și expresia feței nu sunt citite ci utilizate pentru a exprima, pentru a fi spiritul din spatele lor citit, transcendența este asumată nu ca plan spre care se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vei fi mut, și nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor." 21. Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22. Cînd a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna, și a rămas mut. 23. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
limită. Între peras ("limită") și ființă există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, "ajungere-la-prezență", atunci limita presupune tocmai această "ființă-ajunsă-la-propria-ei-prezență" (An-wesen). "Ceea-ce-e- prezent de fiecare dată în propria lui zăbovire (das je-weilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras)."1 Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit și un început. Ceva trebuie mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
audiții muzicale, plimbări pe jos, drumeții, jacuzzi și baie turcească, meditație și relaxare: alternativă la fast live, divertismentul savurat „pe îndelete” se bucură de un larg ecou. Astfel, suntem martorii extinderii gustului pentru hoinăreală, pentru ieșirile seara la restaurant, pentru zăbovirea pe plajă sau pe terasele cafenelelor. Nu o temporalitate uniform urgentistă, ci un sistem compus din temporalități profund eterogene: timpului operațional i se opune timpul hedonist, timpului corvezilor - timpul recreativ, timpului precipitat - timpul decomprimat al jocurilor și al spectacolelor, al
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cei rămași în picioare”, ne previne un frumos proverb rusesc, din care răzbate plăcerea nedefinită de a mai întârzia o clipă la frontiera dintre obligația de a pleca și dorința de a rămâne. Cultura occidentală a dezvoltat această plăcere a zăbovirii în prag, pe care supravegherea o pervertește, o anulează chiar, căci ea se exercită tocmai începând cu trecerea peste praguri. Supravegherea distruge încrederea în praguri, le face să devină suspecte, nesigure, amenințătoare, deoarece echilibrului instabil dintre privat și public îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
suprafețe cât mai mari de informații diverse). Acesta este efectul tehnologiilor intelectuale pe care netul ni le pune la dispoziție cu atâta generozitate: "Tehnologiile intelectuale pe care le-a inițiat promovează inspectarea rapidă și superficială a informațiilor și descurajează orice zăbovire prelungită asupra unui singur argument, asupra unei singure narațiuni. Scopul nostru", spune Irene Au, "este ca utilizatorii să intre și să iasă cu adevărat repede. Toate deciziile noastre de design se bazează pe această strategie". Profiturile celor de la Google sunt
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de analize pe care le-am detaliat până în acest moment al argumentației suportă ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele naționale în educație, motiv pentru care zăbovirea excesivă asupra acestui aspect nu este oportună. Unul dintre motivele pentru care educația a devenit o majoră miză națională a fost "mitul socializării", i.e., importanța covârșitoare atribuită educației primare, în timpul copilăriei, în dezvoltarea personalității adulte (Ramirez și Boli, 1987, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Între peras („limită“) și ființă există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, „ajungere-la-prezență“, atunci limita presupune tocmai această „ființă-ajunsă lapropria-ei-prezență“ (An-wesen). „Ceea-ce-e prezent de fiecare dată în propria lui zăbovire (das jeweilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras).“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Holzwege, Frankfurt am Main, Klostermann, p. 339. </ref> Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al analizei, unui bilanț provizoriu privitor la raporturile mutuale dintre educație și naționalism în context european, respectiv autohton românesc. Suita de analize pe care le-am detaliat până în acest moment al argumentației suportă ideea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele naționale în educație, motiv pentru care zăbovirea excesivă asupra acestui aspect nu este oportună. Unul dintre motivele pentru care educația a devenit o majoră miză națională a fost "mitul socializării", i.e., importanța covârșitoare atribuită educației primare, în timpul copilăriei, în dezvoltarea personalității adulte (Ramirez și Boli, 1987, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neobișnuit de lungă pentru regulile moderne trădează altceva decât dorința de a transmite un simplu mesaj. Ceea ce lasă să indice o scriitură așa cum au articulat-o bizantinii este meditația din spatele unei teme ce nu este nouă sau originală. Repetiția sau zăbovirea pe o idee este o modalitate comună în scriitura bizantină, la care se mai adaugă o aparentă lipsă de preocupare pentru coerența de ansamblu a textului. Multe din lucrările de filosofie ale umaniștilor bizantini dau impresia de eclectism din această
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
privit suficient de mult ca să citească ce scrie pe el, pentru că, dacă nu citesc, semnul poate să fie oricât de bine realizat, tot degeaba. Diferența dintre o privire neatentă și citirea în întregime a unui astfel de text poate însemna zăbovirea cu două sau trei secunde în plus. Deci vă dați seama la ce gen de provocare trebuie să răspundă cercetătorii noștri. Trebuie să se așeze discret într-un loc favorabil, poate în spatele anunțului-reclamă, și să observe cu atenție cele mai
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
prea ușor marile umbre în tabloul vieții, format involuntar în conștiință. Iar celelalte temperamente mohorîte, atît cel puternic și rapid (cel coleric), cît și cel slab și rapid (care nu are nume) nu vor face ușor posibilă o formă de zăbovire cum e aceea pe care o presupune humorul; pentru că "rapiditatea" înseamnă înclinarea de a trece la acțiune sau la alte stări. Experiențele pe care le facem și gîndirea pe care o folosim colaborează cu temperamentul. Natural, temperamentele mohorîte pe care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e, pentru așteptare și împărtășire. Ba chiar abia acum timpul poate da sens așteptării, cât încă lumina mai aprinde sevele vegetale iar raiul solar le cuprinde pe toate. Ce se așteaptă, de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduți și străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care intrăm ca într-o zăbovire cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
religioasă poate să reziste confruntării cu creștinismul? 58. Cristos, Omul-Dumnezeu, este Evanghelia; iar Evanghelia este El Și încă nu am spus totul. Eroarea nu constă numai în detalierea învățăturii lui Cristos pentru a-i confrunta fragmentele cu alte gândiri, ci zăbovirea în lumina sintezei de nepătruns; greșită este chiar și, și mai ales, separarea învățăturii lui Cristos de faptul istoric al persoanei Sale, întrucât Persoana este aceea care dă valoare învățăturii și nicidecum învățătura Persoanei. Puneți Predica de pe Munte în gura
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se zbuciumă necontenit în creier, și de aceea te surprinde mereu spunându-ți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unui bănuț». Mâine vom celebra învierea glorioasă a lui Cristos: am să-mi amintesc de dumneavoastră la Sfânta Împărtășanie. Sunt lacrimi îndepărtate, temeri, melancolii! Natura noastră unită printr-o legătură eternă aceleiași divinități se înalță spre culmile cerești. De aceea, zăbovirea de a ne mai numi încă mizerabili ar suna nelegiuit. Dimpotrivă, omul este creatura pe care îngerii o invidiază, dacă ar putea să invidieze. Sus inimile! Poate că uneori, ar ajuta mai mult dacă ne-am aminti aceste lucruri». Apoi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că era destinată încă din aprilie să fie viitoarea împărăteasă, după anumite amînări, legate de trecerea de la protestantism la credința ortodoxă. De-a lungul șirului de săli de recepție și de budoare intime salonul denumit "Greuze" ar fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu urmată de o masă unde sclipea vesela din aur
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deviat sensul lor politic. Prin aspectul stilistic, scrierile criticului contrastează izbitor cu cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi. Literatura secolului al XIX-lea a stimulat elanurile de cercetător și exeget ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]